Exclusiv Autostrada și calea ferată Salonic–București, între promisiuni și realitate. Expert: „Birocrația și lipsa unei legislații europene, marile piedici”
0Proiectul strategic semnat de România cu Grecia și Bulgaria, care prevede construirea unei autostrăzi și a unei căi ferate pe ruta Salonic–Alexandroupolis–București, promite minuni, dar ar avea mai degrabă efecte limitate. Claudiu Degeratu, expert în securitate și fost șef al Secției de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la Sediul NATO din Bruxelles, vorbește despre limitele acordului semnat de cele 3 țări și de piedicile care stau în calea implementării sale.
România, Bulgaria și Grecia au semnat, joi 4 decembrie, un acord transnațional privind Coridorul Vertical Marea Egee-Marea Neagră. Scopul proiectului este de a îmbunătăți conexiunile rutiere și feroviare între cele trei țări. Pe de altă parte, este vorba și de un proiect de securitate european, destinat nu doar mobilității civile și fluxurilor comerciale, ci și mișcărilor de trupe și accesului mai facil al tehnicii militare dintr-un punct în altul.
Fost director general pentru politica și planificarea apărării, responsabil cu politicile NATO și UE și Șef al Secției de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la Sediul NATO din Bruxelles, expertul în relații internaționale și securitate Claudiu Degeratu își exprimă anumite rezerve față de acest proiect, într-o analiză pentru „Adevărul”. El nu este neapărat impresionat și vede în acest acord transnațional „o ciorbă reîncălzită”, aluzie la faptul că discuțiile pe această temă sunt foarte vechi, iar progresele sunt minime.
De unde vin principalele piedici pentru cele trei țări
Nu în ultimul rând, Claudiu Degeratu are îndoieli privind capacitatea celor trei state, România, Bulgaria și Grecia, de a implementa proiectul și de a contribui financiar. Infrastructura din România și Bulgaria lasă oricum de dorit, iar cele două state se confruntă cu crize profunde, chiar dacă acestea sunt diferite. România are în prezent probleme serioase de natură economică, în condițiile în care economia sa este sufocată de deficitul enorm și de inflație, capitole la care nu are rival în Europa. În același timp, țara vecină de la Sud de Dunăre se confruntă cu o veritabilă criză politică, devenită cronică în ultimii peste trei ani. Iar această criză ar putea influența pe viitor voința politică de a accelera dezvoltarea proiectului și punerea sa în practică.
„Este mai degrabă o încercare de reîncălzire a ciorbei, a proiectului, pentru că și până acum s-a vorbit mult pe această temă, dar realizările, în adevăratul sens al cuvântului, lipsesc. Deci, nu sunt elemente neapărat noi”, spune Degeratu.
Cele trei țări s-au înțeles ceva mai greu, iar discuțiile au fost de multe ori anevoioase, inclusiv din cauza unor diferențe de agendă, deși fiecare dintre ele a dorit acest acord. Până la urmă, părțile au reușit să se pună de acord, dar nu atât de repede precum și-ar fi dorit. De altfel, bulgarii nu au fost foarte convinși în unele momente de utilitatea acestui proiect, iar problemele cauzate de criza internă din această țară s-au răsfrânt și asupra negocierilor. La fel, anumite îndoieli au apărut și în Grecia, însă într-un final toate cele trei state au reușit să ajungă la un numitor comun, îndrumate și de la Bruxelles, și să semneze acordul. Există însă în continuare suficiente impedimente ca să nu ne îmbătăm cu apă rece și să considerăm că odată semnat, acest proiect va fi pus cu lejeritate în practică. Despre aceste provocări și posibile complicații vorbește și Claudiu Degeratu.
Birocrația bruxelleză și lipsa unei legislații adecvate ne trag înapoi
„Problema noastră era să ne hotărâm să o facem, să semnăm. Dar chestiunea e că noi nu ne-am înțeles nici cu bulgarii, nici cu grecii. Grecii au un calendar mai angajant, așa, mai serios. Așa, sigur, inaugurări și declarații pompoase, optimiste, ele au fost. Dar, repet, sunt destul de multe impedimente ce țin de coordonarea celor trei state. Probabil că s-a încercat relansarea proiectului sub o coordonare mai strictă din partea Comisiei. Este foarte posibil. Dar eu nu văd o soluție magică, pentru că România, de exemplu, așa cum bine se știe, are mari probleme și pentru a asigura contribuțiile financiare pe partea noastră pentru diferite proiecte europene. Și, deci, asta mi se pare doar așa, o încercare, dar nu o garanție că se va face o treabă excelentă”, mai spune expertul.
Claudiu Degeratu a comentat și zvonurile potrivit cărora se încearcă de la Bruxelles accelerarea proiectul pentru a nu avea surprize neplăcute din partea Ungariei, în cazul în care ar fi nevoie ca europenii să trimită trupe în Est pentru a apăra România sau altă țară de Rusia. Mai degrabă, consideră Claudiu Degeratu, proiectul european vine ca urmare a faptului că transportul dinspre Vest spre Est este foarte lent, dovadă și faptul că la ultimul exercițiu militar internațional din România, tancurile și tehnica militară franceză au avut nevoie de 14 zile pentru a străbate Europa și pentru a ajunge în România, din cauza infrastructurii precare, inclusiv la nivel european.
„Se poate spune și acest lucru eventual, pentru că o doză de neîncredere în Ungaria există la Bruxelles, dar nu neapărat. Și spun nu neapărat, pentru că personal nu cred că tranzitul trupelor prin Ungaria ar pune vreo problemă. Iar dacă ar putea la un moment dat să existe o problemă, aceasta ar fi în scenariul în care s-ar discuta despre activarea Articolului 5 din NATO, la modul cel mai serios. Dar în rest, pentru situații de criză sau pentru a întări capacitatea de descurajare, Ungaria nu se va opune”, punctează Degeratu.
În realitate, marea problemă este legată de birocrația europeană, care face ca tranzitul militar pe continent, chiar prin țările membre UE, să devină o corvoadă și să dureze săptămâni. Pentru asta, Bruxelles-ul ar trebui, spune expertul, să adopte o lege care să simplifice tranzitul militar pe teritoriul Uniunii Europene, lege care să fie ulterior implementată în toate statele membre. Practic, acestea ar fi marile provocări care ar trebui să-și găsească soluționarea.
„Problema principală este legată de birocrație, dar și de lipsa unei legislații europene implementate în toate țările. Adică, altfel spus, sunt destul de multe impedimente birocratice naționale. Un alt argument pentru care Uniunea Europeană vrea implementat acest proiect este faptul că s-ar putea ca ruta mediteraneană, iar după aceea cea balcanică să fie mai scurtă pentru convoaiele militare sau de tehnică militară decât să treacă prin Centrul și Estul Europei”, mai afirmă Claudiu Degeratu.
Cum se vede de la Bruxelles
Acordul transnațional semnat de cele trei țări, cu scopul de îmbunătăți infrastructura și conexiunile rutiere și feroviare între ele reprezintă și un proiect de securitate european. Pe hârtie, proiectul arată fără cusur. Comisarul european pentru Transport Durabil și Turism, Apostolos Tzitzikostas, susține că semnarea acordului va permite ca lucrările să înceapă imediat pe rutele feroviară și rutieră Salonic-Alexandroupolis-București.
„Astăzi am pus piatra de temelie din punct de vedere politic. Începând de mâine, începem să construim. În cursul anului 2026, vom prezenta un plan comun care va cartografia axa centrală, vestică și estică, vor fi stabilite prioritățile și va fi prezentat planul de finanțare integrat. Iar acordul de cooperare constituie angajamentul politic al UE și al celor trei țări pentru realizarea acestui proiect important, cea mai strategică legătură de transport din Europa pentru partea sa de sud-est. Constituind o adevărată primă linie de apărare pentru securitatea noastră, pentru piața noastră internă, pentru cele trei economii ale noastre și, mai presus de toate, pentru cetățenii noștri”, a declarat grecul, potrivit Rador, care citează ERT News.