EURO 1984: România intră „pe marile bulevarde ale fotbalului”. 33 de ani de la golul lui Boloni cu Italia, surprizele lui Lucescu pentru EURO
0
Serial Adevarul. Recuperăm în rândurile următoare un episod glorios din istoria naţionalei României, calificarea la Campionatul European din Franţa 1984, prima participare a tricolorilor la un turneu final european. A fost campionatul la care Platini a strălucit, iar tricolorii au ieşit cu un punct din grupe.
Prezenţa la Mondialul din 82 fiind compromisă, oficialii vremii au decis ca Valentin Stănescu să fie schimbat cu Mircea Lucescu pentru ultimul meci din 1981, cel de la Berna cu Elveţia. O măsură de conjunctură şi oarecum disperată, pentru că România nu se mai calificase la un turneu final din 1970. Antrenor şi jucător la Corvinul în acelaşi timp, Lucescu primea naţionala pe mână la 36 de ani, recomandat fiind de rezultatele de la Hunedoara şi nu numai. Ca şi-acum, dar cu mai multă energie pe-atunci şi pentru a compensa o evidentă lipsă de informaţii, Lucescu era într-o neobosită căutare, vroia să controleze şi micile detalii şi se declarase drept un adept al zicerilor lui Helenio Herrera: „El spunea că la fotbal trebuie să munceşti 25 de ore din 24. Şi a avut dreptate”.
La debutul lui Il Luce, România a scos un 0-0 de palmares la Berna, cu Elveţia, iar în echipă apăreau sau reveneau jucători ca Boloni, Iorgulescu, Klein, Gabor ori Văetuş. În ianuarie 1982 a avut loc tragerea la sorţi a preliminariilor pentru EURO 1984, iar România a căzut cum nu se putea mai prost, într-o grupă cu Italia, campioană mondială, Cehoslovacia şi Suedia, două forţe ale vremurilor, şi mai slab cotata Cipru. Doar prima dintre aceste echipe mergea în Franţa, la EURO 1984.
Turnee peste mări şi ţări
Până la adevăratul start al preliminariilor, Lucescu a avut câteva luni de formare a lotului, timp în care a dus naţionala în două turnee îndepărtate. Planul lui era ca tricolorii să joace cât mai departe de ochii lumii şi în acelaşi timp să aibă timp să discute pe îndelete cu fiecare. În ianuarie 82, România a jucat America Centrală amicale cu Honduras şi echipe din Venezuela, iar în mai tricolorii au mers în America de Sud pentru meciuri mai tari, 0-1 cu Argentina, 2-0 cu Peru, 3-2 cu Chile.
Până la ultimele rezultate consemnate, România trecuse peste un debut neconvingător în preliminarii, 3-1 cu modesta Cipru, dar Lucescu primise confirmarea că rămâne antrenor al naţionalei şi îşi pregătise lotul pentru marile meciuri care aveau să vină. Cea mai bună echipă a timpurilor, Craiova Maxima, era puternic reprezentată în naţională, cu jucători de bază, ca Balaci, căpitanul Ştefănescu, Ţicleanu, Cămătaru, Lung, Geolgău, plus Ungureanu, Cîrţu, Negrilă sau Irimescu la nevoie. Lângă ei au apărut hunedorenii Klein, Rednic, Andone, Gabor, mureşeanul Boloni, dinamoviştii Moraru şi Augustin ,“studenţii” Iorgulescu şi, mai târziu, Coraş şi Gică Hagi.
În septembrie 1982, România câştiga cu 2-0 meciul cu Suedia şi pe 23 August apăreau pentru prima dată torţele victoriei. Peste două luni, tricolorii veneau de la Florenţa cu un nesperat 0-0 în faţa Italiei, cu Ţicleanu eliminat în minutul 55!
Loţi Boloni e optimist pentru ‘83, scrie Ioan Chirilă în cartea dedicată lui Lucescu, citând o declaraţie a stomatologului de pe Mureş: “Nu se mai lucrează după ureche. E mai multă fiziologie, mai multă pedagogie şi documentare pe probleme de fotbal internaţional”. “Docmentarea” de care vorbea Boloni e pusă în practică la marea victorie cu Italia, din 16 aprilie 83, când barajul Squadrei Azzura a fost spart de un şut al mijlocaşului, după o fază fixă repetată la nesfârşit, o minge mişcată de Balaci pentru şutul “decarului” naţionalei.
Strălucirea victoriei cu Italia a fost peste doar trei zile eclipsată de eliminarea Craiovei din semifinalele Cupei UEFA, de Benfica, meci după care stafful naţionalei a fost acuzat că a vitaminizat excesiv jucătorii, sugerându-se un posibil dopaj.
Eşecul oltenilor s-a resimţit şi în următorul meci al naţionalei: 0-1 cu Cehoslovacia. Totul avea să se decidă pentru tricolori în ultimele trei partide, toate în deplasare, cu Suedia, Cipru şi Cehoslovacia.
Pe 6 iulie 1983, România câştigă cu 1-0 meciul de la Stockholm din Suedia, cu un gol marcat de Cămătaru, iar Lucescu prinde aripi. Antamează de urgenţă un turneu de pregătire în Franţa, unde joacă amicale cu Botafogo şi PSG. “E bine ca băieţii să vadă cum e în Franţa. Poate ajungem şi noi acolo...”. Peste o lună, amical cu Norvegia, scor 0-0 şi un debut în echipa naţională: Gheorghe Hagi, la 18 ani, juca tot meciul de la Oslo.
Şi vom ajunge în Franţa, după un 1-0 chinuit în Cipru şi un 1-1 la Bratislava, meci în care ne-am bătut cu cehoslovacii pentru calificare până în ultima secundă. 7.000 de români au însoţit România în această deplasare, record absolut, iar Geolgău, cu golul din minutul 82, a devenit eroul de la Bratislava.
Tricolorii sunt aşteptaţi la Otopeni de sute de oameni, nu lipsesc mesaje omagiale de tipul “Felicitări călduroase pentru succesele obţinute”, iar Sahia Film evocă într-un documentar traseul glorios al naţionalei: “România – pe marile bulevarde ale fotbalului”.
Balaci - marele absent, Hagi – prea “crud”
România a jucat la EURO 1984 într-o grupă cu Spania, RFG, vicecampioana mondială, şi Portugalia.
Până la Europeanul din Franţa, Lucescu a comandat un alt turneu sud-american şi amicale dintre cele mai neobişnuite, cu Algeria sau Africa de Sud. Întocmai ca şi-în zilele noastre cu Iordănescu, Lucescu ar fi dorit o comprimare a campionatului pentru a avea mai mult timp de pregătire a turneului, dar doleanţa nu i s-a aprobat.
Înaintea Europeanului, România mers în două cantonamente, în Poiana Braşov şi Italia. În primul dintre acestea a fost chemat şi Balaci, chiar dacă şansele de recuperare după teribila accidentare de la Baia Mare din februarie erau mici. Se spune că Rică Răducanu, antrenor cu portarii, urma să bată dimineaţa la uşile celor 20 de jucători din lotul final care mergeau şi în Italia. Balaci a aştepat toată noaptea, de teamă să nu adoarmă şi să nu audă ciocănitul în uşă, dar a aşteptat în zadar, Rică a sărit peste uşa lui… În afara lui Balaci, alţi doi jucători pierduseră trenul din cauza accidentărilor: Ion Geolgău, eroul de la Bratislava, şi Zoli Crişan.
Au ajuns în schimb în Franţa dinamovistul Marin Dragnea şi bihoreanul Ion Zare. Mai mult decât atât, Dragnea i-a fost preferat titularului obişnuit Ţicleanu pentru primele meciuri, decizie de neînţeles a lui Lucescu, iar Zare l-a schimbat pe Hagi la meciul cu RFG.
Până la meciuri, să spunem că tricolorii erau înaintea partidei de debut cu Spania nemulţumiţi că nu-şi primiseră drepturile. “Pe culoarele hotelelui din Saint-Etienne, un hotel sumbru de altfel, jucătorii se întrebau dacă vor primi şi când vor primi francii care li se cuveneau, de drept, pentru participarea la turneul final”, rememorează Ioan Chirilă în cartea “Lucescu”. Antrenorul a intervenit pentru detensionarea situaţiei, solicitându-i tovarăşului trezorier Chiraţa să plătească jucătorii, ceea ce s-a şi întâmplat.
Meciul dintre România şi Spania a fost unul sărac în spectacol, iar spectatorii de la Saint-Etienne au flueirat prestaţia ambelor ehcipe. “Un debut emotiv al României”, titra France Footbal, însă tricolorii obţineau un rezultat prestigios, de moral, iar Boloni marca un gol superb, după ce spaniolii deschiseseră scorul de la 11 metri.
Hagi versus Matthaus
La Lens, contra vicecampioanei mondiale a vremii, RFG-ul, românii au fost mult mai dezinvolţi. Coraş a anulat avantajul luat de germani şi tot el a irosit şansa unui al doilea gol. Până la urmă, cel care a reuşit dubla a fost Rudi Voller, iar România avea nevoie de victorie în ultimul meci, cu Portugalia, pentru a spera la calificarea în semifinale. Lusitanii au dat lovitura prin Nene, cu nouă minute până la final, iar România venea acasă cu un punct de la primul turneu final european.
Prestaţia din Franţa rămâne însă una decentă, în condiţiile în care tricolorii porneau cu un deficit uriaş de experienţă în comparaţie cu mult mai titraţii oponenţi. Din echipa noastră lipsea creatorul, Ilie Balaci, iar Gică Hagi era încă prea curd pentru a face diferenţa. Cămătaru sintetizează perfect: “Am avut prea mult respect faţă de adversari. Aşa erau vremurile. Noi veneam din blocul comunist, aveam un complex de inferioritate, care ne apăsa din când în când, deşi Lucescu tot încerca să ni-l scoată din cap. N-aveam nici experienţa turneelor finale. Eram toţi debutanţi. România nu mai participase din 1970 la aşa ceva, însă naţionala noastră de atunci a spart o barieră. Am realizat că se poate”.
Meciurile României la EURO 1984
România – Spania 1-1
Boloni 35 / Carasco 22 (pen)
România: Lung – Rednic, Ştefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Dragnea (Ţicleanu 57), Boloni, Klein – Gabor (Hagi 76), Cămătaru, Coraş.
România – RFG 1-2
Coraş 46 / Voller 25, 66
România: Lung – Rednic, Ştefănescu, Andone, Ungureanu – Dragnea (Ţicleanu 62), Boloni, Hagi (Zare 46), Klein - Cămătaru, Coraş.
România – Portuglaia 0-1
Nene 81
România: Moraru – Negrilă, Ştefănescu, Iorgulescu, Ungureanu - Rednic, Irimescu (Gabor 59), Boloni, Klein – Cămătaru (Augustin 34), Coraş.
LOTUL ROMÂNIEI LA EURO 1984
1. Silviu Lung (Universitatea Craiova)
2. Mircea Rednic (Dinamo)
3. Costică Ştefănescu (Universitatea Craiova)
4. Nicolae Ungureanu (Universitatea Craiova)
5. Aurel Ţicleanu (Universitatea Craiova)
6. Gino Iorgulescu (Sportul Studenţesc)
7. Marcel Coraş (Sportul Studenţesc)
8. Michael Klein (Corvinul)
9. Rodion Cămătaru (Universitatea Craiova)
10. Ladislau Boloni (ASA Tg. Mureş)
11. Gheorghe Hagi (Sportul Studenţesc)
12. Dumitru Moraru (Dinamo)
13. Ioan Andone (Dinamo)
14. Mircea Irimescu (Universitatea Craiova)
15. Marin Dragnea (Dinamo)
16. Nicolae Negrilă (Universitatea Craiova)
17. Ion Zare (FC Bihor)
18. Ionel Augustin (Dinamo)
19. Romulus Gabor (Corvinul)
20. Vasile Iordache (Steaua)
Platini şi Hidalgo
Platini, eroul unei naţiuni
EURO 1984 a fost al doilea turneu final la care au luat parte opt echipe, iar Franţa a găzduit competiţia în şapte oraşe diferite: Paris, Marseille, Lens, Strasbourg, Nantes, Lyon, Saint-Etienne. Naţionalale au fost împărţite în două grupe, iar primele două echipe se calificau în semifinale.
Franţa vroia să dovedească lumii că ştie fotbal şi e în stare să meargă până la capăt cu această naţională de superstaruri, ca Platini, Tigana sau Giresse. Mai mult decât colegii săi a strălucit Platini. Cu două hat-trickuri în ultimele două meciuri din grupă, cu gol marcat în fiecare partidă şi cu un total de nouă reuşite, EURO 1984 a devenit practic recognoscibil ca „turneul lui Platini”.
Un singur moment de cumpănă a avut Franţa, în semifinala cu Portugalia, când lusitanii au condus cu 2-1 în prelungiri, însă „cocoşii” au remontat cu două goluri marcate în minutele 114 şi 119, având în spate o tribună fantastică la Marseille.
Finala cu Spania n-a fost chiar cel mai strălucit meci, dar gazdele au făcut tot ce aveau nevoie pentru a se impune. Platini a deschis scorul dintr-o lovitură liberă la care Arconada a scăpat mingea pe sub braţ, iar Bellona a adus liniştea în minutul 90, când Franţa juca în inferioritate, după eliminarea lui Le Roux.
Echipa turneului
Schumacher (RFG) – Pinto (Portugalia), Forster (RFG), Olsen (Danemarca), Brehme (RFG) – Giresse (Franţa), Tigana (Franţa), Arnesen (Danemarca) – Platini (Franţa), Voller (RFG)
Campionatul European din Franţa, 1984
Grupa I
Franţa – Danemarca 1-0
Platini 78
Belgia – Iugoslavia 2-0
Vandeburgh 28, Grun 45
Franţa – Belgia 5-0
Platini 4, 74 (pen), 89, Giresse 33, Fernandez 43
Danemarca – Iugoslavia 5-0
Arnesen 8, 69 (pen), Berggreen 16, Elkjaer 82, Lauridsen 84
Franţa – Iugoslavia 3-2
Platini 59, 62, 77 / Sestici 32, Stojkovici 84 (pen)
Danemarca – Belgia 3-2
Arnesen 41 (pen), Brylle 60, Elkjaer 84 / Ceulemans 26, Vercauteren 39
Clasament: 1. Franţa, 6, 2. Danemarca 4, 3. Belgia 2, 4. Iugoslavia 0
Grupa a II-a
RFG – Portugalia 0-0
România – Spania 1-1
Boloni 35 / Carasco 22 (pen)
RFG – România 2-1
Voller 25, 66 / Coraş 46
Spania – Portugalia 1-1
Santillana 73 / Sousa 52
RFG – Spania 0-1
Maceda 90
România – Portugalia 0-1
Nene 81
Clasament: 1.Spania 4, 2. Portugalia 4, 3. RFG 3, 4. România 1
Semifinale:
Franţa – Portugalia 3-2
Domergue 24, 114, Platini 119 / Jordao 74, 98
Spania – Danemarca 1-1 (6-5 d.l.d)
Maceda 67 / Lerby 7
Finala (27 iunie 1984, Paris)
Franţa – Spania 2-0
Platini 57, Bellone 90
Franţa: Bats – Battiston, Le Roux, Bossis, Domergue – Giresse, Fernandez, Platini, Tigana – Lacombe, Bellone. Antrenor: Michel Hidalgo.
Spania: Arconada – Uruquiaga, Salva, Gallego, Camacho – Senor, Julio Alberto, Francisco, Victor – Santillana, Carasco. Antrenor: Miguel Munoz
Istoria Campionatului European de Fotbal
EURO 1960: câte echipe s-au înscris la primul turneu şi cine a strălucit
EURO 1964: cum s-a răzbunat Spania în faţa sovieticilor
EURO 1968: s-a dat cu banul pentru a stabili finalista
EURO 1972: rampă de lansare pentru doi coloşi
EURO 1980: Huliganii ies la rampă. Momentul de glorie al lui Nicu Rainea
Se încarcă comentariile...
