De ce ne uităm la fotbal?

Ne uităm la fotbal, un sport care de mult a încetat să ne mai aducă satisfacţii. 90 % din ştirile sportive sunt din fotbal, în timp ce performanţele de aur ale atâtor sportivi nu fac rating nici cât ştirea că un fotbalist s-a combinat cu nu ştiu cine.

Caut să răspund la acestă întrebare de mulţi ani. Încă de când eram copil, când tatăl meu era nemulţumit că în afară de bătut mingea pe maidan alături de cei de vârste apropiate, nu prea aveam tangenţe cu fotbalul. Nu cu sportul în sine, ci cu fenomenul microbist. Puţin mă interesa cine câştigă, cine pierde. Asta pentru că pe lângă victorii, oamenii vorbeau. Ba Dinamo a furat în Cupă, ba Steaua în Campionat. Pe vremuri Craiova fusese o gură de oxigen, când a luat Campionatul, ba a reuşit să deschidă calea spre cupele europene. Atunci un şofer de camion scrisese pe prelată: "Craiova Campioană fără milă şi pomană!" Ne mândrim cu succesul Stelei din "86 de la Sevilla. Şi copiii de grădiniţă ştiu că a fost moftul unui băiat de dictator care se juca de-a şeful de club. Avea tăticu' tot aparatul de partid şi de stat.

În rest, performanţele autentice au trecut neobservate din cauza pasiunii pentru fotbal? De ce fotbal? Pentru ca pe stadion puteai să-ţi verşi oful, să înjuri, să simţi că statul la coadă nu e aşa greu că etc. etc. Tenisul ni i-a dat pe Ţiriac şi Năstase, canotajul pe Patzaichin, Lipă, gimnastica pe Nadia, Lavinia Miloşovici, atletismul pe Maricica Puică, Doina Melinte, tirul pe Sârbu, Sorin Babii, boxul pe Linca, Vaştag, Leu, scrima pe Covaliu, Brânză, judo pe Alina Dumitru şi pot să înşir la nume până dimineaţă. Sunt oameni care trăiesc azi aproape anonimi.

Îi urăsc pe fotbalişti. De ce? Mulţi sunt inclulţi, nesimţiţi, aroganţi, unii chiar proşti. Câştigă enorm şi se dau în stambă de te doare capul. La televizor vorbesc de parcă ieri au deschis abecedarul. Dacă l-au deschis. De ce iubeşte lumea fotbalul? Pentru că jucătorii au acces la o lume visată de mulţi.

Dar, din păcate, fotbalul, e patronat de nume gen Mitică, Sandu, Pinalti, Tata Jan,  Borcea, neamul Becali, personaje, care în orice ţară civilizată erau de mult "pe după fileu". Nu e treaba mea să judec pe nimeni, dar impostură mai mare în România decât la ăştia mi-a fost greu să văd. "Concepte fotbalistice" ca  blat, trântire de meci, furat cu arbitrii nu se întâlnesc nicăieri. Întreb şi eu ca Radu Pietreanu, component al unei trupe de umor în mare vogă în anii 90-2000, de ce la K1 nu se bat suporterii între ei, ca înainte de meciurile de fotbal?

Cred că fotbalul românesc este expresia societăţii în care trăim.

Peste tot scandaluri, suspiciuni şi acuzaţii de corupţie Valorile sunt răsturnate, modelele sunt false. Postul de şef de club te poate duce în parlament, îţi poate aduce clientelă. Aşa cum Berlusconi era pe la Milan, Văcăroiu fuma pe margine la Rapid, pe la Steaua şi Dinamo se fofilau pesedişti, Copos rapidistul a fost chiar şi prin guvern.

Din păcate o medalie olimpică trezeşte în România tot atât entuziasm cât trezeşte faptul că un analfabet de fotbalist şi-a tras nu-ş ce maşină de ţ cai putere şi y mii de coco. Avem şahişti, avem olimpici la discipline, dar parcă tot cum se îmbată şi trage pe nas Mutu e mai mişto.

Mă uit şi la Piţurcă. Cum dracu face că tot la naţională se proţăpeşte ca un vis urât. Aş vrea şi eu în ţară un Sir Alex Ferguson. Mă încânta faptul că CFR Cluj sau Unirea Urziceni luau campionatul că Vaslui se bate pe teren până la ultima suflare în faţa "granzilor". În ce ţară trăim, fraţilor? Nu mă dau în vânt după Mititelu, dar sincer vreau să-i dau dreptate, că la Craiova a fost mânărie de cea mai joasă speţă. De ce stau Boloni, Lucescu departe de România? Pentru că puţinii fotbalişti educaţi şi cu bun-simţ, unii ajunşi antrenori de succes au plecat. Sunt sătui de batjocura numită fotbal profesionist românesc. Sincer, habar n-am cum au reuşit românii să bată Trinidad Tobago. 

Acum, mămăliga oltenească a explodat. Orgoliosul Mitică şi Naşul Sandu trebuie să spună de ce au scos Craiova din lumea fotbalului. Deocamdată singura motivaţie este că voiau să-l scoată din cărţi pe Mititelu, ceea ce nu le-a ieşit şi nu putea să le iasă pentru că noi încă nu suntem Burkina Faso.

Aşdar, ne uităm la circul fotbalistic să mai uităm de circul politic. În rest, parcă tot fotbalul internaţional e mai plăcut. La al nostru ne uităm degeaba....