Viitoarea secetă, viitoarele explicaţii

Dupa toate probleme cu care se confrunta producatorii din zona care a mai ramas activa din ce a fost odinioara agricultura romaneasca, acum se anunta probabilitatea unei veri foarte secetoase. Ceea ce ar putea insemna un dezastru pentru culturile agricole, probleme foarte serioase pentru sectorul zootehnic si, pe cale de consecinta, o marire previzibila a preturilor la alimentele de baza.

Problema este ca, din nou, se prea poate ca toate astea sa vina ca o surpriza, un fel de calamitate decisa de un Dumnezeu manios pe pacatele noastre peste masura de mari, pedeapsa divina impotriva careia nimeni nu poate face ceva. Banuiesc ca vor apare la timpul potrivit si explicatiile necesare ale neputintei sistemului de a reactiona si, mai inainte de toate, de a prevedea crizele.

Aici este marea problema a Romaniei de azi, continuare a unei balbaieli continue de dupa caderea comunismului, sistemul care cazuse in celalalt pacat, la fel de grav, cel al supra-prviziunii centralizate pe linie de partid si de stat. Atat de tare ne-au durut deceniile in care a trebuit sa platim fara sa stim prea bine pentru ce, incat am cazut in pacatul celalalt, al libertatii de a ne trai vietile individuale si destinul national intr-o totala nepasare pentru ziua de maine.

Asa se explica faptul ca intereseaza infinit mai mult patimile doamnei Oana Zavoranu sau faptele barbatiei domnului Prigoana decit meditatia, fie doar de citeva secunde, asupra uriasei tragedii nationale pe care o reprezinta cele 1,5 milioane hectare de pamint arabil lasate in pirloaga. Circul politicianist ieftin oculteaza drama unui popor care si-a lasat in paragina, apoi a asistat indiferent la distrugerea institutelor de cercetare agricola, institute cu performante reale si demonstrate...disparute in indiferenta generala alaturi de statiunile de cercetari agricole sau sisteme intregi de irigatii, distruse cu o indirjire barbara, primitiva si imbecila.

Cat ne-au costat toate astea? Nimeni nu vrea sa socoteasca pentru ca cineva ar trebui sa si plateasca, lucru imposibil de imaginat. Nu exista nici macar o analiza elementara de risc sistemic cu privire la riscul strategic major ca Romania sa devina nu numai importatoare de produse alimentare de baza, ci si dependenta de aceste importuri pentru a asigura nevoile populatiei.

Vorbim despre securitate nationala, despre prioritati strategice, dar vorbele, doamnelor si domnilor guvernanti de ieri, de azi si de maine, nu pot tine de foame. Saracia este un fenomen care se extinde in Europa de azi, devine o amenintare si trebuie gestionata ca atare, cu un accent special pentru economii care supravietuiesc intr-un echi;ibru inca fragil, cum este cea romaneasca. Dar saracia endemica poate deveni una dureros-acuta atunci cind se potenteaza printr-o combinatie conditii climatice extreme-criza de produse alimentare de baza- dependenta excesiva de importuri din tari care, la rindul lor, fie pot fi amenintate de alte forme de criza, fie pot folosi criza ca o forma majora de presiune in jocul geo-politic.

Avem o asemenea analiza de risc? Daca da, atunci de ce nu vorbeste nimeni despre ea? Care sunt rezervele alimentare strategice care sunt deja pregatite pentru a face fata unor asemenea situatii? Cine credeti ca este pregatit sa dea aceste raspunsuri concrete si sa ofere garantia stabilitatii sociale? Poate nu le are nimeni si atunci, Dumnezeu cu mila, noi cu carnea de cal, aflatoxina, controalele insuficiente sau contestabile. Iar noi ce facem? Pai, simplu, raminem cu oile noastre, cum ar zice un eminent politician roman in viata