Produse cu Indicaţie Geografică Protejată. Cum pot fi promovate produsele moldoveneşti pe piaţa din UE

Produsele moldoveneşti ar putea obţine protecţie, încredere şi vânzări cu ridicata pe piaţa comunitară europeană. Acestea pot fi valorificate prin sistemul indicaţiilor geografice, denumirilor de origine sau specialităţilor tradiţionale garantate.

Republica Moldova nu are produse agro-alimentare şi specialităţi culinare în sistemul produselor cu indicaţie geografică protejată. Sistemul indicaţiilor geografice oferă producătorilor şi fermierilor de produse agro-alimentare oportunităţi de dezvoltare a zonelor rurale. Sistemul oferă un stimulent în vederea protejării culturii şi tradiţiilor locale, iar astfel consumatorii cunosc mai bine originea produselor pe care le consumă.

Ce înseamnă IGP, DOP şi STG

Potrivit Agenţiei pentru Proprietate Intelectuală din Republica Moldova, pentru a fi calificat drept un produs cu indicaţie geografică protejată (IGP), acesta trebuie să fie originar din aria geografică respectivă şi să posede o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite originii geografice. Un produs cu denumire de origine protejată (DOP) trebuie să fie originar din aria geografică respectivă şi să posede calităţi sau caracteristici care esenţial sau exclusiv sunt datorate provenienţei geografice, cuprinzând factorii naturali şi umani. Specialitatea tradiţională garantată (STG) poate fi atribuit unui produs culinar tradiţional (sarmale, brânză de oi, zeamă, mămăligă etc), care are un mod tradiţional de producere şi să fie utilizat pe piaţă cel puţin 25 de ani.

Cine şi cum poate obţine un IGP, DOP sau STG

Înregistrarea unui produs IGP, DOP sau STG poate fi făcut de către persoanele juridice sau fizice dintr-o anumită zonă geografică organizaţi într-o Asociaţie Patronală, iar dreptul de utilizare a denumirii înregistrate va aparţine în comun tuturor membrilor grupului. Persoanele fizice nu pot obţine o astfel de certificare. Dacă este doar un singur producător nu este nevoie de a fonda o asociaţie. 

Constituirea grupului de producători începe cu identificarea tuturor potenţialilor producători interesaţi dintr-o anumită arie geografică, delimitarea intereselor economice comune, prezentarea proprietăţilor/caracteristicilor care oferă o valoare adăugată acestor produse sau a locului de producere şi elaborarea caietului de sarcini. Caietul de sarcini va cuprinde o descriere detaliată a procesului de producere cu descrierea materiei prime, caracteristicile fizice, chimice şi organoleptice etc. Este important ca să fie cercetat Patrimoniul Cultural Imaterial al Republicii Moldova privind alimentaţia tradiţională din cele mai vechi timpuri. Studiile etnografice şi gastronomice pot fi găsite pe pagina web www.patrimoniuimaterial.md.

Caietul de sarcini, un element important

Următoarea etapă este prezentarea caietului de sarcini la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare din Chişinău - autoritatea competentă şi împuternicită cu omologarea caietului de sarcini. Ministerul aprobă caietul de sarcini dacă acesta este conform prevederilor „Regulamentului privind procedura de omologare a caietului de sarcini pentru produsele agro-alimentare cu IGP, DOP şi STG”. Conform documentului, Serviciul Producţie Ecologică şi Produse de Origine examinează caietul de sarcini şi decide dacă acesta corespunde cerinţelor legale, dacă delimitarea ariei geografice este corectă, dacă nu sunt încălcate drepturile altor producători, originea, reputaţia şi unicitatea produsului etc. Pentru omologarea caietului de sarcini şi înlăturarea tuturor iregularităţilor, Ministerul Agriculturii nu percepe taxe. 

A treia şi ultima etapă se face la AGEPI. După ce caietul de sarcini este aprobat, grupul de solicitanţi iniţiază procedura de înregistrare propriu-zisă a unui produs IGP, DOP sau STG. La AGEPI, trebuie prezentate cererea de înregistrare pe un formulat tipizat şi caietul de sarcini omologat conform Legii privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate din 27 martie 2008.

Protecţia în Uniunea Europeană

AGEPI este autoritatea naţională care se ocupă şi cu înregistrarea produselor moldoveneşti pe piaţa din UE. După ce sunt înregistrate la nivel naţional, produsele cu IGP şi DOP sunt transmise gratuit spre protecţie în UE prin intermediul Comitetului Mixt instituit în baza Acordului bilateral încheiat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană cu privire la protecţia reciprocă a Indicaţiilor Geografice, semnat la 1 aprilie 2013. Comisia Europeană publică IGP înaintate de Republica Moldova în Jurnalul Oficial spre consultări publice. Conform Acordului bilateral, orice persoană interesată poate, în termen de 2 luni de la publicare, formula opoziţii la acordarea protecţiei. În cazul în care nu este depusă nici o opoziţie, IGP/DOP înaintate spre protecţie sunt protejate şi în UE. 

Costurile certificării

La fel şi STG sunt protejate de UE, doar că nu fac parte din Acordul amintit. Potrivit AGEPI, pentru depunerea, examinarea şi înregistrarea produselor se percep taxe în valoare de 540 de euro, conform unei hotărâri de Guvern. Recent, AGEPI a elaborat un proiect prin care propune reducerea acestor taxe cu 50 %, argumentând prin importanţa IGP, DOP şi STG pentru dezvoltarea economică a regiunilor şi a ţării. În total, dosarul depus de o asociaţie pentru un certificat IGP, DOP sau STG poate fi examinat cel mult un an.

Primele produse moldoveneşti care pot fi certificate

În prezent, Republica Moldova are înregistrate doar două denumiri de origine (DOP) - Ciumai şi Romaneşti - pentru vinuri şi patru produse cu indicaţie geografică (IGP) - Codru, Valul lui Traian şi Ştefan Vodă - pentru vinuri şi un divin. Produsele vinicole sunt însă supuse unui alt regulament şi au fost înregistrate în anul 2008.

Anul acesta, la Ministerul Agriculturii au fost depuse primele trei dosare pentru trei produse agro-alimentare. În aşteptarea omologării caietului de sarcini sunt produsele „Dulceaţa din petale de trandafir de Călăraşi”, „Rachiul de caise de Nimoreni” şi „Ceaiurile din plante naturale de la Mănăstirea Zăbriceni”.

Birocraţia care pune piedici

Sergiu Moruz de la Mănăstirea Zăbriceni, raionul Edineţ, susţine că Ministerul Agriculturii lucrează foarte încet. De aceea, acesta ne spune că încă nu au primit caietul de sarcini pentru înlăturarea iregularităţilor. Moruz crede că autoritatea de stat nu este suficient de documentată cu privire la aceste categorii de produse. Astfel, obţinerea certificatului IGP de către Mănăstirea Zăbriceni nu pare atât de simplă cum părea deodată.

La rândul său, viceministrul Eduard Grama a precizat pentru Adevărul Moldova că celor trei asociaţii le-ar fi fost transmise caietele de sarcini pentru rectificări şi urmează să se întrunească pentru a doua oară în şedinţa de lucru. Potrivit acestuia, producătorii nu argumentează plus valoarea produselor şi care sunt diferenţele faţă de alte produse similare din alte arii geografice. De asemenea, Grama spune că nu au fost prezentate cercetări folclorice privind originea produselor şi specificul ţării noastre, mai ales de către cei din Călăraşi şi Nimoreni.

Viceministrul Agriculturii consideră că Republica Moldova are câteva produse specifice pentru toată ţara - brânza de oi, caşul de oi, plăcinta şi cavarmaua din carne de la sud - care ar putea obţine un STG. Oficialul sugerează că ministerul îşi doreşte să le înregistreze, dar afirmă că acest lucru este mai complicat pentru că zonele nu sunt bine delimitate.