Video Misterul dispariției unei femei, rezolvat după 32 de ani: a plecat la spital și nu s-a mai întors VIDEO

Myrtle Brown se afla în New York pentru a-și vizita cea mai bună prietenă atunci când i-a fost furată geanta, în care avea medicamentele pentru epilepsie și documentul de identitate. Ea i-a spus familiei sale că nu se simte bine și astfel a decis să meargă la camera de urgență de la Spitalul King's County din Brooklyn pentru a obține medicamentele de care avea nevoie, relatează NBC News.

Eboney Brown își amintește anul în care mama ei, Mirtle Brown, a dispărut. Era în 1990, iar ea avea 13 ani. 

„Atunci a fost ultimul moment când am auzit vreodată de ea", a afirmat fiica acesteia. 

Timp de săptămâni, bunica acesteia și membrii familiei au mers la secțiile de poliție și spitalele locale, dar nu au găsit răspunsuri.   

„Nu am crezut niciodată că a murit”, a afirmat Eboney. „M-am gândit că poate vrea doar ceva diferit, poate, de la viață. Nu știam, sinceră să fiu, eram doar confuză și tristă”. 

Aproape 32 de ani mai târziu, în luna aprilie, fratele femeii dispărute se uita la „NBC Nightly News with Lester Holt” când a fost difuzat un raport al echipei de caz de la Biroul examinatorului medical șef al orașului New York. 

Condusă de dr. Angela Soler, echipa gestionează aproape 1.250 de cazuri de persoane neidentificate, cele mai multe dintre ele datând de zeci de ani, multe din anii 1990.   

În cadrul raportului, Brown a văzut o fotografie a unei persoane dispărute cu o reconstrucție facială, un instrument folosit de echipă pentru a atrage atenția publicului asupra cazurilor prin recrearea trăsăturilor faciale.   

„Am văzut o tânără care ar fi putut să fie sau nu sora mea”, a afirmat el. „Și m-am întrebat dacă asta ar putea fi ea”.   

Două zile mai târziu, Brown și soția sa au sunat la cabinetul medicului legist, iar Soler și echipa ei au început să lucreze la cazul lui Myrtle Brown. 

„M-am uitat la reconstrucție și am spus, ok, probabil caut o femeie de culoare de vârstă mijlocie”, a afirmat Soler. „Totul se potrivea cu ceea ce ne spunea familia și, de asemenea, am fost informați că a dispărut în mai 1990. Așa că știam exact de unde să încep căutarea”. 

Soler a analizat timp de două săptămâni înregistrări ale unor persoane „necunoscute neverificate” sau persoane dispărute cu un potențial nume care nu a fost verificat sau confirmat. Ea și-a început căutarea de la 1 mai 1990, până când a găsit ceea ce credea că este o potrivire cu Myrtle Brown, pe 17 mai 1990. Persoana neidentificată nu era Myrtle. 

 „În acest caz, informațiile contextuale includeau data la care a murit”, a afirmat Soler. „Ea a murit în Brooklyn, ceea ce se potrivește cu povestea familiei care mi-a spus că obișnuia să primească îngrijiri medicale în Brooklyn. Avea un nume prezumtiv care se potrivea, o dată prezumtivă a nașterii care se potrivea, iar familia a oferit câteva informații medicale despre persoana dispărută care se potriveau și cu ceea ce era în dosarul cazului”, a mai declarat Soler.

După trei decenii, Robert Brown a primit un telefon de la doctorul Angela Soler. 

„Robert, cred că am găsit-o pe sora ta”, a spus Brown, amintindu-și ce i-a spus Soler.

Eboney a fost și ea prezentă la discuția telefonică, deoarece Soler a împărtășit informațiile pe care le-a găsit în dosarul cazului. Ea a întrebat dacă le poate trimite o fotografie a persoanei decedate pentru a confirma că este Myrtle.   

„Ne-a trimis o fotografie amândurora și mi-a luat o secundă să-mi dau seama că este ea”, a afirmat fratele acesteia.

„De îndată ce am văzut fotografia... am știut că era ea”, a afirmat fiica lui Myrtle Brown. 

Myrtle Borwn, care avea 35 de ani, nu a fost niciodată înregistrată sau internată la Spitalul King's County, dar familia a aflat că aștepta la camera de urgență când a avut o criză și a murit. Singurele informații pe care femeia le-a oferit spitalului au fost prenumele și data nașterii. 

Familia Brown a ținut un memorial virtual pentru femeia dispărută. 

Soler a spus că speră că experiența familiei Brown va încuraja alte familii cu cei dragi dispăruți să facă demersuri. 

„Chiar dacă nu a ajuns să fie persoana pe care s-a bazat reconstituirea, ne-a ajutat să rezolvăm un caz”, a declarat Soler.

„A făcut diferența. Și asta este ideea... să-i facem pe oameni să se oprească și să se gândească un moment și să ne dea un telefon”.