Drama trăită de primul rege al României: unica fiică a murit la vârsta de patru ani. Mesajul emoționant de pe mormântul copilei

Maria, Principesă de Hohenzollern, a fost unicul copil al regelui Carol I al României și a soției sale, regina Elisabeta. Din nefericire, o boală banală a ucis-o la vârsta de patru ani.

Unicul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, Principesa Maria s-a născut la 8 septembrie 1870, în Bucureşti, la Palatul Cotroceni, şi a murit, în vârstă de nici patru ani, la 28 martie / 8 aprilie 1874, la Castelul Peleş.

Principesa Maria a fost botezată în rit ortodox, de Mitropolitul Calinic Miclescu. În 1872, Regina Elisabeta îi scria lui Carol: „Acest copil fermecător este toată bucuria mea.“ Tot ea îi scria mamei sale: „Când [Principesa Maria, n.n.] sărută pe cineva, spune imediat: „Vreau ca toată lumea să fie fericită.“ (…) De îndată ce apelezi la sufletul ei bun, orice mâhnire dispare. Este un copil atât de înţelept şi răbdător!“.

În 1873, Maria, alintată Itty (de la englezescul little), a călătorit împreună cu părinţii săi în Germania, unde a fost prezentată rudelor princiare, care au îndrăgit copilul precoce şi drăgălaş. Lui Itty îi era însă mereu dor de casă şi cerea să se întoarcă la Bucureşti.

Viaţa micuţei principese a fost curmată prematur, în 1874, în timpul unei epidemii de scarlatină. Principesa Maria a fost înmormântată în grădina Palatului Cotroceni, în cadrul unei ceremonii fastuoase. Pe crucea de pe mormânt i s-a scris un pasaj din Evanghelia după Luca: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme“!

Elisabeta nu avea să mai devină niciodată mamă, iar rana pierderii unicului copil nu avea să se cicatrizeze niciodată. Mai târziu, avea să spună: „Copilul meu e singurul meu poem frumos.“

Tragedia pierderii unicului copil, în condiții atât de triste și la o vârstă atât de fragedă, a consolidat cumva, calitatea suveranilor de „părinți” ai întregii națiuni, tot așa cum au devenit „părinți” ai artelor, ai educației, ai științei, ai oștirii, conform unui fragment din cartea „Susține cu a ta mână Coroana Română“, semnată de Margareta a Romaniei, Radu al Romaniei.

Carol-Eitel-Frederic-Zefirin-Ludovic, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost ales domn al Principatelor Unite ale Valahiei și Moldovei prin plebiscit, la începutul lui aprilie 1866. În 1881, la patru ani după proclamarea independenței României, în contextul participării la războiul izbucnit între Rusia și Imperiul Otoman în primăvara lui 1877, a devenit rege, în urma proclamării regatului. 

Carol I a spus la încoronare : „Ţara este de părere că în situaţia pe care a dobândit-o acum şi în puterea ei naţională dovedită prin fapte, trebuie să se ridice la rangul de Regat. Eu primesc dar titlul de rege, nu pentru mine, ci pentru mărirea României“.

Carol I a domnit până în 1914.