„Tatuatorul de la Auschwitz”, bestseller-ul lui Heather Morris, considerat neautentic de Memorialul de la Auschwitz

„Tatuatorul de la Auschwitz”, de Heather Morris, un bestseller internaţional, care spune  povestea de dragoste dintre un tânăr evreu slovac pe nume Lale şi o altă prizonieră a lagărelor de concentrare, pe nume Gita, a fost pus la îndoială de Centrul de cercetare asociat Memorialului de la Auschwitz, scrie The Guardian.

Coperta romanului anunţă că „este bazat pe o poveste de dragoste şi supravieţuire adevărată şi puternică”, iar editorul notează că a fost făcută „fiecare încercare rezonabilă de a verifica faptele cu ajutorul documentării disponibile”. 

Totuşi, memorialul de la Auschwitz pune la îndoială aceste afirmaţie, susţinând că „romanul conţine numeroase erori şi informaţii inconsistente cu faptele, precum şi exagerări, interpretări greşite şi diminuări?”. 

În raportul realizat de Wanda Witek-Malicka, de la Memorialul Auschwitz, este prezentată în special grija că afirmaţiile din carte îi vor face pe cititori să o trateze ca pe „o sursă de cunoaştere şi imaginaţie despre realitatea vieţii” în lagăre. 

La finalul cărţii, Morris le mulţumeşte celor doi cercetători pentru „abilităţile lor briliante de investigare în cercetarea faptelor pentru a asigura că istoria şi memoria valsează perfect”. Totuşi, conform investigării faptelor din raportul scris de Witek-Malicka, care se întinde pe şapte pagini, multe dintre detaliile furnizate de Morris în roman sunt greşite. Raportul abordează de la rutele spre lagăr, la o potenţială relaţie dintre un ofiţer SS de rang înalt cu o prizonieră din lagăr şi până la povestirea conform căreia nişte prizonieri au fost ucişi într-un autobuz folosit ca o cameră de gazare, lucru care „nu se confirmă în nicio sursă”. 

Autoarea: 95%, cercetat şi confirmat                                            Lali Sokolov (nypost.com)

Autoarea romanului, Heather Morris, a povestit că Lali Sokolov (foto: dreapta) i-a spus povestea pe când avea 87 de ani, după ce soţia sa,Gita Furman, murise. Romanul a intrat rapid în topul celor mai bine vândute cărţi, cu 400.000 de volume vândute numai în Marea Britanie. 

Cât despre acuzaţiile care i se aduc romanului său, autoarea declarase înainte de apariţia textului redactat de Witek-Malicka, pentru The Guardian, că „95% din el este cum s-a întâmplat, cercetat şi confirmat. Ceea ce a fost ficţionalizat sunt evenimentele unde i-am pus pe Lale şi Gita îmăpreună, când de fapt, nu erau. Nu erau împreună când avioanele americanilor au zburat deasupra taberelor, de exemplu. Lale era singur atunci. L-am pus împreună cu Gita pentru licenţa dramatică”. 

Contactată de publicaţie pentru a comenta cu privire la aceste lucruri, autoarea a refuzat să vorbeaască. A declarat înainte pentru o altă publicaţie că a scris „o poveste a Holocaustului, nu povestea Holocaustului”, că a scris „povestea lui Lale”. De asemenea, pentru The New York Times, aceasta declarase: „cartea nu se vrea a fi un text academic de istorie, de non-ficţiune. O să las asta în seama academicienilor şi istoricilor”. 

Cum au ajuns cei de la Memorial la verificări

Pawel Sawicki, editorul revistei „Memoria”, dedicată victimelor naziştilor, a declarat pentru cotidianul britanic că a ajuns să verifice romanul când a fost rugat să verifice numărul care i-a fost tatuat Giselei Furmannova, soţia lui Sokolov. 

„Am fost foarte surprinşi să aflăm că numărul dat în carte nu este corect. Este un detaliu simplu,dar crucial în poveste. De asemenea, aveam informaţii de la ghizii noştri că vizitatorii întrebau despre povestea tatuatorului. Unii dintre ei au primit cartea ca un cadou de mulţumire...Aşa că am devenit interesaţi de povveste în sine şi cu cât am aflat mai multe detalii, cu atât am fost mai surprinşi să descoperim cât de multe greşeli istorice- mici şi mari- erau despre realitatea de la Auschwitz”, a deeclarat Sawicki, citat de The Guardian. 

Gita Furman şi Lali Sokolov (Foto: weekend.gazeta.pl)

Memorialul a decis publicarea unui text pe această temă pentru că au considerat că majoritatea cititorilor „nu au cunoaşterea de a distinge faptele de ficţiune aici”.

Witek-Malicka a explicat că lui Sokolov i-ar fi fost imposibil să îi dea penicilină lui Furman, după ce fusese infectată cu tifos în ianuarie 1943, întrucât antibioticul a devenit mai accesibil abia după război.  De asemenea, aceasta a pus la îndoială şi o scenă în care Josef Mengele sterilizează un băbat. „Doctor Mengele nu a condus experimente de sterilizare pe bărbaţi, ci a făcut experimente pe gemeni şi pitici”.

Alte semnalări

Memorialul de la Auschwitz nu este primul care ridică îndoieli cu privire la informaţiile din roman. Un articol din New York Times din noiembrie, evidenţia că numărul care a fost tatuat pe Gita Furman, conform cărţii lui Morris, este 34902, însă însăşi Furman declarase că numărul era, de fapt, 4562.. De asemenea, un blogger pe nume Lisa Hill punctase, în iunie, semnalase detaliul legat de penicilină.  

The Guardian mai punctează că fiul lui Sokolov, Gary, a declarat pentru New York Times, se declarase deranjat că numele tatălui său a devenit „Lale”, nefiind lăsat „Lali”. 

Concluzia Memorialului şi Muzeului Auschwitz-Birkenau a fost că romanul „este o impresie a Auschwitz-ului, inspirată de evenimente autentice, aproape fără nicio valoare ca document”.