VIDEO Ovidiu Anton: „Merg la Eurovision ca să câştig, nu ca să ocup locul altcuiva“
0Aflat la a treia participare la Eurovision în ultimii patru ani, Ovidiu Anton crede în şansa lui, deşi nu a fost scutit de critci. Cântăreţul spune că acest concurs este cel mai bun barometru pentru muzica sa.
Ovidiu Anton (30 de ani) şi-a făcut debutul la Şcoala Vedetelor, a făcut un tur al festivalurilor naţionale, pentru ca apoi să-şi găsească nişa în concertele de club. Concursul Eurovision rămâne totuşi una dintre mizele sale muzicale, astfel că a participat şi la Selecţia Naţională din acest an, ba chiar a ajuns în finală, cu melodia „Run Away With Me“.
„Adevărul“: Ai concurat la Festivalul Mamaia, la Cerbul de Aur şi eşti la a treia participare la Eurovision în ultimii patru ani. De ce te tentează atât de mult acest concurs?
Ovidiu Anton: Nu sunt genul de om care să meargă des la festivaluri, mai ales la cele de interpretare, dar Eurovision este altceva. E un concurs complex, nu supune artistul la constrângeri, nu e doar un concurs interpretare sau un concurs clasic de creaţie. Eu îmi compun singur piesele, aşa că pentru mine este un barometru foarte bun, pot să văd dacă muzica mea este apreciată. Iar acest lucru se vede cel mai bine din voturile publicului. Şi este şi un bun mod de a promova ce fac.
Unii artişti spun că nu se aşteaptă să câştige competiţia, ci paticipă doar pentru vizibilitate.
Cine spune că cel mai important e să participi o spune pentru că ştie că nu poate câştiga. Eu nu particip doar ca să particip, nu mă duc acolo doar ca să fac act de prezenţă. Am încredere că pot avea momentul meu. Eu merg la Eurovision ca să câştig, nu ca să ocup locul altcuiva care vrea să câştige. Dar nu mi-am dedicat viaţa Eurovisionului şi nu fac mai mult decât să-mi aduc muzica mea, pe care o consider potrivită pentru acest concurs.
De ce crezi că tu eşti artistul potrivit să reprezinte România la Eurovision?
Toţi au dreptul să creadă. Eu am încredere în muzica mea. Dacă publicul o vrea şi dacă juriul de specialitate crede că este potrivită, atunci este bine. Nu este un concurs al patimilor, al concurenţei acerbe.
La Eurovision e ca şi cum ţi-ai vota preşedintele. E un concurs foarte important pentru fani pentru că ei sunt implicaţi direct, pentru că votează.
Este, totuşi, un concurs care naşte pasiuni, mai ales în rândul fanilor, iar acest lucru se vede în comentariile de pe internet, în postările din reţelele sociale.
E un concurs foarte important pentru fani pentru că ei sunt implicaţi direct, pentru că votează. Orice român care are un telefon mobil poate să-şi exprime părerea. La Eurovision e ca şi cum ţi-ai vota preşedintele. Apoi, e un concurs de amploare, reuşeşte să-i strângă pe toţi în faţa televizoarelor. Poate într-o zi cântă Madonna la Viena şi Metallica la Bucureşti, însă la Eurovision se uită toată lumea din Europa în acelaşi timp.
Ai şi susţinători, dar sunt şi voci care te critică.
Oricine are posibilitatea să-şi dea cu părerea şi e dreptul oamenilor să facă asta. Că o fac avizat sau nu, asta e altceva. Ţine de nivelul de cultură al fiecăruia şi de bunul simţ: unii înjură, alţii îşi exprimă punctul de vedere într-un mod foarte civilizat. Trebuie să iei în seamă şi criticile, şi laudele.
Te temi de vreunul dintre finalişti?
Nu mă tem de nimeni, pentru că eu nu văd finala Selecţiei Naţionale ca pe o competiţie între artişti, ci ca pe o competiţie între piese. Nu văd o concurenţă în ceilalţi participanţi, că nu e un meci de box. Însă mă bucur că văd şi prieteni printre ei. Mă bucur că-l văd pe Mihai Alexandru, care e foarte activ la concursul acesta de ani de zile, îmi pare rău că nu s-a calificat în finală Leticia, care mi-e prietenă foarte bună.
Eşti cam supărat pe showbizul românesc. Înainte de semifinală, ai scris pe Facebook că vei cânta pentru „cei care muncesc şi cred în şansa lor, deşi sunt uitaţi de o industrie muzicală şchioapă, surda şi falsă“.
Supărat nu sunt, că m-am obişnuit. Înainte de semifinală, am primit foarte multe mesaje de susţinere. Cel mai mult m-a impresionat un tânăr de care n-am auzit niciodată, dar care a studiat la celebrul colegiul de muzică Berklee, unde au absolvit muzicieni ca Steve Vai. El cântă şi eu n-am auzit de el. Dar, în ţara asta, oamenii care studiază şi care chiar cântă nu prea au loc la televizor, pentru că industria muzicală promovează facilul. E o imagine sumbră, cu care m-am obişnuit... Pe mine m-a emoţionat foarte tare acest tânăr. De aceea am spus că indstria muzicală e şchioapă, surdă şi falsă.
Te-ai obişnuit cu felul în care merg lucrurile. E OK să te resemnezi?
Nu sunt resemnat. Eu am reuşit să mă exprim muzical, am avut o activitate muzicală neîntreruptă în ultimii 14 ani. Dar sunt alţii care nu sunt la fel de norocoşi, la acei oameni mă refeream.