Biserica „Banu” Iaşi – cum o cenuşăreasă devine regina balului
0În dese rânduri semnalam că unul dintre cei mai mari proprietari ale clădirilor de patrimoniu, Biserica Ortodoxă Română, face mult prea puţin pentru păstrarea şi valorificarea acestuia. De această dată vom prezenta acţiunea cum acţiunea unui singur om, un preot, a făcut ca un monument îngropat în schele şi ruine, să devină o bijuterie – Biserica “Banu” din Iaşi.
Important monument istoric şi de arhitectură al municipiului Iaşi, atestat documentar din anul 1638, în timpul domniei lui Vasile Lupu, Biserica Banu nu a suferit modificări din anul 1800, ci doar unele reparaţii, cum au fost cele din 1965-1966, precum şi lucrările de consolidare din 1999, cu toate că edificiul a fost serios afectat de cutremurul din anul 1977.
Ceea ce vedem astăzi este monumentul zidit în anul 1800 de către mitropolitul Iacob Stamati, pe locul biserici din lemn ridicată în 1709 de către boierul Savin Banul, care la rândul ei era aşezată pe locul uneia mai vechi. Odinioară biserica era cunoscută şi sub numele de "Biserica calicilor" pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică.
Click aici pentru a citi:
Avem un patrimoniu, ce facem cu el?
Paradisul de la Aluniş, veşnicia nepăsării
Parohia „Duminica Tuturor Sfinţilor” - Banu Iaşi a demarat în luna iulie 2010 implementarea proiectului „Reabilitarea şi Dezvoltarea Turistică a Monumentului Istoric Biserica Banu Iaşi”, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Regional 2007-2013. Valoarea totală a proiectului a fost de 11.053.788,93 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă în valoare de 8.465.905,89 lei.
Lucrurile sunt departe de a fi fost atât de line. Se zice că omul sfinţeşte locul. În acest caz lucrurile chiar aşa au fost. În 2009 ziarul Adevărul menţiona disputele dintre preotul Dumitru Merticaru şi mai marii Consiliului Judeţean Iaşi care refuzau să pună în aplicare un parteneriat între Parohia „Duminica Tuturor Sfinţilor" şi instituţia pe care o conduceau pentru a accesa fonduri europene nerambursabile. În toamna anului 2012 deja se făcea recepţia lucrării. La eveniment au participat atunci partenerii proiectului, reprezentanţi ai Bisericii şi ai autorităţilor. Proiectul a fost finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axă prioritara 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, perioadă de implementare a proiectului fiind iunie 2010-ianuarie 2013.
Totodată, în timpul săpăturilor au fost descoperite 146 de morminte din cimitirul fostei biserici, iar rămăşiţele omeneşti au fost puse într-un mic mausoleu. Ceea ce aduce nou refacerea monumentului de patrimoniu este amenajarea sub biserică a unui spaţiu expoziţional de 360 de metri pătraţi care va găzdui un muzeu cu obiecte de cult bisericesc vechi.
Preotul paroh s-a ocupat îndeaproape de lucrările de restaurare a monumentului istoric. Pe lângă reabilitarea bisericii, la subsolul lăcaşului de cult va fi amenajat un muzeu. Edificiul a fost dotat cu echipamente de climatizare, de protecţie împotriva incendiilor şi iluminat arhitectural exterior şi interior. În partea de vest a imobilului va fi construit un parc iar în proximitate va fi amenajată o esplanadă ce va permite accesul vizitatorilor către monumentul istoric. Lucrările de restaurare-consolidare au fost efectuate de către S.C. „Construcţii Grup S.R.L. Iaşi, care a lucrat anticipat, chiar dacă s-au înregistrat întârzieri la plăţi.
Acest exemplu arată că se pot face şi restaurări de calitate care să nu aibă cozi de topor, ca în alte cazuri, când resturarea făcută de mântuială, face ca la câţiva ani după finalizarea ei să fie reluate alte lucrări. Deşi, cum se spune – cu o floare nu se face primăvară – exemplu ar putea fi urmat de multe monumente ce servesc încă drept lăcaşuri de cult.