REPORTAJ Trio pentru miniştri şi magistraţi

Câteva sute de jurişti, magistraţi şi avocaţi, avându-i între ei şi pe Victor Ponta, Valeriu Zgonea şi alte oficialităţi, au ascultat muzică de cameră, luni seară, la Palatul de Justiţie.

Trioul care s-a produs luni seară era constituit din muzicieni excepţionali: Pinchas Zukerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel, soţia lui Zukerman) şi Angela Cheng (pian), convinşi să cânte pentru oameni cu profesii juridice. Concertul a fost girat de actualul ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc. 

Program încărcat: am fugit de la „Comedia infernală“ pe care a interpretat-o John Malkovich pe scena Ateneului direct pe Splaiul Independenţei, la Palatul Justiţiei. În sfârşit, ajung, reuşesc să trec de cerberii de la intrare şi mă pregătesc să mă instalez în sala deja plină ochi, cu câteva sute de persoane. Se remarcă figuri cunoscute,  Victor Ponta şi Robert Cazanciuc, Valeriu Zgonea, Teodor Meleşcanu, Valeriu Stoica, Remus Pricopie, Victor Alistar.

 „Concertul extraordinar oferit de Ministerul Justiţiei este special din mai multe considerente: el este găzduit pentru prima oară într-o clădire reper istoric pentru sistemul judiciar român şi totodată reprezintă o premieră pentru profesioniştii dreptului. Am ales să susţinem acest proiect deoarece valorile noastre sunt reprezentate de sprijinirea talentului artistic şi a creativităţii, de susţinerea performanţei exprimate sub orice formă şi în orice domeniu“, declara înainte de concert Gabriel Zbârcea, managing partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii.

Somptuosul şi vastul hol al Palatului de Justiţie, în care s-au produs artiştii – aşa-numita „sală a paşilor pierduţi“ –, nu este o sală de concert, cu acustica necesară execuţiei şi audiţiei muzicii de cameră. Oricât de bine au cântat cei trei reputaţi muzicieni, sonoritatea a fost mai slabă decât cea de la Sala Palatului, reputată pentru acustica ei deficitară. Muzicienii erau plasaţi în acel plan cu auditoriul, neputând fi văzuţi cu adevărat decât de cei situaţi în primul rând.

Cred că a fost o seară fabuloasă, atât pentru mine, cât şi pentru toţi invitaţii din această seară   Robert Cazanciuc

APLAUZE, APLAUZE

Pinchas Zukerman a introdus fiecare lucrare cântată: numele, compozitorul (cu menţiuni de tipul „Mozart, născut în Salzburg“ sau „Zoltan Kodály, maghiar“) şi, mai ales, a specificat din câte mişcări e compusă fiecare. Cea mai mare parte a auditoriului nu a putut fi însă împiedicată cu niciun chip să aplaude între mişcări, de fiecare dată când sesiza un moment de pauză în execuţie. Duo-ul pentru vioară şi violoncel de Zoltan Kodály a fost o lucrare lungă, grea şi prea modernă pentru gustul comun, prin urmare mulţi trimiteau SMS-uri sau răsfoiau ziarul Festivalului. A urmat, după încheierea lucrării, ultima piesă: un Trio pentru pian de F. Mendelssohn-Bartholdy, care i-a adus împreună pe toţi cei trei muzicieni. Înainte de execuţie, Pinchas Zukerman a întrebat sala câţi cunosc lucrarea: a numărat doi (o fată tânără ridică energic mâna: „eu, eu“), plus un cetăţean aflat mai în lateral, trecut neobservat.

FELICITĂRI, MUZICĂ, DANS

Dacă stai mai la marginea rândului, nu te poţi opri să nu observi, fie şi cu coada ochiului, o mişcare de du-te-vino pe laterala „sălii paşilor pierduţi“. În timp ce muzicienii emit acordurile unor Kodály sau Mendelssohn, un şir de siluete îmbrăcate în negru transportă dintr-o parte în alta tăvile cu cele ale gurii şi băuturile ce vor constitui trataţia finală. În sfârşit, concertul se termină, se dă drumul la aplauzele furtunoase (muzicienii nu bisează, dar nici publicul nu insistă) şi apar, de după coloane, chelnerii cu tăvile cu pricina. Atmosfera se relaxează şi încep schimburile de amabilităţi.

Mă bucur că am reuşit să ajung, pentru că în fiecare seară tot încerc să-mi fac loc în program.   Victor Ponta

În această stare euforică, i am întrebat pe ministrul Cazanciuc şi pe premierul Ponta ce efect a avut asupra lor muzica din acea seară. Iată declaraţiile lor, în exclusivitate pentru „Adevărul“. „Toţi am încercat să ne transpunem în atmosfera creată de muzicieni. Cred că a fost o seară fabuloasă, atât pentru mine, cât şi pentru toţi invitaţii din această seară. Mă bucur că au fost mulţi oameni în sală, mă bucur că oamenii au trăit muzica şi sper să fi contribuit la ceea ce spuneam la începutul acestei seri, la un spirit comun în jurul unor valori. Sper să nu fi fost o asociere forţată între justiţie şi muzică, dar există, cred, întotdeauna puţină artă şi în justiţie. Cred că în seara asta am putut demonstra că arta şi justiţia au multe lucruri în comun şi se pot potenţa una pe cealaltă“, a spus Robert Cazanciuc.

La rândul său, premierul Victor Ponta a declarat: „Mă bucur că am reuşit să ajung, pentru că în fiecare seară tot încerc să-mi fac loc în program. O să merg de altfel şi joi la Sala Palatului („Requiem“-ul verdian, cu Antonio Pappano – n. red.), am vorbit cu maestrul Holender. Nimic altceva, mă bucur doar că am reuşit şi anul acesta, cu toate dificultăţile, să sprijinim realizarea Festivalului şi cred că e o mândrie pentru România“. 

Palatul Justiţiei din Bucureşti, în haine de festival

Magia există! Cum altfel s-ar putea transforma holul impunător al Palatului Justiţiei din Bucureşti într-o inedită sală de concert, într-un spaţiu ce ar putea găzdui delicate acorduri camerale?

Bucureştiul Creativ, concept în premieră pentru Festivalul „Enescu“, a debutat în seara de 9 septembrie şi a coagulat un public entuziast în jurul trio-ului format din violonistul Pinchas Zukerman, violoncelista Amanda Forsyth şi pianista Angela Cheng. Repertoriul ales de către cei trei artişti a cuprins lucrări de mare popularitate în rândul iubitorilor de muzică de cameră, cu toate ipostazele permutărilor posibile între muzicieni.

În Sonata pentru vioară şi pian în Sol major K 301 de W. A. Mozart am admirat fineţea frazării violonistice, sunetul inconfundabil al lui Zukerman fiind dublat de precizia atacului pianistic, subliniat poate cu fermitate suplimentară în contextul unei acustici plină de provocări pentru relevarea armoniilor mozartiene. 

Violoncelista Amanda Forsyth a oferit o interpretare pasională şi plină de contraste a lucrării Adagio şi Allegro pentru violoncel şi pian în La bemol major op. 70 de Robert Schumann. Scris iniţial pentru corn, într-o epocă în care progresele unui instrument muzical (în acest caz cornul cromatic) generau compoziţii îndrăzneţe şi dificile tehnic pentru interpreţi, acest „diptic” şi-a găsit consacrarea în formula pentru violoncel. Sunetul Amandei Forsyth a sugerat intens armonicele bogate ale cornului, într-un dialog fervent cu pianista Angela Cheng.

Mai puţin cântate în spaţiul românesc, cele trei secţiuni ale Duo-ului pentru vioară şi violoncel op. 7 de Zoltan Kodály au captivat prin subtilitatea utilizării citatului folcloric, exploatarea efectelor timbrale posibile la instrumentele cu coarde, rafinamentul pianissimelor şi comunicarea profundă dintre Zukerman şi Forsyth. A fost poate lucrarea ce a transmis cel mai direct starea de vrajă şi mister a muzicii aşa cum o percepem în contemporaneitate, evidenţiindu-se şi prin reacţia spontan-călduroasă a publicului.

Eroina ultimei piese din programul serii a fost, fără îndoială, pianista Angela Cheng, care, în contextul sălii, a dozat cu multă inteligenţă schimbările armonice tumultuoase din Trio cu pian în re minor op. 49 de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Lirismul, dinamismul, cantabilitatea partiturii, precum şi transferul permanent de idei între cei trei artişti au dăruit auditoriului un final de recital plin de energie şi rafinament.

Comunicare, umor, pasiune şi fineţe. Patru atribute, trei interpreţi funcţionând ca unul singur sub arcuşul lui Pinchas Zukerman, doi ani în care sperăm că îi vom reauzi, sub egida Festivalului „George Enescu“. (Cronică realizată de Sabina Ulubeanu)

„Evenimentul a fost organizat cu suportul casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii“