Violenţa domestică, un flagel ce trebuie blamat, nu negat

43,5% dintre români declarau la nivelul anului 2013 că au auzit printre cunoştinţe sau în zona în care locuiesc de situaţii de violenţă în familie

Pentru a avea o imagine fidelă a implicaţiilor violenţei domestice şi în special a violenţei împotriva femeilor, este necesară o abordare riguroasă, pornind  de la drepturile fundamentale care le sunt încălcate acelor persoane ce cad victime celor două fenomene. Astfel, violenţa este o încălcare a demnităţii umane şi, în forma sa cea mai rea, încalcă dreptul la viaţă.

Violenţa domestică există în fiecare societate şi cuprinde diferite forme de abuz fizic, sexual şi psihologic. Cu toate acestea, în pofida anvergurii şi a impactului social, actele de violenţă domestică rămân în mare parte sub-raportate, aşa cum o arată atât cercetări la nivelul UE28, cât şi sondaje realizate în România.

Astfel, potrivit Oficiului European pentru Statistică (Eurostat), între 12%-15% dintre femeile din Europa cad victime violenţei domestice, în timp ce, statistic, în fiecare zi şapte femei mor ca urmare a actelor de violenţă domestică.

În ceea ce priveşte România, un sondaj Inscop pe tema violenţei domestice releva că nu mai puţin de 19,2% dintre cetăţeni considerau că acest tip de violenţă este cel mai des întâlnit în societatea noastră. Mai mult, conform aceleiaşi cercetări, 43,5% dintre români declarau la nivelul anului 2013 că au auzit printre cunoştinţe sau în zona în care locuiesc de situaţii de violenţă în familie.

Dată fiind anvergura fenomenului, Uniunea Europeană nu a întârziat în asumarea unor strategii şi măsuri prin care violenţa domestică să fie descurajată şi semnificativ diminuată. UE a adoptat măsuri legislative în domeniul justiţiei penale şi civile, menite să prevină violenţa domestică şi să ofere sprijin victimelor. În prezent, Comisia Europeană se concentrează pe monitorizarea şi îndrumarea statelor membre în punerea în aplicare a acestei legislaţii în mod activ. De asemenea, Comisia finanţează campanii de conştientizare cu privire la violenţa domestică şi organizează schimburi de bune practici între statele membre pentru a promova politicile de succes din acest domeniu.

Încununarea deplină a eforturilor statelor membre în direcţia combaterii violenţei domestice este reprezentată de ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice, cunoscută drept Convenţia de la Istanbul, act ce oferă un cadru legal riguros de politici şi măsuri sustenabile ce pot combate eficient violenţa împotriva femeilor, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Este tratatul internaţional cel mai cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului şi ale cărui puncte cheie sunt prevenirea violenţei, protecţia victimelor şi trimiterea în judecată a infractorilor.

România a semnat Convenţia de la Istanbul la 27 iunie 2014, un reper major prin care ţara noastră a demonstrat că este angajată pe deplin în lupta împotriva violenţei domestice. Semnarea Convenţiei de către România a transmis un semnal politic pozitiv, prin angajamentul ferm al ţării noastre de a respecta şi promova în plan intern şi global o serie de măsuri ferme prin care să se asigure prevenţia şi combaterea adecvată a fenomenului violenţei, atât a celei îndreptate împotriva femeilor, cât şi a celei domestice.

Totuşi, România are nevoie să facă cel de-al doilea pas în direcţia prevenirii violenţei şi a protejării persoanelor care cad victime flagelului. Astfel, este necesară ratificarea de către ţara noastră a Convenţiei de la Istanbul, demers care ar oferi pârghii şi instrumente solide pentru combaterea violenţei. Spre exemplu, cel mai important, Convenţia de la Istanbul prevede pentru prima dată în istorie că violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică nu sunt probleme private şi că agresorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenera de viaţă sau un membru al familiei.

Deocamdată, cred că suntem pe drumul cel bun fiindcă o mare parte din ministere au avizat deja favorabil proiectul de lege privind ratificarea de către România a Convenţiei de la Istanbul. Sper ca şi celelalte ministere să avizeze favorabil proiectul de lege astfel încât, în cel mai scurt timp, România să poată ratifica Convenţia, un act de referinţă în domeniul combaterii violenţei.

Cred că este şi de  datoria noastră a parlamentarilor să transformăm cât mai curând un reper istoric pentru România în voinţă politică. Ratificarea Convenţiei de la Istanbul va reprezenta granţia că lupta împotriva violenţei domestice va câştiga teren, iar numărul persoanelor care cad victime acestui flagel va fi substanţial redus. Împreună să spunem un NU hotărât violenţei de orice fel pentru că violenţa naşte întotdeauna violenţă.