Exclusiv Poate juca România la două capete în conflictul dintre SUA și Europa? Expert: „Este cel mai rău lucru, riști să cazi între bărci”

Conflictele economice dintre marile puteri reprezintă cea mai mare amenințare la adresa lumii, arată un sondaj al Forumul Economic Mondial care și-a început lucrările la Davos. Un economist și un analist politic explică cum ar trebui să gestioneze România conflictul dintre SUA și Europa.

Conflictele economice dintre marile puteri reprezintă cea mai mare amenințare la adresa lumii în următorii doi ani, arată un sondaj realizat de Forumul Economic Mondial (FEM), publicat înaintea reuniunii anuale de la Davos, care a început luni în Elveția.

Conflictele armate au fost înlocuite de conflictele economice ca principala preocupare a peste 1.300 de experți chestionați la nivel mondial în cadrul sondajului realizat de Forumul Economic Mondial.

Saadia Zahidi, directorul general al reuniunii anuale a FEM de la Davos, a menționat creșterea tarifelor, controalele asupra investițiilor străine și controalele mai stricte ale aprovizionării cu resurse precum mineralele critice ca exemple de „confruntare geoeconomică”, care s-a clasat drept principalul risc.

„(Este) atunci când instrumentele de politică economică devin în esență arme, mai degrabă decât o bază de cooperare”, a declarat ea într-o conferință de presă.

În acest context, cea mai importantă întrebare pentru România este ce poziție geostrategică trebuie să adopte pentru a nu fi victima unui astfel de conflict dintre SUA și Europa?

„UE este, din păcate, strivită de SUA și China”

Economistul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal și profesor universitar la SNSPA în București, a explicat pentru „Adevărul”:

„Erodarea relației transatlantice (între SUA și Europa/UE) este izbitoare și consternantă pentru europeni. Reproșuri ale americanilor adresate europenilor legate de nivelul jos al cheltuielilor de apărare au început cu mulți ani în urmă. Robert Gates, fost secretar al apărării în SUA, l-a precedat pe președintele Trump din acest punct de vedere. Dar acum nu este vorba numai de nivelul cheltuielilor de apărare, ci de dezangajare militară a SUA din Europa, de un război comercial către toate azimuturile declanșat de administrația americană, de revenirea în politica externă a SUA a unui realpolitik necruțător – așa cum este descris și în Strategia Națională de Apărare și care se observă în atitudinea față de statutul Groenlandei”.

Totul are loc într-o lume multipolară, în contextul unei ascensiuni economice și industriale, tehnologice, formidabile a Chinei.

„Dincolo de alte explicații, legate și de sfere de influență, SUA văd rivalitatea cu China principala preocupare a gândirii strategice de la Washington pe termen lung. UE este, din păcate, strivită de SUA și China din punct de vedere economic și tehnologic, așa cum arată cifre și chiar documente de analiză ale Comisiei Europene (ex. Raportul Draghi)”, explică economistul.

Un NATO fără SUA, consecințe dramatice pentru România

România se confruntă, ca și alte state din UE, cu dileme mari, este de părere economistul. „Un scenariu foarte rău ar fi dispariția NATO în caz că SUA preiau Groenlanda și se retrag din Organizație. Un alt „NATO” (fără SUA) ar fi un alt „animal” organizațional, cu relevanță mult inferioară. Fiindcă NATO înseamnă, în primul rând, SUA”, detaliază el.

Consecințele ar fi dramatice, mai ales pentru țările din flancul estic al UE, inclusiv România – forțate să crească mult cheltuielile de apărare. „O agenție de rating vorbea de o probabilă retrogradare a ratingurilor suverane ale acestor țări. Astea ne-ar mai trebui… Ruperea relației transatlantice, trecerea în irelevanță a NATO ar bulversa piețele financiare și relațiile economice în lume, ar putea destabiliza UE”, spune profesorul.

Principalul câștigător: China, explică Dăianu, „pentru că europenii ar încerca să salveze cât mai pot din valențe ale multilateralismului, chiar dacă întoarcerea spre interior (ilustrată de politici industriale și protecționism) este reprezentativă pentru ultimul deceniu și se constată și în Uniune. Și acordul Mercosur trebuie văzut în această cheie”.

„Important este ca România să fie la masa discuțiilor cu poziții echilibrate”

„România are nevoie de o Uniune vitală și de un parteneriat cu SUA care să funcționeze”, spune profesorul.

Poate așa ceva funcționa dacă UE este în confruntare acerbă cu SUA? „Intervine și perspectiva războiului din Ucraina, iar europenii au nevoie de susținere americană din acest punct de vedere. Fără americani nu se poate ajunge probabil la terminarea războiului, în condițiile date. Să sperăm că acest război se va termina nu peste mult timp și că va exista un „grand bargain”, care să prevină reluarea ostilităților. Europa, nu numai Ucraina, are nevoie de garanții de securitate – așa cum au fost acordurile de la Helsinki”, susține Dăianu.

Important este ca România să fie la masa discuțiilor cu poziții echilibrate și care să încerce să contribuie la apropierea abordărilor aflate în dezbatere. „Sunt vremuri foarte tulburi, cu o lume cuprinsă parcă de haos. Nu aiurea Robert Kaplan asemuia aceste timpuri cu ce se întâmpla în Republica de la Weimar în perioada interbelică (în volumul său Wasteland). Să sperăm că luciditatea și ceea ce englezii numesc common sense vor evita catastrofele”, detaliază președintele Consiliului Fiscal.

Concluzia economistului: „În vremuri atât de grele, importanța asanării finanțelor publice capătă pentru România argumente suplimentare. Deficitul bugetar cash din 2025, de probabil 7,7% din PIB, arată că se merge în direcția bună.”

Hrițuc: „România va fi una dintre principalele forțe din zonă”

Analistul politic Cristian Hrițuc pornește de la concluzia-cheie a sondajului realizat de Forumul Economic Mondial de la Davos – potrivit căruia conflictele economice dintre marile puteri reprezintă cea mai mare amenințare globală în următorii doi ani – și o plasează direct în contextul vulnerabilităților și oportunităților României.

Hrițuc descrie această etapă drept o nouă cursă globală pentru resurse, accelerată de tranziția tehnologică și intrarea într-o epocă dominată de inteligența artificială. „E o fugă după resurse, pentru că ne pregătim pentru o altă trecere… am intrat în epoca inteligenței artificiale”, spune el, subliniind că lupta nu mai este doar pentru petrol și gaze, ci și pentru „metalele rare pentru cipuri și tehnologie high-tech”. În acest context, România nu este un actor marginal, ci unul cu potențial strategic real.

Analistul atrage atenția că România dispune de resurse importante, despre care „se știe destul de puțin”, dar care pot deveni extrem de relevante pentru industria viitorului.

Un punct central al analizei sale este proiectul Neptun Deep, care ar putea transforma România într-un jucător major pe piața regională de energie. „În 2027, când se va începe exploatarea Neptun Deep, România va fi una dintre principalele forțe din zonă din punct de vedere al capacității de a vinde gaz”, afirmă Hrițuc. Această poziționare poate fi un avantaj economic uriaș, dar vine la pachet și cu riscuri serioase.

Într-o lume pe care o descrie drept „o lume a prădătorilor”, resursele devin automat ținte. „Dacă eram într-o lume normală, toate aceste lucruri le-am fi catalogat la avantaje. Cum suntem într-o lume a prădătorilor, poate fi o țintă”, avertizează el. În special, Hrițuc evocă riscul ca Federația Rusă să fie interesată să blocheze ascensiunea României ca furnizor regional de gaze, mai ales că anumite zone ale platoului continental nu se află direct sub umbrela de apărare NATO.

„Nu poți să ai încredere într-un actor care astăzi te ia în brațe și mâine te aruncă pe geam” 

Cea mai delicată parte a interviului este legată de poziționarea strategică a României în marile conflicte economice și geopolitice. Întrebat explicit „în ce barcă ar trebui să ne poziționăm”, Hrițuc oferă un răspuns tranșant, dar nu lipsit de nuanțe. „Este extraordinar de greu, dar poziționarea în barca Europei este, în acest moment, soluția cea mai bună”, spune el. Argumentul principal este impredictibilitatea Statelor Unite sub conducerea lui Donald Trump: „Nu poți să ai încredere într-un actor care astăzi te ia în brațe și mâine te aruncă pe geam”.

Hrițuc dă exemplul relației lui Trump cu lideri europeni, arătând că un parteneriat solid nu poate funcționa pe bază de capricii politice. În același timp, el formulează una dintre cele mai clare sinteze ale dilemei românești: „România este dependentă securitar de America, dar este dependentă din punct de vedere economic de Europa. Se poate muri și de război, dar se poate muri și de foame”.

De aici decurge concluzia că România nu își permite să joace la două capete sau să rămână ambiguă.

„Cel mai rău lucru e să rămâi în „no man's land”, să joci dublu și fiecare să te lase din brațe, pentru că un partener trebuie să fie de încredere, nu să joace la mai multe capete”, avertizează analistul.

El pledează pentru o strategie pragmatică: „fără gesturi ostile față de SUA, fără a-l jigni pe Trump, trebuie să ținem aproape de UE și să ne consolidăm aici. Europa a dat dovada acum că poate să stea unită poate să stea unită, inclusiv prin sprijinul acordat Ucrainei. Pe noi ne interesează cel mai mult să păstrăm Ucraina între noi și Rusia”.

Finalul intervenției este un avertisment politic dur, cu trimitere la greșeli din trecut. „Atenție ca România să nu fie ca în 1916”, spune Hrițuc, amintind de ezitările strategice de atunci. „Am avut noroc la final, dar tare mi-e să nu adoptăm aceeași poziție și să picăm fix între bărci”. Într-o lume marcată de confruntări economice și competiție dură pentru resurse, lipsa unei alegeri clare ar putea fi, în opinia sa, cel mai mare risc pentru România.