Cum ar putea arăta o Federaţie a statelor europene

Preşedintele Comisiei Europene Jose Barroso declara recent că UE trebuie să se transforme într-o federaţie a statelor europene. Grupul viitorului, format din 11 state europene conduse de Germania, propune o armată, o poliţie şi un Minister european de externe. Există două soluţii pentru viitorul UE: o federaţie sau o confederaţie.

Miniştrii de externe din Germania, Franţa, Italia, Spania, Polonia, Olanda, Belgia, Danemarca, Austria, Portugalia şi Luxemburg susţin o reformă radicală a politicii europene şi de apărare comună - unul dintre pilonii interguvernamentali ai UE. Acesta ar urma să fie comunitarizat prin crearea unui minister pan-european al Afacerilor Externe, al unei armate şi unei poliţii europene care să păzească graniţele externe ale Uniunii. În domeniul politicii externe şi de apărare al UE ar urma să se renunţe la deciziile luate în unanimitate, în favoarea unui vot al majorităţii. Astfel UE ar putea acţiona mai eficient, nelovindu-se de veto-ul unor state precum Marea Britanie, care deja s-a pronunţat împotriva unei armate europene.

Dincolo de comunitarizarea politicii externe şi de securitate, întreaga arhitectură instituţională a UE ar urma să fie revizuită, potrivit propunerilor Grupului Viitorului.  Preşedintele Comisiei Europene ar urma să fie ales direct de cetăţeni şi să conducă un adevărat guvern european iar Consiliul European şi Consiliul de Miniştri al UE ar urma să fie înlocuite cu o a doua Cameră parlamentară a statelor (un fel de Senat dacă considerăm Parlamentul European un echivalent al Camerei Reprezentanţilor din SUA). Această cameră ar avea o subcameră pentru cele 17 ţări ale eurozonei, scrie The Guardian.  

În plan structural, membrii grupului viitorului recomandă modificarea tratatelor europene, cu votul majorităţii, pentru că obţinerea consensului într-o uniune de 27 de state a devenit prea dificilă. Mai mult, prin noua reformă serviciul european de acţiune externă condus de Catherine Ashton ar primi mai multă putere, autoritate şi resurse, în domenii ca dezvoltare, energie, comerţ şi extindere.

Obiectivul final al acestor măsuri este uniunea politică, în care Parlamentul European va avea o reală putere legislativă, arată documentul dat publicităţii de Grupul Viitorului. Până acolo principalul scop pe termen scurt rămâne întărirea uniunii economice şi monetare prin „ crearea de competenţe concrete ale instituţiilor europene de supraveghere a măsurilor impuse prin Tratatul fiscal, adică posibilitatea dată Comisiei Europene de a introduce un veto împotriva bugetelor naţionale care nu respectă ţinte stabilite de UE, precum deficitul”, scrie cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Jurnaliştii germani arată că unii miniştri de externe precum cel francez şi italian s-au pronunţat şi pentru comunitarizarea datoriilor prin emiterea de eurobonduri. Miniştrii de externe ai Germaniei şi Olandei s-ar fi opus însă.

O altă propunere a celor 11 vizează transformarea Mecanismului European de Stabilitate într-un Fond Monetar European, care să preia rolul pe care-l joacă acum FMI pentru zona euro. Mai mult, Parlamentul European ar urma să fie implicat în toate măsurile care vor fi luate în viitor la nivelul UE pentru salvarea euro.

Notabil este  însă că documentul precizează că recomandările reprezintă poziţia individuală a semnatarilor, şi nu a statului respectiv. Nu toţi miniştrii au fost de acord cu ideea creării unei armate europene, iar Westerwelle a fost criticat pentru că a acţionat pe cont propriu în această iniţiativă, fără să se consulte cu cancelarul Merkel. Totuşi ministrul german de Externe a anunţat că va trimite recomandările Grupului Viitorului preşedintelui CE Jose Barroso şi preşedintelui Consiliului European Herman Van Rompuy.

Federalism sau confederalism?

După ce liderii europeni au tot evitat să vorbească despre o Europă federală, folosind sintagme vagi ca „ mai multă Europă, mai multă integrare sau Statele Unite ale Europei”, Jose Barroso a pledat pentru o Federaţie a statelor europene. Mulţi observatori interpretează asta ca un apel la un superstat european cu instituţii centrale puternice, care va guverna statele membre cu o mână de fier. „Percepţia că adepţii unei Europe federale doresc un Leviathan detaşat de realitatea internă din statele membre şi nedemocratic este greşită şi este rezultatul confuziilor dintre federalism şi confederalism”, scrie Protesilaos Stavrou, un tânăr cercetător grec, pe platforma OneEurope.

Federalismul pledează pentru un stat unic descentralizat, compus din state suverane sau regiuni semi-autonome, dar nu independente. Confederalismul în schimb este un sistem în care un grup de state suverane stabileşte un extra-nivel de autoritate la nivel supranaţional care are puteri în domenii de interes general larg. În cazul federaţiei se aplică principiul subsidiarităţii, potrivit căruia puterea se exercită şi deciziile se iau la cel mai de jos nivel local posibil, cât mai aproape de cetăţeni, în timp ce în cazul confederaţiei, statele suverane cooperează doar în domenii în care au interese comune. În opinia lui Stavrou, curentul confederalist-interguvernamental primează încă în UE pentru că cetăţenii din statele membre, societatea civilă, nu au un impact asupra deciziilor luate mai ales de şefi de state sau de miniştri şi tehnocraţi nealeşi. Singura soluţie în opinia sa este o federaţie democrată descentralizată, democrată şi pluralistă, care să fie dotată cu mecanisme de control la fiecare nivel de autoritate.