CTP, ironii despre Visa Waiver: „Să ne oferim să fim noi al 51-lea stat al SUA”
0Gazetarul Cristian Tudor Popescu ironizează în maniera personală, în noul său editorial, suspendarea Visa Waiver.
Cristian Tudor Popescu îi pune la colț pe conducătorii Statelor Unite ale Americii pentru ultima decizie luată împotriva României, de a suspenda Visa Waiver.
În editorialul său postat pe Facebook, CTP trece în revistă gafele administrației Trump din ultima perioadă, dar și atacul asupra justiției în ceea ce se numește cea mai mare democrație a lumii,
”Drept răspuns la scurgerea, sau mai degrabă incontinența, a trei înalți responsabili ai administrației Trump, Vance, Hegseth, Waltz, în urma căreia au apărut în spațiul public replici politico-militare între aceștia, Trump a atacat la persoană publicația The Atlantic și pe redactorul-șef, numindu-le „un magazin în desființare” și un „ciudat”. A urmat imediat un supliment de insulte de la ministrul Apărării Hegseth, precum și minciuna că „discuțiile nu au conținut elemente secrete”. Cu calm, The Atlantic a publicat secvențe cât se poate de clare, indubitabile, care descriu când, unde și cum vor avea loc bombardamentele americane asupra rebelilor Houthi din Yemen. Nu numai America nemaga, o lume întreagă râde de cei trei măgârlani. Care, însă, pot face o lume întreagă, și România, să plângă. Și care nu vor fi trimiși în justiție pentru divulgarea tâmpească de date militare strict secrete.
De ce? Pentru că Trump tocmai instituie, în până ieri cea mai mare democrație a lumii, justiția perfectă. Toate problemele și controversele judiciare din SUA sunt rezolvate simplu și eficient. Justițiabilii americani se împart în doar două mari categorii: cei care sunt pe placul regelui Trump și cei care nu sunt. Primii nu vor fi judecați niciodată, orice ar comite. Sau, dacă totuși se întâmplă să fie condamnați, îi grațiază regele. Ceilalți, oameni și țări, vor fi hăituiți și jecmăniți și pentru ce n-au făcut.
Vremea în care președintele SUA Bill Clinton dădea din colț în colț în fața anchetei procurorului Kenneth Starr și comisiilor senatoriale în cazul Monica Lewinsky sună ca un basm de-acum un veac”, scrie Cristian Tudor Popescu.
Pe de altă parte, gazetarul îi pune la colț și pe politicieni și jurnaliști din țara noastră, care în fața acestei decizii aberante nu fac altceva decât să se întrebe cum să ne punem bine cu Trump.
”De când Washingtonul ne-a impus din nou vize, politicieni și jurnaliști nu fac decât să se întrebe cum să ne punem bine cu Trump. Nimeni nu spune că ce vine acum peste noi din America sunt amatorismul abject, agresivitatea hrăpăreață și prostia la scară planetară. Prin urmare, iată niște soluții:
1. Să fie dat afară ministrul de Externe Hurezeanu care a avut îndrăzneala să răspundă măgăriilor lui Musk la adresa României, fiind amenințat pe loc cu demiterea de premierul Ciolacu. A doua zi după asta, ni se va da pomană, cum zice Trump, ridicarea vizelor.
2. Să-i dăm ceva lui Trump. Numai să știm dacă și ce vrea, că până acum nici n-a rostit numele România. Am putea să-l cadorisim cu un pământ rar, niscai artizanat geto-dac sau niște milioane de dolari taxă de protecție, că astea îi plac. Întrebarea e de unde, că bugetul e cuțit la os, cum ne anunță ministrul de Finanțe Barna.
3. Să iasă președinte Ponta, să joace golf cu Trump și să-l lase să câștige, cum a zis.
4. Să iasă președinte Simion și să dea turul doi înapoi, cum a zis.
5. Să ne oferim să fim noi al 51-lea stat al SUA, dacă tot nu vrea Canada. Ce credeți, ne ia Trump?
6. Să facă și România politica Ungariei lui Orban. Adică să înjure constant Bruxellesul, să bage bețe în roate Uniunii Europene, să se ploconească în fața lui Putin și Trump. Dacă suntem dușmanii UE și lacheii Kremlinului, poate îi vom fi simpatici lui Trump.
Ar mai fi una: România să dea dovadă de ceea ce tot plimbă prin gură românoșii, adică demnitate, și să împărtășească soarta Europei, ce-o fi scris și pentru noi, de e pace, de-i război. Eu, unul, mă simt onorat să trăiesc sau să mor ca român european, nu român american. Dar, dacă spun asta, nu pot fi decât un soroșist plătit”, își încheie editorialul CTP.