Ministerul Educaţiei riscă să rămână „văduv”. Fug mulţi de el, ca „dracu de tămâie”! Au rămas Monica Anisie, Sorin Cîmpeanu şi Raluca Turcan

Deşi se auzise că Ministerul Educaţiei va fi preluat de USR PLUS, până la urmă „pisica moartă” a fost aruncată în curtea PNL. Conform unor informaţii de culise, cei curtaţi de USR PLUS să preia acest minister, printre care Mircea Miclea, Daniel Funeriu, Daniel David, au refuzat categoric. S-a creat impresia că din acest minister pleci doar „cu picioarele înainte”!

Lista scurtă a candidaţilor la acest post este acum mică şi săracă: Monica Anisie, Sorin Cîmpeanu, Raluca Turcan.

Monica Anisie

Lasă Educaţia aşa cum a găsit-o. În plus, pandemia a dat lovitura de graţie unui sistem oricum orbecăind prin neputinţa celor care l-au condus. În decembrie 2019, Monica Anisie a primit un avertisment sumbru: România se clasa ultima din Europa la testele PISA. Un astfel semnal de alarmă ar fi trebuit urmat de analize şi măsuri drastice de schimbare a direcţiei. Nimic.

Dna Monica Anisie a avut în pixul său reducerea orelor din planurile cadru la 20, 25, 30 la primar, gimnaziu, liceu. Nimic. Nu a aerisit programele şcolare, a numit Inspectori Generali Şcolari din clientela de partid a PNL. Directorii de şcoli sunt aceiaşi, moşteniţi de la PSD.

Pandemia a lovit cumplit în sistemul de învăţământ, oricum la pământ. Sau sub pământ. Cea mai proastă soluţie, închiderea tuturor şcolilor, nu a venit de la ministrul Anisie, ci de la premierul Orban. Dar ministrul nu s-a opus când au fost închise şi şcolile din comunităţi în care impactul infectării cu coronavirus era zero sau aproape de zero. Dupa două semestre pierdute, suntem în situaţia de a decide dacă repetăm anul şcolar sau elevii merg mai departe cu goluri imense în pregătirea şcolară. Ce este mai  grav?

Învăţământul online a încercat să rezolve problemele, dar în ce procent? Câţi elevi au acces la logistică necesară? Câţi profesori, câţi elevi, şi cu ce rezultate participă la învăţământul online? Nimeni nu ştie. Din date ale unor ONG-uri aflam că un milion de elevi nu fac cursuri online.

Dna ministru Anisie s-a lăsat prizoniera sindicatelor şi a „structurilor” din minister. A executat doar ce i-au dictat alţii, nu a făcut nimic din reforma cerută de acest sistem esenţial într-o  societate modernă.

Sorin Câmpeanu şi scheletele din dulapuri

Nu ştiu  câte dulapuri sunt necesare pentru scheletele dlui Cîmpeanu. Multe, în orice caz. Convingeri politice nu prea are. A fost la ALDE, Pro România, şi acum la PNL. Că nu există nicio legătură între ideologiile celor trei partide, nu mai contează.

Sorin Cîmpeanu a fost ministru al Educaţiei şi chiar prim ministru interimar, numit de Klaus Iohannis. A fost şi decorat de Klaus Iohannis, pentru contribuţii la proiectul România Educată. Se pare că are susţinerea lui Klaus Iohannis pentru a ajunge ministru al Educaţiei. Iată o parte din „scheletele” aflate în mobila dlui Cîmpeanu.

• Sorin Cîmpeanu a dat o OUG în sprijinul lui Ponta, prin care cei care se simţeau cu musca pe căciulă puteau renunţa la titlul de doctor. Fără să dea înapoi banii obţinuţi prin fraudă.
• Ministrul Sorin Cîmpeanu a anunţat la TVR că diplomele a 70.000 de absolvenţi de studii universitare neautorizate – în majoritate acordate de Universitatea Spiru Haret – vor fi recunoscute de Ministerul Educaţiei printr-o ordonanţă.
• Cazul Barangă. A devenit celebru, după ce premierul Orban l-a numit şef la „spălarea banilor”. Laurenţiu Barangă a ajuns conducător de doctorate la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), patronată de Sorin Cîmpeanu, deşi cu diploma de bacalaureat falsificată. Cum poate un personaj care n-a fost în stare să ia Bac-ul pe „bune”, să ajungă  conducător de doctorate, doar în România se poate vedea.
• Sorin Cîmpeanu este membru în Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (ASSN), înfiinţată de Gabriel Oprea împreună cu George Maior, cunoscută prin titlurile de doctor, bazate pe teze plagiate, pe care le-a acordat cu generozitate mai marilor politici ai zilei. ASSN l-a făcut şi pe Cîmpeanu  academician.
• Au fost discuţii în spaţiul public dacă teza de doctorat a dlui Cîmpeanu conţine, sau nu, pasaje din cărţile conducătorului său de doctorat, prof. Ionel Jinga. Până în prezent nu s-a demonstrat nimic concret.
• Ca şef al Consiliului Naţional al rectorilor (CNR),  a asociat acest Consiliu la Organizaţia lui Alexandru Cumpănaşu, organizaţie din care s-a extras cu „oroare” după aventurile tragi-comice ale lui Cumpănaşu.
• Rectorii a 45 de universităţi din întreaga ţara, în frunte cu dl Cîmpeanu, au semnat o scrisoare de susţinere pentru Valentin Popa, propus ministru al Educaţiei, dar criticat pentru greşelile gramaticale pe care le face în exprimare. Mişcarea de solidaritate, posibil la cererea lui Dragnea,  s-a încheiat lamentabil: a adus mari prejudicii de imagine mediului universitar şi i-a avantajat pe politicieni precum Dragnea,  care au putut justifica numirea unui ministru agramat cu susţinerea arătată de  cei 45 de rectori (conform recorder.ro).
• Sorin Cîmpeanu susţine ideea de origine PSD a rectorului în funcţie „pe viaţă”, cu oricâte mandate. Ca la primari! A şi acţionat pentru legiferarea acestui mod de a ocupa funcţiile de rector. Fără număr!
• Sorin Cîmpeanu a cerut desfiinţarea CNATDCU, astfel ca tezele de doctorat să fie verificate doar la nivelul universităţii care le-a acordat. Să nu se afle cate teze de doctorat plagiate are România!

Raluca Turcan

Este cea mai puţin „vinovată” de traiectoria învăţământului românesc, pentru că nu a avut nici o tangenţă cu el. A răspuns, este adevărat, în calitate de vicepremier, de ministerul Educaţiei. Unde este acum educaţia din România este şi consecinţa activităţii sale. Dacă dna Raluca Turcan acceptă postul de ministru al Educaţiei, îşi frânge viitorul politic. Nu are cum să facă minuni, într-un sistem anchilozat, paralizat, înţepenit în tiparele anterioare anului 1990.

Concluzie

Este posibil să se găsească vreun neavenit, gen Valentin Popa, care să accepte funcţia de ministru al Educaţiei. Ar urma încă 4 de ani de prăbuşire a învăţământului din România. Ce suntem acum coada Europei,  este posibil să ajungem cu educaţia la nivelul statului Botswana. Atâta poate face sistemul nostru politic pentru educaţie, un segment esenţial al oricărei societăţi.