O altă mostră de ipocrizie a ministrului Pricopie
0Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a aprobat, prin ordin de ministru, implementarea programelor şcolare pentru disciplinele opţionale „Educaţie pentru societate”, „Filosofie pentru copii” şi „Educaţie financiară”.
Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie a aprobat, prin ordin de ministru, implementarea programelor şcolare pentru disciplinele opţionale „Educaţie pentru societate”, „Filosofie pentru copii” şi „Educaţie financiară”.
Din anul şcolar 2013-2014, programele şcolare pentru cele trei discipline, aprobate de ministrul Educaţiei Naţionale, pot fi utilizate că ofertă centrală de curriculum la decizia şcolii.
Toate bune şi frumoase dar ministrul Pricopie uită să spună că prin OM 3371/12.03.2013, prin care se aprobă Planul-Cadru de Învăţământ pentru învăţământul primar, a redus Curriculum la decizia şcolii (CDS) de la 30% cât era prevăzut în Legea Educaţiei Naţionale la 0-1 ore, adică la 2%, conform OM mai sus menţionat.
Ce să studieze elevii de la primar om 0-1 ore mai întâi? Şi dacă învăţătorii şi directorii aleg zero ore la CDS, atunci nu mai învaţă nimic.
Ne întoarcem la mistificarea şi ipocrizia care au dominat educaţia românească 23 de ani. De ochii lumii facem şi dregem, în realitate acceptăm cerinţele sindicatelor care n-au vrut să-şi pună profesorii în cap, obligându-i să înveţe şi să predea altceva comparativ cu ce s-au obişnuit de zeci de ani.
Dacă orele de CDS erau distribuite pentru 30% din numărul total de ore, adică circa 6 ore, atunci se putea spune că profesorii au posibilitatea să flexibilizeze curriculumul şcolar funcţie de interesele locale, de interesele elevilor şi părinţilor, ale comunităţilor în care-şi desfăşoară activitatea. Şi care şi plătesc prin taxe şi impozite salariile profesorilor.
Prin izgonirea părinţilor din Consiliile de Administraţie ale şcolilor, operată de Ecaterina Andronescu în 2012, a dispărut şi ultima posibilitate ca beneficiarii direcţi şi indirecţi ai sistemelor de educaţie şi formare profesională să aibă vreun cuvânt de spus asupra structurii şi calităţii serviciilor educaţionale.
Este aceasta încă o mostră a ipocriziei şi mistificării care domină Ministerul Educaţiei.
Din păcate, educaţia şi formarea profesională se prăbuşesc în continuare ca efect al unui management neprofesionist, lipsit de viziune şi orizont.