FOTO „Porţile cetăţii“, oraş cu oraş. Tu eşti mândru de cum arată intrarea în judeţul sau în localitatea ta?

Una dintre intrările în judeţul Iaşi, dinspre Botoşani, arată de parcă ar fi desprinsă din secolul trecut. FOTO Adevărul

Te poţi mândri cu multe, dar când vine vorba despre mândria locală, românii au ce spune despre satul, oraşul sau judeţul lor. Cele mai multe intrări în oraş sunt semnalizate cu banalele indicatoare rutiere, însă câteva localităţi au făcut mai mult decât atât şi îşi întâmpină vizitatorii cu monumente ce poartă semnificaţii deosebite pentru comunitatea lor.

Reporterii „Adevărul“ au verificat intrările din cele mai importante oraşe şi judeţe pentru a vedea cum îşi primesc autorităţile locale oaspeţii.

BOTOŞANI

La intrare în judeţul Botoşani, imediat după ce treci Siretul, cum vii dinspre Suceava, te întâmpină cele mai importante figuri ale culturii româneşti: Eminescu, Enescu, Iorga sau Ştefan Luchian. Toţi s-au născut în judeţul Botoşani, iar acum umflă de mândrie piepturile urmaşilor.

SIBIU

Simbolurile burgului medieval şi ale capitalei culturale, dar şi un nume de legendă veghează intrarea într-unul din cele mai pitoreşti oraşe ale României. Pe panoul aflat la intrarea în municipiul Sibiu pe DN 1, dinspre Sebeş, stema oraşului duce mai departe, peste ani, povestea mândrului burg transilvănean şi a oamenilor vrednici, dornici de prosperitate.

Sub denumirea de astăzi, stă scrisă mare denumirea sub care este cunoscut oraşul în istorie, aceea de Hermannstadt. Legenda povesteşte însă că pe vremuri cizmarul sas Hermann i-a cerut unui boier local suficient pământ cât să construiască un târg. Acesta i-a răspuns că îi va da atâta pământ cât acoperă una din pielile folosite de cismar pentru croirea încălţămintei. Cizmarul a luat una din piei şi a tăiat-o în fâşii foarte subţiri, cu care a reuşit să înconjoare o suprafaţă mare de pământ, acesta fiind locul pe care s-a întemeiat oraşul care îi poartă numele, Hermannstadt, oraşul lui Heramnn.

BUCUREŞTI

Bucureştiul este o capitală europeană în care se intră pe bâjbâite. Porţile oraşlui sunt aproape "secrete". Autorităţile care se ocupă de aspectul şi marcarea drumurilor din Capitală nu au luat în considerare şi intrările în Bucureşti, cele care ar trebui să le facă trecătorilor o primă impresie despre oraş. Pe oriunde s-ar face aceste intrări, tot ceea ce pot vedea şoferii sunt doar câteva indicatoare şterse şi lipsite de personalitate.



De cele mai multe ori, aceste plăcuţe metalice pe care scrie „Bucureşti” sunt însoţite de stema oraşului, care, la unele intrări,  a fost dezlipită, aşa cum este în cazul intrării dinspre Bragadiru, şi de un mesaj sec  cu „Bine aţi venit” transpus în engleză şi franceză. Panourile nu atestă în niciun fel faptul că urmează să intrăm într-o capitală europeană. FOTOGALERIE AICI

BRAŞOV

Semnele de la intrarea în judeţul Braşov reprezintă numele oraşului în română, germană şi maghiară, limbile vorbite de cele mai numeroase comuniţăţi din zonă. Braşov, Kronstadt sau Brassó. Toate înseamnă acelaşi lucru: un oraş primitor, curat, cu drumuri bune, încărcat de multă istorie şi cu obiective turistice spectaculoase. Biserica Neagră, Cetatea Braşovului, Castelul Bran, strada Sforii sau Poarta Schei sunt doar câteva dintre ele.

Literele de la intrarea în Braşov sunt din metal, fapt care le-a dar destul de mult de furcă autorităţile. Au fost demontate de hoţi şi înlocuite de mai multe ori. Tot la intrarea în Braşov avem inscripţia de oraş martir, un tribut adus tinerilor căzuţi în Revoluţia din 1989.

TIMIŞOARA

Intrările în Timişoara, capitala Banatului multietnic şi multicultural, sunt împânzite cu indicatoare în cele patru limbi istorice; româna, germana, maghiara şi sârbă.

Oraşul binecunoscut pentru numersoasele naţionalităţi care au convieţuit aici de-a lungul istoriei, are la cele mai importante intrări, începând din vara anului trecut, panouri în patru limbi istorice: Timişoara, Temeswar, Temesvár, Темишвар.

Iniţiativa fostei administraţii este cu atât mai lăudabilă cu cât legea nu îi obliga la această schimbare. Se ştie că în România, doar localităţile unde populaţia minoritară depăşeşte 20 la sută, este obligatoriu afişajul bilingv.
În cazul Timişoarei, lucrurile s-au schimbat radical în ultimul secol. Dacă în 1910, din cei 74.003 locuitori, 32.963 erau germani, 28.645 maghiari, 7.593 români şi 3.490 de sârbi (alături de aproximativ 7.000 de evrei), astăzi, din cei peste 300.000 de locuitori, în proporţie de peste 85 la sută sunt români.  FOTOGALERIE AICI

IAŞI

Călătorul care vrea să intre în atmosfera poveştilor lui Ion Creangă poate încerca o excursie pe câteva dintre drumurile care leagă Iaşiul de judeţele vecine. Iaşiul este înconjurat de patru judeţe, cu care comunică prin 19 porţi rutiere, în afara punctelor de trecere a frontierei cu Republica Moldova. La multe dintre intrările în judeţ, călătorul este întâmpinat, în continuare, cu peisaje de secolul XIX.

Panourile rutiere care semnalizează intrarea în judeţ datează din anii '70-'80, dar acesta este singurul capitol la care şefii judeţului se pot lăuda că vor face schimbări până la sfârşitul anului. La finele anului 2012, Consiliul Judeţean Iaşi a lansat un concurs al cărui scop a fost "marcarea printr-o semnalisticǎ corespunzatoare, reprezentativǎ şi unitarǎ a acceselor auto în judeţ pe drumuri naţionale sau judeţene". FOTOGALERIE AICI

MARAMUREŞ

Când vine vorba de judeţul Maramureş, majoritatea poveştilor sunt legate de tradiţie obiceiuri sau superstiţii. De aceea, intrările în judeţ sunt marcate cu porţi maramureşene, trecerea pe sub acestea fiind aproape un act ceremonial. Probabil cel mai recunoscut simbol al judeţului Maramureş, alături de bisericile de lemn este poarta maramureşeană. Încă de la intrarea în judeţ, porţile maramureşene invită turiştii într-o lume de tradiţie, într-o lume cu obiceiuri şi credinţă. Poarta maramureşeană este cunoscută în toată lumea, multe astfel de construcţii putând fi văzute în marile capitale ale lumii.



O poartă maramureşeană este construită în general pe trei stâlpi şi un "fruntar” (pragul de sus al porţii) din lemn de stejar, având „hăizaşul“ (acoperisul) şindreluit. Porţile din această zonă au fost comparate adesea cu adevarate „arcuri de triumf“.

CLUJ-NAPOCA

Primăria Cluj-Napoca intenţiona să schimbe obeliscurile de la intrarea în oraş încă din 2008, când a avut loc un concurs în acest sens. Întrucât lucrările au fost slabe, autorităţile au lăsat iniţiativa în sertar.

Obeliscurile de la intrarea în Cluj-Napoca au dat semne de „oboseală“ încă din 2008. Pe lângă betonul decrepit, trei catarge tricolore aduc aminte de perioada nefastă în care oraşul era condus de primarul Gheorghe Funar. La începutul lui 2008, municipalitatea a organizat un concurs de idei pentru realizarea unui nou obelisc. FOTOGALERIE AICI

ALBA IULIA

Alba Iulia are monumente de semnalizare noi. Recent s-au finalizat lucrările de amplasare unor astfel de construcţii pe principalele drumuri care asigură intrarea şi ieşirea din oraş.

Proiectul a fost finanţat de Primăria Alba Iulia şi a costat câteva sute de mii de lei. Au fost înlocuite, astfel, monumentele din beton vechi de zeci de ani. În cazul unuia dintre acestea, existent lângă DN74, s-a decis mutarea amplasamentului, din zona cuprinsă între Miceşti şi Alba Iulia, în apropierea graniţei oraşului, la ieşirea din satul Şard spre Miceşti.

SLOBOZIA

Imaginea sumbră pe care o au unii călători în momentul în care intră în unele oraşe ale ţării nu se regăseşte însă şi la Slobozia. Autorităţile locale au decis ca oraşul să aibă drept simbol, două locomobile.



Brăzdată de trei drumuri naţionale, DN2A, DN21 şi DN2C, reşedinţa judeţului Ialomiţa îi întâmpină pe cei care doresc să poposească pe meleagurile Bărăganului într-un mod inedit. Asemeni capitalei Dobrogei care are la intrare simboluri specifice, celebrele ambarcaţiuni, la două din intrările în Slobozia, cea dinspre Bucureşti şi cea dinspre Constanţa, autorităţile locale, au montat două maşinării pe care gospodarii le foloseau în agricultură la începutul secolului.

Denumite locomobile, utilajele au fost donate de Muzeul Naţional al Agriculturii, special pentru a le reaminti tututor celor care vin la Slobozia de faptul că odinioară aici a existat Grânarul Patriei. FOTOGALERIE AICI

BISTRIŢA

Cetăţile Bistriţei stilizate se iau la trântă cu tăbliţele din bălării. Tăbliţa care ne întâmpină la intrarea în oraş este aproape acoperită de vegetaţia uscatăUn simbol care să ne întâmpine la intrarea în oraş e o temă care n-a fost abordată în Primăria Bistriţa nici în glumă. La polul opus, Consiliul Judeţean a inclus existenţa unui simbol care să marcheze intrarea pe tărâm bistriţean în strategia de dezvoltare a judeţului.

Oficial, municipiul Bistriţa are 6 intrări, neoficial doar în două locuri, ambele situate pe DN17, o tăbliţă cu funcţiuni mai degrabă rutiere îţi spune că ai păşit în oraşul imnului naţional. Aceasta este totuşi acompaniată şi de stema oraşului şi de o restricţie de viteză.

CONSTANŢA

Pentru români, intrarea în Constanţa este sinonimă cu intrarea în vacanţă. Când vii pe litoral, odată trecut podul de la Cernavodă sau de la Giurgeni-Vadu Oii, când te întâmpină pe dreapta emblema „Constanţa“, deja miroase a mare, deşi mai ai de mers vreo 80 kilometri.

Edilii reşedinţei de judeţ au avut prin 2003 o idee inedită. Au cerut Poliţiei de Frontieră cele 5 vapoare care ieşeau din uz şi urmau să fie casate.

Vasele militare au fost recondiţionate, revopsite şi urcate pe postamente, la fiecare cale de acces în oraş: dinspre Ovidiu, dinspre Lazu sau din Valu lui Traian.

Fostele nave de intervenţie ale Poliţiei de Frontieră au devenit astfel simbolurile intrării în oraşul Constanţa.
Cea mai veche vedetă militară din lot a fost amplasată la intrarea dinspre Ovidiu. VM 21 a fost construită în 1972, în Şantierul Naval Mangalia. La intrarea dinspre Mamaia este VM 26 construită în 1973. La intrarea dinspre Agigea a fost aşezată VM 30 din 1974, iar la gară străjuieşte VM 31 din 1975. Cea mai tânără scoasă la pensie este VM 38 din 1986, postată la intrarea dinspre Valu lui Traian. FOTOGALERIE AICI

DROBETA TURNU SEVERIN

Fiecare localitate este unică în felul său, iar pentru a o îndrăgi şi preţui la adevarata sa valoare trebuie să-i cunoaştem istoria. Aşa au gândit şi edilii oraşului când au schiţat stema oraşului pusă pe indicatoarele amplasate la intrările în municipiul Drobeta Turnu Severin. Numai că de la intenţia municipalităţii şi până la înţelegerea semnificaţiei acesteia este cale lungă.

Cum pe plăcuţele de înmatriculare ale autoturismelor aparţinând cetăţenilor din judeţul Mehedinţi scrie „MH – ...– ...”, printre olteni se spune în glumă că severinenii sunt  „Mincinoşi şi Hoţi”. Aşa crezu şi nea Mărin când veni la Severin că-şi îndesă bine portofelul în buzunarul de la haină.

Stema municipiului Drobeta-Turnu Severin se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. În dreapta, în câmp roşu, se află un pod de argint susţinut de piloni, deasupra unei ape undate, totul de argint, iar pe pod trece spre dreapta un leu de aur înarmat şi limbat. În stânga, în câmp albastru, se află un turn pătrat, crenelat, de argint, încărcat cu o cruce aflată deasupra unei semilune, ambele de culoare roşie. Turnul este aşezat pe o terasă verde, ieşind din apa udată de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 7 turnuri crenelate. Podul semnifică podul lui Apollodor din Damasc.

TÂRGU-MUREŞ

Şoferii care intră în Târgu-Mureş dinspre Sighişoara, observă de fiecare dată, în apropiere de complexul hotelier Business, o plachetă uriaşă din beton, cu stema şi numele oraşului în colţul din stânga sus. Pe lângă marcajele rutiere obişnuite, placheta respectivă este, practic, salutul cu care Târgu-Mureşul îşi  întâmpină musafirii rutieri.
Din păcate, peisajul nu e tocmai unul demn de un oraş atât de frumos, precum Târgu-Mureşul.

Panoul e crăpat, are urme de graffiti acoperit la repezeală şi fără prea mare succes, iar literele care alcătuiesc numele oraşului sunt ruginite şi depăşite ca aspect. Stema oraşului, cu faimosul urs mureşean, este şi ea ruginită şi lipsită de culoare. În plus, în apropierea semnului este amplasată o cruce, în memoria victimei unui accident rutier petrecut în apropiere înainte de Revoluţie. FOTOGALERIE AICI


ARAD

Panourile de intrare în judeţul Arad, la fel ca şi în oraşele acestuia sunt marcate simplu, în comparaţie cu cele din alte zone ale ţării. La Arad,  autorităţile nu au avut inspiraţia să se laude cu personalităţile pe carre le-a dat ţării, chiar dacă avem şi noi nume mari cu care ne putem mândri. De exemplu, Ioan Slavici, născut la 1848, în localitatea Şiria, şi Ioan Vidu, născut în 1863, la Mânerău. Acesta din urmă a fost compozitor şi dirijor.

Nici măcar ultimele indicatoare, puse spre finele construcţiei autostrăzii Arad-Timişoara nu arată mai bine. Pe ele este scris simplu ca pe toate celelalte „Judeţul Arad”.

TULCEA

Autorităţile judeţene aproximează că 20.000 de turişti ar intra în fiecare an în Tulcea. Acesta este numărul de turişti avansat de conducerea Consiliului Judeţean Tulcea în contextul inaugurării unui centru de informare ce urmează să funcţioneze în municipiul Tulcea. Iată cum sunt primiţi turiştii la intrarea în Tulcea: gunoaie, o hartă a municipiului, o plăcuţă de identificare - acestea sunt elementele care te întâmpină atunci când ajungi în municipiul Tulcea. Vorbim despre intrarea de pe strada Babadag (dinspre Bucureşti, respectiv Constanţa). FOTOGALERIE AICI

VASLUI

Cei care tranzitează judeţul Vaslui au parte de o primire mai puţin „aspectuoasă“, ţinînd cont că unele monumente postate la intrarea în judeţ au fost distruse de vechimea şi intemperiile vremii.
Spre exemplu, la intrarea în judeţul Vaslui dinspre Bacău, monumentul care este postat la limita dintre cele diuă judeţe şi care anunţă că ai intrat în „ţara lui Ştefan cel Mare“ arată ca vai de capul lui. Deşi ar fi trebuit să aibă o plăcuţă pe care să scrie „Bine aţi venit în judeţul Vaslui“, aceasta a dispărut, probabil din cauza vântului. Nici stema judeţului nu mai este, deşi locul în care era prinsă arată clar că aceasta a existat, cândva, pe acel monument. FOTOGALERIE AICI

REŞIŢA

Cea mai bogată cu elemente grafice este intrarea în Reşiţa dinspre Caransebeş. Încă de la km 5 poate fi reperată o machetă uriaşă din fier care stilizează combinatul siderurgic şi o roată zimţată ce face referire la metalurgia reşiţeană.

Chiar dacă suntem într-o perioadă de regres economic, cu UCM Reşiţa în insolvenţă, autorităţile au păstrat simbolurile „oraşului“ de foc, primul centru siderurgic din sud-estul Europei. FOTOGALERIE AICI

SLATINA

De ani de zile, intrările în municipiul Slatina, capitală de judeţ, sunt neschimbate. Dintre cele trei intrări, una a fost oarecum îmbunătăţită prin montarea unor plăci de alucobond pe care a fost scris numele urbei, dar zona în cauză arată dezolant. Alta este situaţia în cazul celorlalte două intrări în oraş, deşi reprezintă două simboluri: o arcadă impresionantă ridicată în timpul comunismului şi un pod istoric peste râul Olt ridicat în 1891.

Modul cum se prezintă cele trei intrări în municipiul Slatina nu este deloc de natură a-i face pe locuitorii urbei să se simtă mândri de oraşul lor. Municipiul are trei intrări principale: două dintre ele se află pe DN 65, dintre care una o reprezintă podul peste râul Olt – dinspre Craiova, iar cealaltă intrare este dinspre Piteşti – pe sub o arcadă ridicată în anii ‘80, în vreme ce a treia intrare se află pe DJ 653 şi trece pe lângă sediul fabricilor Pirelli/TMK Artrom. FOTOGALERIE AICI

ALEXANDRIA

Se spune că prima impresie contează, dar când vine vorba despre intrarea în municipiul reşedinţă de judeţ, Alexandria stă foarte prost fiind singura localitate din Teleorman care nu a avut niciodată şi nu are semnale de intrare în oraş. Până şi cea mai mică localitate rurală a găsit în ultimii ani fonduri pentru realizarea unui modest monument care să semnalizeze intrarea în comună, ca să nu mai vorbim de marile oraşe.
Intrările în reşedinţa judeţului Teleorman sunt semnalizate doar de plăcuţele rutiere. Situaţia este cu atât mai neplăcută cu cât toate celelalte oraşe din Teleorman şi chiar şi unele comune au la intrare semnale caracteristice, sub formă de boltă sau de ansamblu arhitectural. FOTOGALERIE AICI

PLOIEŞTI

În 2009, plăcuţele rutiere obişnuite care îţi semnalizau că ai intrat în Ploieşti, fie că veneai dinspre Bucureşti sau dinspre Cheia, au fost dublate de altele, cu textul „Bine aţi venit în oraşul lui Caragiale!“. Puţini ploieşteni ştiu că nenea Iancu a câştigat plăcuţa la mustaţă, prin sms-uri, la un concurs.



Pe oriunde ai intra în Ploieşti, dacă nu eşti familiarizat cu peisajul, ar putea să treacă mult timp până să-ţi dai seama că eşti aproape de centrul oraşului.

Oraş industrial, Ploieştiul te întâmpină cu imagini fumegânde, de rafinării în activitate, cartiere în construcţie şi câmpuri cu investiţii abandonate.

Din 2009, însă, la intrările în oraş au apărut plăcuţe cu „Bine aţi venit în oraşul lui Caragiale!“. Povestea lor a plecat de la evenimentele organizate la „Zilele Oraşului“, din acel an. FOTOGALERIE AICI

TÂRGU JIU

Toate intrările în municipiul Târgu Jiu sunt marcate în diverse feluri: de la un fel de poartă de intrare în zona Drăgoieni, pentru cei care vin dinspre Râmnicu Vâlcea, până la un panou electronic amplasat pe Calea Severinului, pentru cei care vin dinspre Drobeta Turnu Severin. Intrarea «electronică» de pe Calea Severinului indică data, ora, precum şi temperatura înregistrată. fiind printre ultimele lucrări amplasate la intrarea în oraş. La câteva sute de metri depărtate se află amplasat un panou interesant pe care apare chipul lui Brâncuşi, cel care a lăsat oraşului de pe malul Jiului Ansamblul Monumental «Calea Eroilor», care cuprinde: Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Calea Eroilor şi Coloana fără Sfârşit.
 
HUNEDOARA

Fiecare dintre cele două intrări principale în Hunedoara (dinspre Deva şi dinspre Călan) poate oferi celor nefamiliarizaţi cu municipiul adevărate senzaţii tari. La intrarea dinspre Călan, dincolo de tabla ruginită pe care a fost scris cu litere obişnuite numele municipiului, te izbeşte imaginea faraonică şi în acelaşi timp ridicolă a celor câteva zeci de palate ale romilor bogaţi.

Construcţiile de la capătul oraşului sunt ocupate de posesori de maşini de lux, a căror avere a crescut o dată cu declinul combinatului siderurgic, în anii înfloritori ai afacerilor cu fier vechi. Palatele colorate par să îi îndemne pe călători să se oprească din drum pentru a face fotografii. FOTOGALERIE AICI

ZALĂU

Chiar dacă edilii din Zalău au optat pentru un mod relativ simplist de a marca intrarea în municipiul Zalău, simbolurile considerate reprezentative pentru oraş sunt prezente peste tot.
Situarea Zalăului pe graniţa Imperiului Roman de Apus pare să fie, în opinia autorităţilor locale, cel mai important simbol al oraşului, fiind inclus în stema care apare la toate intrările în Zalău. Stema, aleasă în 2001, se compune dintr-un scut roşu,pe care apare un tânăr înaripat, de aur. El ţine în mâna dreaptă o sabie din acelaşi metal, cu care loveşte un balaur negru, pe care îl calcă cu picioarele, evocând lupta împotriva răului. FOTOGALERIE AICI

GALAŢI

Literele uriaşe, care străjuiesc Hollywood-ul, au inspirat urarea unui gălăţean adresată oaspeţilor oraşului: „Bine aţi venit în noul Galaţi!"

Creatorul panoului cu litere înalte de patru metri, amplasat pe marginea unei râpe, a rămas necunoscut. Cel puţin oficial. La fel ca şi înţelesul precizării „în noul Galaţi”.  Adevărata intrare în Galaţi este marcată, de zeci de ani, de un monument „oficial”, cam „uzat”.

De-a lungul deceniilor, niciun arhitect n-a avut inspirata idee şi niciun edil iniţiativa de a marca intrarea în Galaţi aşa cum s-ar fi cuvenit pentru al şaptelea oraş ca mărime din ţară. De regulă, pentru turistul care intră întâia dată într-un oraş, un monument cu o simbolistică definitorie pentru aşezarea pe care urmează s-o viziteze sau măcar s-o străbată, simbolistică bine aleasă şi adecvat valorificată din punct de vedere artistic, trezeşte interes. Este ca o carte de vizită.

Material realizat de reţeaua de Corespondenţi „Adevărul“