România dementă: dacă ai cazier nu poţi fi paznic, dar poţi fi la cârma ţării

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întoarcerea României în Evul Mediu - adică într-o „reţetă” socială în care au fost create, imoral şi abuziv, categorii sociale privilegiate, care sunt deasupra legii şi contrare Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului - a fost posibilă printr-un plan gândit şi implementat de „baronii” politici.

Atunci când, în urmă cu vreun sfert de secol (ce repede trece timpul!), presa a început să vorbească, mai în glumă, mai în serios, despre baronii locali cu carnet de partid care taie şi spânzură în teritoriu, totul părea să fie doar o „bulă” de audienţă, căci nu-şi închipuia nimeni că Evul Mediu va da năvală peste noi.

Între timp, însă, baronii au prins rădăcini solide pe scaunul din capul mesei (a se înţelege prin asta administrarea ţării) şi, de prin anul 2000, au început să aplice cu entuziasm (şi chiar cu profesionalism) principii bolşevice de care credeam că am scăpat atunci când ne-am scuturat de regimul Ceauşescu.

Recompensarea fără limită a activului de partid şi rotaţiei cadrelor, dar şi mai noul principiu „mai răspândiţi, băieţi, mai răspândiţi”, sunt exemple la îndemână.

Cotropirea şi deprofesionalizarea instituţională

Ca să n-o dau în metafore şi suprarealisme, se cuvine să constat că „gaşca fesenistă” se regăseşte, în zilele noastre, în conducerea tuturor partidelor româneşti, altoită cu specimene „emanate” din organizaţiile de tineret (Nicu Ceauşescu ar fi invidios, şcolile de cadre ale UTC-ului au fost pistol cu apă pe lângă ăştia!), transferate din latura întunecată a mediului de afaceri (îi ştiţi, sunt băieţii ăia care pun borduri de beton la preţuri de cărămizi de aur) şi plantate în zona obscură a cozilor politice deghizate în funcţionari publici.

De jos până sus şi de sus până jos, administraţia publică românească este organizată ca un clan mafiot, copiind ca o contabilitate dublă, evazionistă, schema politică de fraudare a ţării gândită de baronii şi de tătucii partidelor.

În ochii lumii se desfăşoară în tot acest timp un spectacol cinic. O prosteală pe faţă pe care cu siguranţă că românii nu o merită, oricâte păcate ar avea ei. Vi-l amintiţi pe fostul premier Sorin Grindeanu care, la câteva luni după ce a fost dat afară din PSD, a primit, chipurile ca tehnocrat, un post la o entitate publică, plătit cu 10.000 de euro pe lună?

Ca el sunt zeci de mii de politruci în ţara asta, la diferite paliere administrative şi la diverse reţete salariale. Nicio deconcentrată din România (deconcentrate = toate instituţiile din judeţe, de tip Finanţe, Direcţia de Sănătate, Casa de Pensii, Direcţia de Muncă samd) nu mai este controlată prin instrumente profesionale, ci prin metode politicianiste promovate de inşi aburcaţi acolo prin concursuri regizate în stil bollywoodian, după ce au depus jurământul faţă de un partid şi au semnat legământul de „omerta” cu sistemul.

O vreme, profesioniştii au fost împinşi în al doilea plan managerial, unde trudeau din greu pentru a face şi munca directorului general incompetent, dar bine proptit politic. Apoi, acum vreo zece ani, profesioniştii au fost împinşi şi mai jos, căci s-au format duete, triplete, cvadruplete etc alcătuite din „cozi de topor”, de la fiecare partid câte unul, ca un soi de consiliu de administraţie mafiot, care îşi desemnează reprezentantul la şefia instituţiei în funcţie de cum a stabilit ruleta electorală.

O mână spală pe alta, scaunele cozilor de topor sunt asigurate, iar baronii au instrumente solide prin care controlează totul. Dar chiar totul! Rivalităţile publice dintre ei sunt doar replici actoriceşti în spectacolul cinic de care pomeneam mai devreme.

Cumpărarea cu privilegii a aparatului de stat

Însă asta nu-i tot, căci şi Justiţia a fost târâtă (chiar prima!) în zona privilegiile care generează recunoştinţă clasei politice. Creşterea salariilor magistraţilor la niveluri ameţitoare - peste 50% dintre judecători şi procurori încasează lunar peste 10.000 de lei, iar 25% dintre aceştia sar de 15.000 de lei pe lună – plus introducerea pensiei speciale de 100% din ultimul salariu a făcut ca sistemul justiţiei să devină o realitate paralelă cu paupera societate românească.

Mai grav este că încălcarea începând cu magistraţii a principiului fundamental al contributivităţii - esenţial pentru orice sistem de pensii, private sau publice - a deschis de fapt cutia Pandorei.

După modelul magistraţilor (în cazul cărora există, totuşi, scuza că privilegiile le dau independenţă faţă de orice control exterior; ce bine ar fi ca independenţa să fie şi realitate, nu doar în teorie), au primit privilegii de-a dreptul feudale şi poliţiştii, parlamentarii şi o mulţime de alte categorii din zona înalţilor cârmuitori. Lefuri supradimensionate, care nu reflectă contribuţia în societate, apoi pensii speciale, cu mult mai mari decât cele ce li se cuvin după algoritmul Legii pensiilor. Adică după contribuţia bănească.

Este nedrept, categoric. Şi este discriminatoriu. Cu ce-i mai prejos decât un poliţist, bunăoară, un sudor care trudeşte în condiţii cumplite (temperaturi extreme, gaze toxice) la o firmă privată? Dincolo de faptul că sudorul a contribuit o viaţă la bugetul Casei de Pensii, iar poliţistul a fost plătit din bani publici, fără să cotizeze ceva, diferenţa la pensie va fi colosală. La o leafă identică, să zicem de 4.000 de lei brut, poliţistul se va alege cu o pensie specială de 3.200 de lei, iar sudorul cu o pensie „normală” de 1.400 de lei. E drept? Este constituţional?

Este de notorietate şi cazul şefei Evidenţei Populaţiei Brăila, care a lucrat timp de 12 ani, cu delegaţie, în administraţia publică locală, într-o instituţie demilitarizată. Însă a rămas angajata Ministerului de Interne, cu grad de comisar şef, deşi a lucrat de fapt ca funcţionar civil. 12 ani! Situaţia absurdă a fost menţinută atâta amar de vreme, cu complicitatea sistemului, tocmai pentru ca la pensionare (petrecută în februarie 2017) doamna cu pricina să ia pensia specială, de poliţist: 6.000 de lei pe lună, dublă faţă de cea normală, de funcţionar.

Apoi, ca să fie şmenul complet, după ce s-a pensionat a concurat pentru postul de pe care plecase şi a şi câştigat concursul. Acuzaţiile de concurs aranjat curg. Şi? Câinii latră, caravana trece! Doamna are acum are şi pensie specială şi leafă de director.

Zombizarea Parlamentului şi confiscarea dreptăţii

O dată controlate instituţiile statului (deci banii, voturile etc.), baronii a trecut la nouă fază (poate cea mai periculoasă!) a feudalizării României: dominaţia asupra legii. Iar asta s-a făcut prin umplerea Parlamentului cu indivizi zombizaţi politic, fără conştiinţă, care fac ce spune tătucul, nu ce-i bine pentru popor.

Aşa s-a ajuns la blocarea anchetelor penale ale Justiţiei (prin neridicarea imunităţii în cazul parlamentarilor) sau la modificarea legilor pentru a-i scăpa de pedepse pe politicienii corupţi. Tot aşa s-a ajuns la situaţia ca orice individ condamnat penal să poată ocupa demnităţi publice în România (preşedinte, premier, senator, deputat samd) dacă are susţinere politică, dar nu poate fi paznic la consignaţia din colţ. Noaptea minţii!

Ce urmează? Mie, unuia, mi-e frică să mă gândesc. Dacă se va continua cu crearea de noi şi noi privilegii, cu iz nobiliar, pentru categoriile sociale care controlează conducerea ţării, atunci momentul în care lucrurile vor scăpa de sub control nu-i foarte departe. De-abia atunci începe cu adevărat nebunia, căci sunt convins că poporul nu mai are aceeaşi naivitate ca-n 1947 în a accepta tirania, fie ea şi ascunsă sub un noian de pomeni electorale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite