Corespondenţă de la Lyon: România, un barometru al slăbiciunii la Euro 2016. Un dialog trist despre tricolori în toiul nopţii

Se spune că un jurnalist bun e cel care găseşte latura pozitivă în orice subiect. Ori pentru a face aşa ceva, după parcursul României la Euro 2016, trebuie să fii un jurnalist genial. Ceea ce nu sunt. Sunt, în schimb, realist: prezentul înseamnă Pintilii, nu Hagi.

Lyon, noaptea de duminică spre luni, după miezul nopţii. Au trecut mai bine de 90 de minute de la ultimul fluier al meciului România – Albania, dar tramvaiele pleacă şi acum de la stadion spre centru, fără să ai loc să arunci un ac.

Un suporter englez analizează grupa A cu un fan albanez: “Mă surprinde Franţa. S-a chinuit până şi cu România”. Această exprimare arată impresia per ansamblu pe care naţionala a lăsat-o aici. România a ajuns un barometru al slăbiciunii la Euro 2016.

Mai slabi de la un meci la altul

Şi trist e că, după primele patru-cinci zile de la Campionatul European, naţionala era chiar printre echipele apreciate ale turneului final. După jocul bun cu Franţa însă, România s-a dus în cap, din toate punctele de vedere. Şi ca prestaţia echipei şi ca prezenţa suporterilor în tribune.

Când competenţa nu contează

În fotbal, ai nevoie de două “ingrediente” principale să reuşeşti: jucători de calitate, antrenor bun. Noi, în România, după ce avem un sistem fotbalistic stricat, după ce avem fotbalişti slabi, mai punem pe bancă şi un antrenor slab. Nu facem nici măcar un pas corect, în încercarea de a compensa toate celelalte lipsuri. Iar apoi ne întrebăm de ce terminăm pe ultimul loc, după Albania.

În ultimul deceniu, toţi selecţionerii naţionalei au fost numiţi pe interes şi pe baza unor jocuri de

culise:

*Piţurcă a tot venit şi a plecat, fiindcă era prieten cu Mircea Sandu.

*Pentru Răzvan Lucescu sforile au fost trase de tatăl său, Mircea.

*Iar Anghel Iordănescu a fost scos de la naftalină, fiindcă era, oricum, la federaţie pe considerente politice şi decât să ia bani şi să nu facă nimic din postura de director tehnic, s-a mers pe ideea că ar fi bine să ia nişte bani, dar să nu stea chiar degeaba.

Criteriul de competenţă nu contează în numirea selecţionerului în România.

O echipă de “ciomăgari”

Euro 2016 s-a terminat pentru România şi, printre multe întrebări care apar în discuţiile cu cei din jur, încerci să stabileşti fotbalistul care a jucat cel mai bine. Pauză. Te uiţi în gol, rememorezi fazele celor trei meciuri şi nu-ţi vine în cap un nume care să fi făcut diferenţa în vreo partidă.

“Toţi o apă şi-un pământ” e concluzia generală. Personal, l-aş alege pe Dragoş Grigore. După un sezon petrecut în Qatar, a avut adversari precum Grizemann, Giroud şi Xhaka şi s-a descurcat admirabil. Oricum, şi faptul că un fundaş central a ajuns să-ţi ia ochii în echipa actuală a României, fiindcă de la mijloc în sus n-ai niciun pic de fantezie, spune totul despre nivelul lotului. Iar după Grigore, cei mai buni au fost Pintilii şi Hoban, adică alţi doi “distrugători”. Până acum, România e cea mai agresivă echipă de la turneul final, cu zece cartonaşe galbene. O

echipă de “ciomăgari”.

Aberanţii Sandu şi Pompiliu

Cu o contribuţie de 24 la punctul de jos în care a ajuns, astăzi, fotbalul românesc, Mircea Sandu a dat verdictul după partida cu Albania: “O mare problemă a fost demiterea staff-ului medical, cu o lună înainte de Euro”. E genul de discurs aberant pe care l-a avut şi fostul medic al naţionalei, Pompiliu Popescu, după remiza cu Elveţia.

Să zici că problema naţionalei României a fost schimbarea staff-ului medical, e ca şi cum tu ai avea o maşină fără roţi şi să te plângi că nu-ţi merge aerul condiţionat.

Şi cu ce a rămas România după Euro?

Cu bucuria implicării într-un turneu final de anvergură după opt ani. Chiar şi această suferinţă de după înfrângerea cu Albania e mai bună decât indiferenţa nimicului. Fiindcă din această suferinţă, din această revoltă, e posibil să se nască ceva mai bun pe viitor. Cel puţin, trăieşti cu această speranţă. Asta după ce, în ultimele două săptămâni, cei mai mulţi suporteri au fost implicaţi emoţional în ceva ce i-a unit, ceva care i-a adus până în Franţa sau i-a strâns în jurul televizoarelor, ceva care i-a făcut să se îmbrace în culorile ţării şi să scandeze cu mândrie. 

Iar cine nu se mulţumeşte cu atât are de învăţat de la fanii albanezi. Echipa lor era într-o situaţie şi mai proastă decât cea a României după primele două meciuri, având zero puncte. Şi, cu toate acestea, peste 20.000 de albanezi au venit, la Lyon, ca la o sărbătoare naţională, şi au făcut o atmosferă splendidă pe stadion.

În viaţă, trebuie să-ţi vezi lungul nasului, trebuie să-ţi cunoşti limitele şi să te bucuri de ceea ce ai, chiar dacă e foarte puţin comparativ cu ce au alţii. Dacă nu vei reuşi să faci asta, vei fi mai mereu trist şi nemulţumit.

ANALIZĂ Avem fotbalul pe care îl merităm dar nu recunoaştem asta!

Tata Puiu, personaj de Caragiale: Toate prostiile spuse de el în ultimul mandat

Variantă şoc: "A fost blat meciul cu Albania?!"

Tricolorii, aşteptaţi cu fluierături în ţară. Când aflăm numele noului selecţioner