Riscul de transmitere a sifilisului în România, printre cele mai mari din Europa. Despre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală

Mariana Mardarescu si Marina Otelea FOTO Eduard Enea

Romania se clasează în primele zece ţări din Europa în ceea ce priveşte incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală. În 75% din cazuri, bolile cu transmitere sexuală nu prezintă simptome, însă în momentul depistării lor, acestea pot fi într-un stadiu avansat, foarte grav, avertizează specialiştii.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

România se situează pe locul al doilea în topul statelor europene cu cea mai mare incidenţă a infecţiei cu sifilis, potrivit datelor colectate în ultimii ani de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor. Principala cauză o reprezintă contactul sexual neprotejat. De altfel, în ţara noastră folosirea prezervativului este aproape un subiect tabu: peste 30% din tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani nu au folosit prezervativul la primul contact sexual, în timp ce 16% din ei nu au folosit niciodată această metodă de protecţie.

Mai mult, peste 90% din tineri nu s-au testat niciodată pentru depistarea bolilor cu transmitere sexuală. Discutăm despre riscurile pe termen lung ale bolilor cu transmitere sexuală nedepistate şi netratate la timp, precum şi despre riscurile de transmitere a acestora la viitorii copii, împreună cu dr. Marina Oţelea, preşedintele Asociaţiei Samas, şi cu dr. Mariana Mărdărescu, şefa Compartimentului pentru monitorizarea şi evaluarea infecţiei cu HIV/SIDA de la Institutul „Matei Balş“ din Capitală. 

Principalele idei:

Educaţia sexuală în şcoli este deficitară. Subiectul este unul mai degrabă tabu. În aceste condiţii, ce este totuşi de făcut?

Pe primul plan, trebuie pusă partea de prevenire care se leagă în mod indiscutabil de eduaţie şi de înţelegere, pe grupe de vârstă. Lucrul delicat este grupa de vârstă căreia ne adresăm 14-18 ani.

Statisticile UNICEF România arată o reducere a vârstei de începere a vieţii sexuale. Au început să apară mame cu vârsta sub 18 ani cu HIV care au avut foarte puţine informaţii despre bolile cu transmitere sexuală. Dacă în România anilor 1990, aveam de-a face cu fenomenul copiilor bolnavi de SIDA, copii care acum sunt adulţi, actualmente, din tronsonul de vârstă 15-24 de ani, cele mai multe cazuri de infecţii cu HIV din Europa centrală, apar în România.

În România, din 2002, testarea HIV este oferită odată cu consilierea. La nivel mondial, o persoană care intră într-u spital este testată HIV de la început, mai ales dacă are un grad de risc comportamental mare. România e în faza în care consiliază o persoană înainte de testare.

Testarea este privită cu suspiciune de pacienţi care o percep ca pe o stigmatizare.

Testarea ar trebui făcută obligtoriu în momentul în care se pune problema căsătoriei, pentru că urmează perspectiva unei sarcini. În acest moment, în România, rata de transmitere a HIV de la mamă la făt e de sub 5%, cea mai mică din Europa. Femeile cu HIV pot aduce pe lume copii sănătoşi, dacă urmează un tratament relativ scurt care asigură imunologic, virologic şi clinic un risc mic de transmitere a infecţiei de la mamă la făt.

Mama seropozitivă nu are voie să alăpteze copilul, iar bebeluşul este tratat din primele 12 ore de viaţă cu două medicamente antiretrovirale, pe o perioadă de 6 săptămâni.  

Viitoarea mamă ar mai trebui testată şi pentru hepatita B şi C în prima perioadă de sarcină.

Multe mame mai ales tinere şi foarte tinere sunt luate în evidenţă în momentul în are nasc. Foarte posibil au fost infectate cu HIV încă de la primul contact sexual.

HIV merge de regulă mână în mână cu sifilisul, precum şi cu alte boli cu trasmitere sexuală.

Peste 5.000 de femei tinere şi foarte tiere sunt diagnosticate în fiecare zi la nivel mondial cu HIV.

Vârsta la care se începe viaţa sexuală este cea a liceului şi, uneori, înainte de liceu. Părinţii nu discută cu copiii lor despre bolile cu trasmitre sexuală, şi nici la şcoală discuţiile nu sunt organizate. Nu se discută nici măcar despre igiena sexuală. Această situaţie nu face decât să genereze un comportament de risc.

Semnele clasice ale bolilor cu transmitere sexuală sunt cele inflamatorii ale sferei genitale: secreţii modificate, inflamaţii, zone dureroase, vezicule. Pentru multe din aceste boli, tratamentul este unul relativ simplu, dacă afecţiunile sunt depistate în stadiul incipient.

Testarea pentru boli cu transmitre sexuală ar trebui făcută atunci când există multipli parteneri declaraţi sau anumite simptome. Însă, în 75% din cazuri bolile sexuale nu au simptome.

Domină mentalitatea potrivit căreia prezervativul este doar o metodă de contracepţie, nu şi de evitare a bolilor sexuale.

Poate că totuşi ar trebui intervenit cu difuzarea de informaţii relevante şi pe înţeles la nivelul şcolilor.