Eroismul geniștilor ucraineni care dezamorsează bombe în câmpurile minate. Muncesc 18 ore pe zi, cu prețul vieții

Curajoșii experți ucraineni în dezamorsarea bombelor au devenit cheia pentru a face o breșă în apropiere de Robotine, în regiunea Zaporojie, în timpul contraofensivei.

La sfârșitul lunii august, ministrul ucrainean al afacerilor externe, Dmitro Kuleba, a povestit diplomaților francezi cum un grup de 31 de soldați a făcut posibilă eliberarea Robotine: apărătorii s-au târât pe burtă prin câmpuri minate timp de 18 ore, apoi au curățat pădurea, apoi au mers din nou prin câmpuri minate și au luat cu asalt pozițiile rusești, scrie pravda.com.ua.

Acum, The Times, care a discutat cu deminatorii și cu alți soldați, a scris despre eroismul experților în dezamorsare de bombe din brigada 47 mecanizată, care au curățat câmpurile de lângă Robotine.

Presa spune că în iunie, când a început contraofensiva armatei ucrainene, principalele speranțe au fost puse în brigăzile blindate, care au fost instruite în Germania și au fost echipate cu tancuri occidentale Bradley, Leopard și Challenger 2. Cu toate acestea, trei luni mai târziu, vedetele bătăliei nu sunt comandanții de tancuri, ci geniștii.

Unitățile ucrainene au pătruns aproximativ 13 km în 14 săptămâni de luptă, iar munca lentă a savanților este cea care determină ritmul ofensivei.

"Acești soldați nu se mișcă mai repede decât pot merge cu detectoarele de mine Vallon furnizate de britanici. Aceștia se înghesuie în genunchi cu sonde de mână pentru a curăța culoarele prin câmpurile minate, adesea sub foc, astfel încât vehiculele ucrainene să poată trece la următorul obiectiv; sau intră pe jos cu unitățile de asalt pentru a curăța pozițiile de capcane în mijlocul acțiunii."

Echipajele Bradley și infanteriștii Brigăzii 47, antrenați de propria lor experiență de înaintare prin câmpurile minate rusești, vorbesc aproape cu entuziasm despre deminatori.

Unul dintre artileriștii Bradley, un soldat în vârstă de 41 de ani, cunoscut sub pseudonimul Morok ("Întunericul"), care a fost măcelar înainte de război, a povestit despre recentul atac asupra axei Robotine.

După ce mașina sa a lovit o mină, un vehicul de deminare UR-77 parcat în apropiere a fost lovit de artilerie, ucigând doi dintre membrii echipajului său. Cu toate acestea, cei patru geniști supraviețuitori au ieșit din epavă și, împreună cu Morok și un grup de infanteriști, s-au grăbit să atace tranșeele rusești.

"Sapeuții erau niște nebuni. Ei înaintau cu noi pe jos, cu toate vehiculele noastre distruse, aruncând în tranșeele rusești grenade improvizate pe care le făcuseră din băuturi din sticle energizante și explozibili. În zilele noastre, nu putem merge nicăieri fără geniștii noștri".

 Artur, în vârstă de 25 de ani, a declarat pentru The Times că, în urmă cu trei săptămâni, împreună cu 10 soldați din unitatea de asalt Skala ("Rock") a batalionului și cu un alt coleg, Serhii, a plecat într-o misiune de noapte pentru a curăța poziția rusă de la periferia satului Robotine, care se află pe prima dintre cele trei linii de apărare rusești din partea de sud a frontului.

Arthur povestește că imediat ce Bradley-urile au părăsit rampele și grupurile de asalt au pătruns în primele case, când artileria rusă le-a acoperit pozițiile, iar trupele au deschis focul asupra lor din poziții ascunse.

Obuzele au căzut una după alta; casele au început să se prăbușească în jur. În ciuda intensității bombardamentelor, cei doi geniști au continuat să verifice prima casă capturată pentru mine și capcane, chiar dacă obuzele o loveau în mod repetat. Una dintre explozii l-a îngropat pe Serhii sub dărâmături, dar a fost scos și a continuat să lucreze.

Apoi totul s-a întâmplat din nou. Sapeuții au ieșit din nou de sub dărâmături și au încercat să își facă treaba. În acel moment, patru din zece soldați de asalt erau morți.

Arthur a fost apoi scos pe ușă de explozia unui obuz, iar când a încercat să se ridice a fost doborât de un altul. Serhii a fost rănit la gât și la mână de șrapnel și a murit. Arthur, pe jumătate inconștient, a fost târât înapoi la Bradley de șase luptători din grupul de asalt și evacuat.

Arthur a suferit apoi o comoție cerebrală severă; a fost externat din spital abia acum o săptămână. Exploziile obuzelor i-au încetinit vizibil vorbirea, dar Arthur se întorsese deja la muncă în câmpurile minate.

Un raport publicat săptămâna trecută de Institutul Regal al Serviciilor Unite din Marea Britanie (RUSI) a declarat că câmpurile de mine de-a lungul liniei rusești Surovikin au fost lărgite de la adâncimea obișnuită de 120 de metri la 500 de metri.

Câmpurile de mine constau din straturi de mine antitanc TM-62 din epoca sovietică - uneori triplate pentru a maximiza puterea de distrugere (geniștii numesc această tehnică "hamburger") - și de mine antipersonal PMN combinate cu dispozitive de nouă generație și mine capcană.

Acoperite de artileria rusă, aceste mine au oprit în mod repetat operațiunile de asalt ucrainene de-a lungul axei principale a contraofensivei de la sud de Orikhiv.