10 ani cu „leul greu“: ziua în care s-au tăiat patru zerouri din coada monedei naţionale şi care a adus „respectul faţă de mărunţiş“

La 1 iulie se împlineşte un deceniu de când România a trecut la „leul greu“, adică momentul în care din coada monedei naţionale s-au tăiat patru zerouri, acesta fiind unul dintre cele mai importante evenimente economice din ultimii 25 de ani. De la 1 iulie 2005, 10.000 de lei vechi (ROL) au echivalat cu 1 leu nou (RON). Denominarea efectuată în urmă cu 10 ani a schimbat inevitabil percepţia românilor asupra valorii monedei naţionale.

Chiar dacă puterea de cumpărare nu s-a schimbat în urma acestui proces de denominare, România a avut de la acel moment un curs de schimb apropiat de cel al Poloniei. La 1 iulie 2005, moneda naţională nu a mai avut un curs de schimb de 36.000 de lei pentru un euro, ci de 3,6 lei. De atunci, însă, leul a pierdut aproape 25% în raport cu euro. 

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, spunea în primăvara lui 2005 că „denominarea va aduce respectul faţă de mărunţiş“ şi că românii îşi vor recăpăta încrederea în moneda naţională, fie şi pentru că un leu nou va fi mai „greu“ decât forintul sau zlotul polonez. 

Pentru o perioadă, pentru a lăsa populaţia să se adapteze noului leu, preţurile au fost afişate atât în lei vechi, cât şi în lei noi. Leii vechi au avut putere circulatorie până la 31 decembrie 2006. Deşi au trecut 10 ani, încă sunt români, ce-i drept, tot mai puţini, care folosesc exprimări în lei vechi. Mihai Tănăsescu, fost ministru al Finanţelor, declara în urmă cu un an că oamenii din pieţe vorbesc tot în lei vechi, astfel că strategia de comunicare a denominării a dat greş. 

„Am fost zilele acestea în piaţă să fac nişte cumpărături, să iau cireşe parcă, şi cei de acolo tot în milioane de lei vechi vorbesc. E clar că strategia de comunicare de acum zece ani a dat greş. De aceea, pregătirea oamenilor ca să poată să accepte această nouă provocare – trecerea la euro – trebuie foarte bine comunicată“, a spus Tănăsescu, în luna iunie a anului trecut.  

Denominarea nu a fost un scop în sine, dar, în opinia BNR, a reprezentat un punct de cotitură în recâştigarea încrederii. - Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

Care au fost argumentele denominării

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, arăta într-o prezentare din iunie 2005 că valorile nominale mai scăzute şi stabilitatea structurii emisiunii sporesc încrederea publicului în moneda naţională şi că, în celelalte ţări europene care au trecut prin această experienţă, inflaţia a scăzut ulterior denominării. 

În plus, spunea guvernatorul BNR, denominarea permite exprimarea preţurilor la niveluri nominale uzuale în Europa, dar şi stabilitatea structurii numerarului pentru următorii şapte-nouă ani, până la adoptarea euro. Numai că de atunci au trecut 10 ani şi ar mai urma să treacă cel puţin patru până la intrarea României în zona euro. Tot atunci, Isărescu spunea că experienţa denominării constituie o bună „repetiţie“ pentru trecerea la euro şi că noile bancnote au dimensiunea bancnotelor euro, astfel că nu vor mai fi necesare adaptări ale casetelor bancomatelor în momentul trecerii la moneda unică europeană.