Cum ne pregătim pentru examenele naționale pe ultima sută de metri

În mai puțin de o lună, elevii claselor a VIII-a vor susține examenul de Evaluare Națională, iar copiii trăiesc deja primele emoții. Vorbim totuși despre un examen cu o miză foarte mare, de ale cărui rezultate depinde, de cele mai multe ori, întregul lor viitor. Care este cheia succesului? În timp ce psihologii sunt de părere că susținerea familiei este vitală în această perioadă, dascălii consideră repetiția ca fiind mama învățăturii și a performanței. Cu toții sunt de acord însă cu un lucru: presiunea enormă care vine din partea părinților poate duce la un eșec răsunător

Stres, teamă, nerăbdare și multă presiune din partea părinților. Sunt doar câteva dintre emoțiile prin care trec în această perioadă elevii claselor a VIII-a. Copiii se pregătesc intens pentru primul mare examen din viața lor, Evaluarea Națională, care vine cu două probe de foc: Limba și literatura română și Matematică. Cum ar trebui să se desfășoare această pregătire, acum pe ultima sută de metri, și care este rolul familiei în obținerea performanței? Sunt întrebări la care au încercat să răspundă mai mulți specialiști din sistem.

Pregătiri cu emoții la Română

„Timp prea mult nu mai au la dispoziție. Acum ar trebui să se axeze pe recapitulări din materie și exerciții. Să îngrași porcul în ajun nu este recomandat și nici nu prea se poate“, a declarat pentru „Adevărul“ Ruxandra Achim, profesoară de Limba română la Colegiul național „I.L. Caragiale“ din București. „Copiii ar trebui să revadă variantele care au fost date la examenul de simulare din acest an, să lucreze pe ele pentru a se obișnui cu modelul și cu cerințele. Apoi, evident, trebuie să revadă materia claselor V-VIII, să treacă din nou peste tot ce au învățat până acum“. Cât despre testele de antrenament, acestea ar trebui făcute poate unul, maximum două pe săptămână. „Trebuie să existe un echilibru în procesul de învățare. Elevul trebuie să fie capabil să redacteze un text, dar și să rezolve un exercițiu cu răspunsuri multiple“, este de părere dascălul. 

Însă, chiar dacă se simt pregătiți în fața acestui examen, copiii ar putea întâmpina alte dificultăți. „O mare problemă pe care am sesizat-o: mulți dintre ei nu înțeleg cerințele subiectelor. Așa că vin cu un sfat: indiferent cât de bine ai învățat, cât de mult ai lucrat, mare atenție la cerința subiectului! E foarte important ca în mintea ta să fie clară acțiunea pe care o impune fiecare verb din cerință“. Însă, spune profesoara, nu numai cerința în sine trebuie înțeleasă, ci și indicațiile care o însoțesc. „Mă refer aici la redactarea compunerilor de la subiectul al doilea. Sub cerință sunt indicații care dirijează practic tot conținutul textului ce urmează a fi redactat. Dacă nu bifezi ce ți se cere, pierzi puncte valoroase“, consideră prof. Ruxandra Achim.

Cât despre materia în sine pe care au avut-o de asimilat în toți anii de gimnaziu, profesoara de Limă română a precizat că nu putem vorbi despre ceva foarte stufos și nici prea complicat. „La modul general vorbind, subiectele mi se par simple. De la an la an parcă din ce în ce mai simple. Acest examen nu cere eforturi teribile din partea copiilor. Este adevărat că trebuie să știe gramatică, însă au scăpat de acele comentarii, de învățatul pe dinafară, căci acum au texte la prima vedere. Materia nu este, prin urmare, stufoasă. Subiectele însă cer multă atenție și concentrare“.

Când la Mate dai de greu...

Denisa Tănăsescu, profesoară de Matematică la același colegiu bucureștean, are și ea câteva recomandări pentru elevii care se pregătesc să susțină proba la matematică. Dascălul face referire tot la cerințele subiectelor care, de multe ori, nu sunt pe deplin înțelese. „Copiii sunt repeziți. Nu se concentrează. Se grăbesc. Nu au răbdare să citească până la capăt o cerință. Cred că au înțeles ce au de făcut, deși de multe ori nu este deloc așa. Sunt exaltați când văd subiectul, se bucură că este ușor și au tendința de a-l rezolva pe repede-nainte. Acesta este motivul pentru care greșesc exerciții simple și foarte simple. Enunțul problemei trebuie să le fie foarte clar. Și încă un sfat: dacă ai rezolvat problema, nu uita să treci pe foaia de examen răspunsul“, atenționează dascălul.

Copiii, este de părere profesoara, trebuie încurajați încă din cele mai mici clase să iubească matematica. „Matematica este o artă. Se învață în timp, cere răbdare atât din partea profesorului, cât și a elevului. Din păcate, copiii nu sunt învățați cum să învețe matematica. Ca la orice altă materie, dacă nu știi teorie, nu te descurci în practică. Sunt copii care, nefiind ajutați nici de familie, nici de profesorul de la clasă, nu mai țin pasul, ajung să acumuleze goluri importante și la un moment dat se blochează. E greu să recuperezi acum ce nu ai învățat în clasa a V-a sau a VI-a“.

Cât despre dificultatea subiectelor din anii trecuți, profesoara este de părere că acestea au fost mai mult decât accesibile. „Este normal însă să existe și subiecte mai grele, care să facă cu adevărat diferența între elevii buni și cei foarte buni. Nu toată lumea devine cântăreț la Operă. Unii sunt în cor, alții sunt soliști“. Materia, mai spune ea, nu este deloc una stufoasă, mai ales că științele exacte nu presupun toceală, învățat pe de rost.

Un examen pentru întreaga familie

Fără un ajutor susținut din partea familiei, puțini copii vor fi cei care vor obține rezultate notabile. „E greu să faci performanță de unul singur, mai ales la această vârstă. Prin urmare, ajutorul din partea familiei este esențial. Vorbim despre un efort conjugat. Nu poți să-i ceri doar elevului să depună efort, ci și familiei sale. Părinții ar trebui să-i creeze un context benefic pentru studiu“, mai explică prof. Ruxandra Achim. Cu un exemplu concret în acest sens vine și prof. Denisa Tănăsescu. „O dată pe zi, copilul ar trebui să simuleze acasă alături de un părinte examenul. Să fie pus la masă, în fața subiectelor, să le rezolve într-un anumit interval de timp, să fie obligat să scrie citeț, fără ștersături, să nu copieze, să nu vorbească. La fel ca la examen. Să se obișnuiască cu regulile cât de cât, cu cerințele, cu exigențele impuse“.

Întreaga familie dă examen, iar adulții au tendința de a accepta cu greu eșecul. Îl consideră un eșec al lor, personal. Și, pentru că nu vor să trăiască o astfel de dezamăgire, pun o presiune enormă pe copii. „Presiunea foarte mare îi va demoraliza pe copii. Teama părinților de eșec se va transmite însutit celor mici care, spre deosebire de adulți, încă nu știu foarte bine să-și gestioneze emoțiile. Mulți ar putea fi copleșiți. Ar putea deveni anxioși, depresivi, nu s-ar mai putea concentra“, a declarat pentru „Adevărul“ psihologul Keren Rosner. Cum ar trebui procedat? Specialistul consideră că succesul sau eșecul merg mână în mână cu susținerea pe care copiii o primesc din partea părinților. „Noi, ca adulți, să fim mai relaxați, mai liniștiți, să gândim pozitiv, să-i susținem și să-i încurajăm pe copii. Un rezultat mai slab nu e un capăt de țară, nu trebuie să-l transformăm într-o dramă“. De multe ori copiii dau greș în fața unor astfel de provocări din cauza atitudinii părinților. „Mulți au așteptări nerealiste, din păcate. Sfatul meu este să acceptăm nivelul copilului, ceea ce știe și ce nu știe, să nu-i cerem mai mult decât poate. Altfel, îi facem mai mult rău decât bine. Un astfel de examen ar trebui privit ca pe o provocare, însă cu optimism, cu o atitudine pozitivă, cu înțelegere, acceptare necondiționată și susținere.“