E mare isterie că acum, în august, românii din diaspora au vacanţă şi vin acasă. Peste tot se văd maşini cu numere străine, hypermarketurile sunt arhipline, plajele, restaurantele, staţiunile. Şi  e vina „căpşunarilor“?
 
Haideţi să le luăm pe rând:
 
1. Pe şoselele patriei te depăşesc toţi şi pe stânga şi pe drepta, mai au puţin şi trec şi pe deasupra, nu se acordă prioritate pietonilor, se merge cu viteze astronomice, nu se semnalizează, e legea junglei pe şosele... Dar câte maşini sunt ale celor care de fapt lucrează afară şi câte sunt cu numere româneşti? Sau înscrise la bulgari? Şi câte maşini scumpe au cei care lucrează afară şi câte sunt din România, maşini ale înavuţiţilor şi ale beizadelelor?
 
2. E plin în spitale, că vin ăia de-afară să se trateze şi să-şi facă analize gratis, pe banii proştilor de romani care plătesc din greu asigurări la stat!

Serios?
 
Românul de afară vine în România pentru 2-3 săptămâni, în cel mai fericit caz 1 lună, şi are timp să stea la cozile imense din spitale ca să intre gratuit la medic şi să facă analize gratis. Că dacă lucrează afară, nu are asistenţă medicală în ţara care lucrează, nu! Vrea musai în România! Medici care să-l ia la mişto şi să-l cheme tot la cabinetele particulare. Analize gratuite făcute în sictir, cu toate rezultatele la fel, parcă trase la indigo şi pentru care trebuie să te programezi cu luni înainte. Ah, da, şi recoltări făcute de asistente acre, plictisite, scârbite de tot şi toate, care-ţi recoltează sângele de parcă eşti bovină adultă şi-ţi sparge 2-3 vene de rămâi cu vânătăi 1 lună. Şi-ţi spune în grai dulce şi dătător de coşmaruri, dacă te mănâncă mai jos de spate şi vrei şi analize de urină şi scaun:
 
- Pune dracului căcaţii ăia acolo!
 
Românul de afară are timp puţin de stat în România, aşa că dacă are probleme de sănătate, merge la cabinetele particulare, unde plăteşte mult mai puţin decât şpaga dată la spitalul de stat. Şi e tratat mai omeneşte.

La spitalele de stat şi la analizele gratuite se înghesuie cei care ori nu-şi permit altceva, ori cei care încă mai cred că li se pot oferi nişte servicii decente. Dar dacă vii de afară şi vrei să te internezi în spital, eşti obligat să plăteşti cotizaţia la sănătate pe 6 luni. Plus şpăgile, statul la cozi şi insultele aferente. Aşa că e mult mai convenabil să mergi la particular.
 
3. Aia care-au plecat afară au uitat limba română, dacă au stat 2-3 luni afară, deja parlesc numai limbi străine, au uita come se dice in lingua rumena...
 
Da şi nu. Da, sunt şi din cei grandomani, am întâlnit şi eu destui şi le dau peste bot fără milă. Dar când zi de zi vorbeşti în altă limbă, fără să vrei mai scapi un cuvânt ba în română când vorbeşti afară, ba în engleză-italiană-spaniolă-germană... ţara unde locuieşti. Nu e vorba că uiţi limba română, ci efectiv e involuntar. Greşeşti şi imediat o iei peste ochi că te-ai ajuns şi-ai uitat de unde ai plecat.
 
Dar cum naiba e cu românii din România care au nenorocit limba română? Că nu mai auzi, frate, o înjurătură neaoşă şi suculentă, ci numai fuck şi vaffanculo! Şi nu se mai spune modă, ci feşăn, nu mai e mâncare, ci fud, adică food, nu mai e îmi place, acum e laic, nu mai spunem Dumnezeu cu Gizăs şi nici Dumnezeule, ci omaiGad, nu mai e artizanat, ci home-made, nu mai discutăm chestii despre îngrijirea copilului, ci e parenting, nu mai spunem fetelor, ci gărls, nu salut, ci helău şi tot aşa...
 
Dacă vrei să citeşti ceva, un ziar, revistă, site, înţelegi pe dracu, dar de fapt nici pe ăla. Juma de text e plin de neologisme şi englezisme de bon ton. Trebuie să ai 3 dicţionare la-ndemână ca să înţelegi.
 
4. Manelele date la maxim
 
Astea, fără supărare, le au şi românii de afară şi cei de acasă, în egală măsură.
 
Concluzie:

Românii sunt la fel, acasă sau afară, aceiaşi oameni cu bune şi cu rele, mai mult sau mai puţini educaţi.
Mârlani sunt peste tot şi sar în ochi, pentru că ies ca păduchele în frunte. Oameni decenţi sunt peste tot, şi acasă şi afară. Şi sunt cei mai mulţi, dar nu se observă, pentru că-şi văd de-ale lor.
 
Cei mai mulţi români de-afară vin acasă tremurând de bucurie şi dor, să-şi vadă familiile, să se odihnească după luni infernale de muncă, de cele mai multe ori foarte grea. E cumplit de greu să-ţi vezi părinţii îmbătrânind, copiii crescând şi să nu fii lângă ei. Îi răsfaţă pe toţi cât pot, vin încărcaţi de cadouri şi iubire, apoi pleacă plângând când vacanţa se sfârşeşte. 
 
Îi recunoşti după ochii care râd şi plâng în acelaşi timp.
 
Se asmut acum fraţii împotriva fraţilor, copii împotriva părinţilor şi invers, e o manipulare grosolană şi pe faţă. E mai bine să-şi dea românii cu părul în cap unul altuia şi să nu mai vadă că de fapt România, ţărişoara asta a noastră atât de frumoasă, e sfâşiată şi ruptă bucăţi de o haită de ciocoi vechi şi noi, care nu se mai satură.
 
Fură pe faţă, mint pe faţă...
 
Dar românii se ceartă între ei pentru capra vecinului şi vrabia de pe gard...
 
La final vor rămâne cu pielea ursului din pădure... Pardon, amintirea pielii ursului şi a pădurii, pentru că nu vor mai fi nici păduri şi nici urşi...