„Cancún” de Jordi Galcerán, premieră la Nottara în regia lui Felix Alexa
0După Lecţia de Eugène Ionesco, spectacol montat în plină pandemie pe scena Teatrului Nottara, regizorul Felix Alexa revine cu o nouă montare, de data aceasta din zona comediei negre cu accente de dramă psihologică, marca bine-cunoscutului dramaturg catalan, Jordi Galcerán: Cancún.
Primele reprezentaţii vor avea lor vineri, 13 mai, şi duminică, 15 mai, de la ora 19:30, la Sala George Constantin.
Felix Alexa semnează regia, lighting design-ul şi ilustraţia muzicală, scenografia este realizată de Andrada Chiriac, iar din distribuţie fac parte actorii Cerasela Iosifescu, Gabriel Răuţă, Ada Navrot şi Alexandru Jitea.
„«Cancún» este un spectacol despre fragilitatea relaţiilor umane. Despre cât de relativă şi ambiguă e fericirea în cuplu, în viaţă în general. Despre frustrări adunate în zeci de ani, care izbucnesc violent în prezentul concret şi în lumi imaginare ale psihicului fiecăruia dintre noi. O comedie amară despre descompunerea senzaţiilor sufleteşti cele mai intime, despre cât de sublimă, dar şi ridicolă e viaţa însăşi. «Cancún» e despre noi toţi, aflaţi uneori faţă în faţă cu noi înşine.” (Felix Alexa)
Cuplurile Reme – Vicente şi Laura – Pablo îşi petrec fiecare vacanţă împreună. Sunt prieteni de douăzeci şi cinci ani şi aparent nu mai există nici un secret între ei, îşi ştiu pasiunile, capriciile, tabieturile. În mult visata călătorie în Cancún, celebra staţiune din Mexic, speră că vor avea pauza binemeritată de la rutina vieţii lor, se vor bucura de peisaje exotice şi de seri târzii, cu şampanie şi râsete.
Aceşti patru prieteni se simt norocoşi că sunt atât de apropiaţi chiar şi după atâţia ani, că au fost alături în cele mai importante momente din vieţile lor. Dar dinamica aceasta perfectă a grupului lor se schimbă în urma unui joc al lui „ce-ar fi fost dacă…”, un exerciţiu de imaginaţie despre cum ar fi arătat viaţa lor dacă ar fi luat în trecut alte decizii. Pe parcurs, îşi dau seama de faptul că nu doar nu se cunosc atât de bine unul pe celălalt, ci că există dorinţe atât de adânc ascunse în ei, încât, odată ieşite la suprafaţă, le pot schimba vieţile definitiv.
Textul jonglează permanent cu graniţa dintre realitate şi imaginaţie, împlinire şi aspiraţie, cu replici ce mustesc de comic la un prim nivel, dar care construiesc, cu fineţe şi precizie aproape matematică, o realitate interioară complexă, nuanţată. Vacanţa devine o călătorie în propriul sine, iar personajele se confruntă pentru prima oară cu adevăratele lor temeri, nesiguranţe, dar şi dorinţe, ce se pot
materializa în universuri paralele.