EXCLUSIV Cum arăta autograful maestrului George Enescu

Autograful maestrului George Enescu apare într-o fotografie inedită, din 1938, postată pe pagina de Facebook a Festivalului George Enescu.

Semnătura compozitorului George Enescu apare chiar pe afişul unui concert susţinut în 1938, alături de una dintre cele mai prestigioase orchestre ale lumii şi orchestra numărul unu a Italiei, Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia.

Este pentru prima dată când această fotografie de arhivă este dată publicităţii, într-o postare de pe pagina de Facebook a Festivalului George Enescu.

“Afişul a ajuns la noi chiar prin intermediul echipei Orchestrei dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, care va concerta la aceasta ediţie a Festivalului. Este o alăturare frumoasă, care arată, o dată în plus, puterea universală a muzicii lui George Enescu”, au declarat organizatorii Festivalului.

În 1938, maestrul George Enescu susţinea un concert alături de  Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, interpretând la vioară.

Celebra orchestra italiană vine la Bucureşti!

Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia va urca pe scena Sălii Palatului în această ediţie a Festivalului George Enescu, pe pe 11 şi 12 septembrie, sub bagheta unui dintre cei mai renumiţi dirijori ai lumii, directorul muzical al celebrei Royal Opera House din Covent Garden: Antonio Pappano. Parte din programul muzical de la Bucureşti va fi şi grandiosul Reqviem de Verdi – interpretarea fiind considerată una dintre cele mai bune din lume la ora actuală.

Enescu şi-a iubit ţara

George Enescu este primul compozitor român care a intrat în patrimoniul cultural universal, reinterpretând elemente tradiţionale din patrimoniul cultural românesc şi adăugându-le cele mai nobile influenţe din muzica internaţională, într-o cheie unică.

“Caracteristica generală care iese în evidenţă în muzica ţării noastre este tristeţea, chiar în toiul fericirii. Acest dor neclar, profund impresionant. Visarea. Şi o tendinţă, chiar în părţile de tempo rapid, spre melancolie, spre tonalităţile minore”, considera George Enescu.

De-a lungul vieţii, Enescu a primit mai multe titluri de recunoaştere internaţionale: titlurile de ofiţer şi cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei (1913, 1936), Membru de onoare (1916) şi Membru activ (1933) al Academiei Române din Bucureşti, Membru corespondent la Académie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936) şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Praga (1937).

George Enescu iubea România. În timpul celor două războaie mondiale, a ales să rămână în România, deşi ar fi putut să plece în străinătate. Îşi lua adesea vioara şi mergea să le cânte răniţilor în spitale: „Mi-a fost dat, nu o dată, să observ câtă înseninare înflorea pe obrajii suferinzilor după primele note. Această transformare în suflet e suprema raţiune de a fi a muzicii. Dacă n-ar exista minunatul ei ecou pacificator, purificator, muzica ar fi o absurdă înşiruire de sunete.”

George Enescu îi sprijinea şi pe tinerii muzicieni. Multe dintre concertele date de Enescu la Sinaia sau la Bucureşti susţineau cauze caritabile locale şi naţionale. Ca director onorific al Asociaţiei Muzicale Române, George Enescu a făcut donaţii substanţiale pentru a plăti bursele acordate muzicienilor. În anul 1912, a susţinut un turneu în România, strângând peste o mie de lire sterline - o sumă fabuloasă la acea vreme - pentru a înfiinţa şi acorda un premiu naţional de compoziţie.