Femeile Black Mambas: elita africană antibraconaj

Se ştie că se poartă un război de-a lungul continentului african, dar nu ştim prea multe despre oamenii din prima linie. În centrul conflictului se află coarnele de rinocer, pe piaţa neagră acestea fiind chiar mai valoroase decât aurul, relatează cntraveler.com

În Africa de Sud, unde trăiesc aproximativ 80% dintre toţi rinocerii planetei, 1028 de exemplare au fost vânate ilegal în 2017, însemnând aproape trei rinoceri omorâţi zilnic, conform unui raport al Departamentului de Mediu din Africa de Sud.

Din fericire, aceste statistici au început să se îndrepte, graţie şi patrulelor unităţii Black Mambas din Parcul Naţional Kruger, formată majoritar din femei. Întrebarea care călăuzeşte echipa este: „Dacă nu vom opri noi braconajul, atunci cine s-o facă?”

„Vreau să protejez natura şi să mă asigur că generaţiile care vor urma vor putea vedea rinoceri sau alte animale sălbatice şi în realitate, nu numai în poze,” a declarat Collet Ngobeni, tânără membră a echipei Black Mambas.

Ngobeni este una dintre cele 33 de femei (şi doi bărbaţi), care luptă împotriva distrugerii populaţiei de rinoceri din Parcul Kruger, până nu demult considerat un focar de braconaj. Spre deosebire de alte unităţi antibraconaj, aceasta este compusă în mare parte din femei şi membrii ei nu folosesc arme de foc. Structurile antibraconaj sunt, de regulă, formate din bărbaţi foarte bine înarmaţi, care urmăresc braconierii din aer, din elicoptere. Însă membrii Black Mambas consideră că bătălia nu trebuie purtată cu gloanţe, scopul lor nu este de a-i omorî pe braconieri, ci de a-i salva pe rinoceri.

Unitatea işi petrece cea mai mare parte a zilei pe teren, la pas şi caută braconieri. În patrulare, membrii au grijă să îndepărteze capcanele ilegale pentru animale şi adună informaţii care îi pot ajuta în misiunea lor. Dacă dau nas în nas cu un braconieri, cheamă întăriri prin staţiile de comunicare pe care le poartă permanent. Serviciul lor nu este unul uşor, pe lângă braconieri, căldura istovitoare şi animalele sălbatice din parc reprezintă şi ele un pericol.

„Cea mai mare provocare este antrenamentul şi faptul că trebuie să lucrăm foarte aproape de animale periculoase,” a spus Ngobeni. „Dar ce iubesc cel mai mult la munca mea este faptul că pot fi în natură şi pot vedea animalele,” a adaugat ea. 

Femeile Black Mambas sunt exemple în comunitate şi modele ale generaţiei lor, participând şi la un program de predare pentru copii între 12 şi 15 ani. Tinerele le explică elevilor diferite comportamente ale animalelor, dar şi cum să protejeze viaţa sălbatică şi mediul înconjurător.

Fără intenţie, femeile Black Mamba, multe dintre ele mame, au devenit adevărate eroine pentru comunităţile din care fac parte. Într-o industrie dominată de bărbaţi şi într-o zonă a ţării unde sunt chiar îndemnate să fie casnice, acestea dovedesc că se poate şi altfel. „Să fii o femeie care-şi asumă acest rol e ca şi cum ai fi regina junglei,” a spus Leithah Mkhabela, în vârstă de 25 de ani. „Să faci parte din Black Mambas îţi dă putere. Prin munca pe care o depunem, prin încredere şi prin toate realizările, am determinat oamenii de peste tot din lume să ne accepte şi să ne admire,” a adăugat aceasta.

La fel ca munca pe care o depun, şi călătoria lor până la acest punct a fost una dificilă. Când au început în 2013, mulţi dintre bărbaţii comunităţilor din care făceau parte nu le-au luat în serios. Însă rata lor de succes (braconajul din Parcul Naţional Kruger a scăzut cu peste 70%) i-a amuţit pe cei care nu le-au acordat credit.

„Vreau să văd că unitatea Black Mambas va creşte şi că vor fi din ce în ce mai multe femei care fac această muncă, în ţară, dar şi în lume,” a declarat Ngobeni.