VIDEO Povestea oamenilor care au înfruntat Cernobîlul: mai bine cinci ani de fericire decât o viaţă de tristeţe
0Au trecut peste 27 de ani, dar Cernobîl încă emite radiaţii. La peste un sfert de secol, câteva femei nu au părăsit locul în care s-au născut şi spun că sunt fericite acolo, trăind printre radiaţii. Încă n-au murit din cauza radiaţiilor, dar nici n-au întinerit. De ce n-au preferat însă să plece departe de Cernobîl?
Holly Morris scrie, pentru CNN, un reportaj din Cernobîl, locul din care câteva femei au decis că nu vor să plece. Au intrat ilegal în Zonă, cum a ajuns să fie cunoscută regiunea din jurul centralei nucleare, şi au ales o fericire de scurtă durată în locul tristeţii îndelungate, după cum susţine una dintre ele.
La centrala nucleară, sub sarcofagul din beton şi metal care începe să se destrame, sunt 200 de tone de material radioactiv. Se lucrează la un nou strat de protecţie, dar nu va fi gata până în 2015. După toate aceste cifre, mai rămâne doar o sumă: o sumă de 130 de persoane care încă trăiesc acolo. Cele mai multe sunt femei, bărbaţii au murit din cauza alcoolului şi tutunului, dar şi din cauza radiaţiilor. Au fost evacuate 116 mii de persoane în 1986, dar s-au întors 1.200 pentru a continua să locuiască acolo unde explozia de la centrala nucleară a generat de 400 de ori mai multe radiaţii decât bomba de la Hiroshima.
„Naşele“ Cernobîlului
În rusă, aceste femei sunt cunoscute sub numele de babushkas, adică naşe. Ele locuiesc în satele cândva populate cu zeci de mii de oameni. Hanna Zavorotnya, una dintre ele, a povestit cum a revenit la Cernobîl după evacuare şi cum era pregătită să moară pentru acest loc, când a fost prinsă de autorităţi. „Împuşcaţi-ne şi săpaţi-ne mormântul, altfel noi rămânem aici“ au fost cuvintele ei la adresa soldaţilor. „Radiaţiile nu mă sperie. Înfometarea mă sperie“, a mărturisit aceasta. Pentru ea, traiul în altă zonă ar fi însemnat sfârşitul.
Cei care s-au întors au mers pe o logică simplă, notează Morris: mai bine cinci ani de fericire în Cernobil decât 15 ani de tristeţe la periferia Kievului. Această logică are în spate şi altfel de pericole decât radiaţiile: depresia şi anxietatea. Unul dintre tehnicienii responsabili de măsurarea radiaţiilor de la Cernobîl a spus că cei care au fost duşi în zone sigure au murit mai repede şi din cauza despărţirii de locurile natale.
Teoria sa este întărită şi de declaraţia altei femei de la Cernobîl. „Dacă pleci, mori. Celor care au plecat le e mai rău decât nouă. Toţi mor de tristeţe. Patria mamă e patria mamă. Nu voi pleca niciodată“. Morris notează că s-ar putea ca cei care au fost rupţi de locul în care s-au născut să fi trăit mai puţin decât cei care au ales să fie ilegalişti şi să revină. Au trăit mai puţin cu 10 ani, după unele estimări.
Află mai multe:
FOTO Oraşele-fantomă ale lumii unde timpul a stat în loc
FOTO La 27 de ani de la dezastru, centrala de la Cernobîl încă prezintă pericole