„Alo, Alianţa? ... Cum adică? Unde să mă duc?”

Aproape că nu-ţi mai vine, ca cetăţean, să-ţi doreşti un şef de stat... Dacă în condiţiile de acum, cu cimentul de „valori şi principii" între componentele coaliţiei, se umblă cu cădelniţa de-asupra AIE ori de câte ori şi pe mică pe ceas se iscă gâlceavă, îţi poţi imagina ce „idilă" ar putea exista între guvern, preşedinţie şi parlament odată ce zarurile vor fi aruncate.

Mai ales în condiţiile unei constituţii în care sunt atâtea bombe cu ceas. Experienţa de pe vremea preşedinţiei dlor Snegur şi Lucinschi ar putea fi floare la ureche.

Povestea Moldtelecom-ului şi a conturilor care se mută după cum se mişcă girueta politică sau după traiectoria de carieră a unuia sau altuia demonstrează cât de puţin s-a schimbat realitatea din spatele spectacolului politic.

Show-ul e pentru mulţi şi proşti (sau viceversa). Adevăratele jocuri lucrative se fac pentru puţini şi şmecheri. Indiferent - şi impresia se aprofundează în acest sens - de cine e la guvernare. Marea ipocrizie - de a face frumos de ochii lumii şi a opera urât, dar profitabil în culise - se menţine neştirbită. Ambalajul doar, al şmecheriilor, este mai înzorzonat şi mai televizat.

Poate AIE să schimbe această realitate, aşa cum a presupus votul colectiv care i-a fost oferit? Poate AIE să dezmintă impresia, falsă sau adevărată, pe care o lasă - de kolhoz ai cărui brigadieri se bat pentru preluarea sferelor şi pârghiilor de influenţă, precum şi a viitoarelor fluxuri financiare?

Ce pot împreună liderii, respectiv elita consolidată şi unită a partidelor partenere AIE, de vreme ce, într-o chestiune relativ simplă, în care ar fi trebuit să acţioneze solidar, se boxează în maniera lui Mike Tyson?

Ce poate oferi o alianţă în actualul format? Doar menţinerea în „trecut glorios" a PCRM? E suficient, oare? De ce liderul PLDM, premierul Vlad Filat repetă mereu că nu va fi şi în continuare un prim-ministru marionetă? Cine dintre parteneri şi în ce mod ar dori să-l considere aşa?

De ce PLDM spune mereu că a cedat şi a pus cât i s-a cerut în traista partenerilor, dar nu acceptă să şi ducă această traistă? Cine sunt, după scandalurile recente, acei funcţionari ale căror capete - spune dl Filat - vor sta acolo unde le sunt tălpile?

Ce are în vedere dl Filat când spune că s-a săturat de situaţia în care egoismul, lipsa de hărnicie şi creativitate a unora este ascunsă după paravanul unei „alianţe patriotarde"? Şi, la urma urmei, de ce alegătorul, cuprins tot mai mult de lehamite, este forţat să-şi pună în continuare aceste întrebări?

Problema mare este că vremea trece şi avantajul „mitului de succes" în ochii partenerilor occidentali al Republicii Moldova s-ar putea topi rapid. Mult mai repede decât politicienii de acasă îşi vor regla conturuile şi vor alege, tehnic şi/sau politic, un şef de stat.

Şi atunci, autorităţile moldovene vor trebui să asigure cine cu lumănări într-un cort de beduin în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a menţine la temperatura necesară interesul „partenerilor de dezvoltare", de preferat cu ospătari ce ar vorbi fluent franceza, italiana, greaca etc .