Fenomen îngrijorător în Siberia: craterul Poarta Iadului se măreşte într-un ritm alarmant

Siberia se confruntă cu valuri de căldură fără precedent şi incendii de vegetaţie, pe fondul schimbărilor climatice, riscând să dezgheţe permafrostul şi să elibereze uriaşe cantităţi de carbon în atmosferă. Efectele se văd deja în mărirea, într-un ritm alarmant, a craterului uriaş din regiune numit Poarta Iadului.

Ultima dată când regiunea a cunoscut  fenomene de acelaşi nivel a fost „acum patruzeci de ani, în anii 80”, a declarat, pentru Siberian Times, Nikita Zimov, directorul Parcului Pleistocen, un experiment menit să restaureze peisajul din perioada preistorică pentru a reduce cantitatea de carbon din atmosferă.

“Regiunea Siberiei a devenit un punct critic, temperaturile crescând mult mai repede decât în restul planetei. Vara aceasta a adus deja valuri de căldură extremă, scurgeri de petrol cauzate de decongelarea permafrostului şi incendii devastatoare de pădure. Ce mai trebuie să se întâmple pentru a acţiona în cele din urmă împotriva încălzirii globale?”, a declarat Grigory Kuksin, şeful unităţii de incendiu Wildpeire Greenpeace Rusia, potrivit Ştirilor Pro Tv, care citează Newsweek.com. 

Regiunea cunoaşte temperaturi extreme din luna iunie încoace: pe 19 iulie meteorologii preconizau temperaturi de peste 30 de grade Celsius la marginile Oceanului Arctic. Cele mai multe incendii au izbucnit în estul extrem al Rusiei şi în estul Siberiei.

Potrivit Greenpeace Rusia, datele din satelit arată că de la începutul anului 2020, suprafaţa totală arsă în toată ţara a ajuns la 19 milioane de hectare, o arie mai mare decât Grecia.

Acestea ar fi fost „aproape imposibile” fără schimbările climatice care au determinat condiţii favorabile incendiilor de vegetaţie şi au dezgheţat permafrostul, după cum o dovedeşte un fenomen alarmant: Craterul Batagaika din estul Siberiei, numit „Poarta spre Iad”, se măreşte într-un ritm mai rapid decât înainte, de la o viteză de circa 9,7 metri pe an, timp de zeci de ani, la între 11,8 şi 13,7 metri pe an începând din 2016.

Cratere imense produse de eliberarea metanului din straturile de suprafaţă ale permafrostului îngheţat au apărut de-a lungul anilor pe întinderea tundrei arctice. Topirea permafrostului creează aşa-numite bule de metan care explodează lăsând în urma lor cratere.

Recent, o scurgere de combustibil  la o termocentrală din regiunea Krasnoiarsk a fost atribuită topirii permafrostului care a destabilizat terenul pe care e construită aceasta.