Corporatiştii cerşitului

FOTO Corina Băcanu

O imensă şi ascunsă organizaţie secretă trimite zi de zi bătrâni paralitici, mame cu copii letargici, tineri desfiguraţi sau însoţiţi de animale schilodite, să ne mintă, să ne impresioneze, să ne dezguste sau să ne umple de silă suficient cât să le aruncăm nişte bani. În spatele acţiunii stau burtoşi plini de lanţuri de aur care au o capacitate fabuloasă în a manageria cu precizie elveţiană întreaga operaţie.

Ce nu am reuşit noi ceilalţi, încercând ani de zile să ne organizăm într-o societate funcţională şi sănătoasă, au reuşit aceşti monştri ai sufletelor umane: să construiască o corporaţie a cerşetorilor. Ideea este întreţinută constant de poveşti fantastice despre cerşetoare celebre care stăpânesc câte un colţ de intersecţie în timpul zilei, pentru a-şi petrece nopţile numărând mormanele de bani făcute din mărinimia noastră. Aceleaşi cerşetoare au fost zărite de persoane de încredere jucând la ruletă pe la Monaco, comandând cele mai scumpe şampanii şi petrecându-şi vacanţele într-un lux de nedescris.

De bunătatea inimilor noastre au profitat şi personaje ca Gigi Becali care au transformat actul donaţiei într-o măscăreală televizată, încolonându-şi la poartă cohorte de mizerabili dispuşi să se arunce în ţărână după bancnotele azvârlite de Dumnezeul tuturor cerşetorilor. A da cu o pretinsă mărinimie şi a primi cu cea mai josnică dintre umilinţe a devenit un fapt atât de comun pe cât e a te asigura că deşi treci pe culoarea verde, nu se găseşte vreun iresponsabil care să accelereze pe trecerea de pietoni. Şi la final, vine înnobilarea gestului de către spălătorii de cadavre de la televiziuni. În studiourile încălzite, cu ceasuri scumpe la mâini şi bronzaţi în ţările calde, corbii se îngrămădesc să şteargă de pe mâna milostivă balele cerşetorilor care s-au bucurat la banii oferiţi pentru ostoirea propriilor păcate. ”Un om deosebit. Un suflet nobil care înţelege greutaţile semenilor săi şi care nu poate să treacă pe lângă un suflet suferind fără să îi ofere o alinare financiară.” Şi tiradele continuă la nesfârşit în timp ce îl facturează fără ruşine pe bogătan. Diferenţa dintre lanţurilor exploatatorilor cerşitului şi ceasurile corbilor TV e circumferinţa burdihanului. Nu se face să apari la televizor ieşit din formă. Dacă e nevoie, urci şi cobori la nesfârşit treptele de la Muntele Athos, până te subţiezi de tot.

Alţii, mai rafinaţi, plimbaţi pe afară şi inspiraţi de modelele de acolo au început să facă emisiuni în care să exploateze lipsurile şi sărăcia. Zâna zânelor, diva divelor, regina lacrimilor şi a tragediilor de sâmbătă seara,  a făcut munţi de bani din suferinţa unor oameni dispuşi să îşi lase dramele pe mâinile ei pufoase şi veşnic la cură de slăbire. Pe corabia amiral a reality show-ului autohton au apărut concursuri de dans şi îndemânare în care tragedia personală primea puncte suplimentare din partea juriului. Cam cum primesc copiii la şcoală o notă mai mare dacă au prezenţă de 100% la ore şi mai participă şi la activităţi extra şcolare. Nu ne mai e jenă să ne arătăm sufletele amputate în public. Cu cât e mai mare extrema, cu atât primeşti spaţiu mai mult în direct şi la maximă audienţă.

Ce lipseşte mereu e de fapt povestea acestor oameni. Şi asta deşi singurul lucru pe care îl au de vândut pentru o bucată de pâine, pentru o clipă de alinare sau pentru a scăpa de torturile celor care îi trimit în strada la cerşit e chiar povestea personală. Ce vedem e doar o imagine, o secvenţă, un stop cadru dintr-o tragedie continuă. Oameni care adorm şi se trezesc pe stradă, oameni care nu au cum să îşi spună când închid ochii că mâine va fi mai bine. Ştiu că nu vor câştiga la loto, că nu li se va arăta nicio zână care să îi scoată din mizeria permanentă, că nu există nicio şansă ca viaţa lor să se schimbe în vreun fel pentru că adevărul adevărat e că nimănui nu îi pasă de ei.

Corina a descoperit în Piaţa Romană un tânăr care tremura în frig şi în ploaie şi pe care doi câini de pripas încercau să îl încălzească cu propriile lor corpuri. Imaginea e devastatoare şi pot să înţelege orice reacţie care apare atunci când te întâlneşti cu aşa ceva. Lacrimi, revoltă, exasperare, disperare sau retragere în sine pentru nevoia absolut umană de a supravieţui. Povestea...

Citiţi continuarea articolului pe sereniti.ro. 

Un text semnat de Lidia Marinescu.

Lidia Marinescu este brand manager. Marketing. Sharp, edgy. Bitchy with a darling and lovely side. Sweet and sour. Make up heavy user. Social media addicted. Sun glasses aficionada. Dependentă de romenglish şi ciocolată cu rom. Motto personal: Viaţa nu îmi dă mie lămâi, eu îi dau lămâi vieţii. Şi 50 de votcă, sau de rom, sau de gin. Merge şi un strop de campari.