Lucrurile se precipită pe frontul justiţiei şi al luptei anticorupţie. Ce să înţelegem?

Florian Coldea a fost găsit nevinovat de către comisia specială care îl ancheta, dar a decis să demisioneze din funcţia de prim-adjunct al şefului SRI şi a cerut „punerea la dispoziţia şi nevoile instituţiei, după aproape 12 ani de când exercită această funcţie”.

Directorul SRI, Eduard Hellvig, solicită preşedintelui Iohannis trecerea în rezervă a generalului-locotenent Florian Coldea, ceea ce înseamnă că Florian Coldea va părăsi definitiv SRI. Cu condiţia ca preşedintele Iohannis sa accepte cererea directorului Hellvig.

Nu putem şti cât de corectă a fost ancheta Comisiei speciale constituită pentru anchetarea generalului-locotenent Coldea. Chiar şi faptul că Florian Coldea este singurul deţinător al listei tuturor informatorilor SRI, ne arată cât de dificil a fost de luat o decizie. Important este că s-a luat, Florian Coldea iese din peisaj. Iar SRI ar putea porni pe drumul recredibilizării, după ce a ieşit şifonat din istoria Ghiţă-Coldea.

Nici ce spune Sebastian Ghiţă nu poate fi luat ca adevărul pur.

D-nul Ghiţă prezintă facturi care nu par avea nici o legătură cu Florian Coldea şi ne cere să-l credem pe cuvânt. Unii îl cred, alţii nu.

Important este faptul că factorii de decizie aflaţi deasupra lui Coldea şi Ghiţă, şeful SRI, Eduard Hellvig, preşedintele Iohannis, CSAT, Comisia parlamentară de profil, au decis sau vor decide ce este mai bine pentru România, evaluând riscurile de securitate, credibilitatea instituţiilor şi a României, importanţa unui serviciu de informaţii competent şi eficient. Toate discuţiile din spaţiul public nu pot ţine cont de aceste constrângeri, pentru că nu le cunoaştem.

Nemulţumiţii, fie Sebastian Ghiţă, Alina Bica şi alţii, dacă au dovezi şi informaţii în speţa aceasta, să facă bine să le predea Parchtului General, alături de memorii, denunţuri, declaraţii, pentru a fi analizate de oameni pricepuţi, care cu aşa ceva se ocupă zilnic.

Nu în spaţiul public se rezolvă astfel de probleme. Faptul că opinia publică îşi exprimă curiozitatea şi nedumerirea este de folos doar în măsura în care se pune presiune pe instituţiile statului, astfel încât acestea să nu tergiverseze anchetele şi aflarea adevărului. Mai mult nu poate face.

Nu poţi acuza SRI şi DNA că produce dosare prefabricate la comanda politică, atâta timp cât deciziile finale sunt luate de către judecători. Uneori, 10-15 într-un dosar. Nu este de acceptat că toţi aceştia sunt prizonierii DNA şi SRI şi procedează cum le dictează aceste instituţii.

Inculpatul cu un presupus dosar prefabricat se poate apăra în faţa judecătorilor, solicitând probe, expertize, aducând martori, care să-i dovedească nevinovăţia. Nu cred că presupuse probe prefabricate rezistă mult timp la o dezbatere dintre apărători şi procurori, in faţa judecătorilor.

În privinţa d-nei Kovesi

Codruţa Kovesi neagă alegaţiile şi aşa zisele probe prezentate de Sebastian Ghiţă, afirmând că sunt contrafăcute.

Nu există o cale, alta decât a prezenta toate documentele, denunţurile şi informaţiile deţinute de persoane sau instituţii, legate de domnia sa, la Parchetul General, la CSM, însoţite de plângeri penale. Aici se deschid dosare care sunt instrumentate de către profesionişti, având instrumentele şi ştiinţa de face astfel de anchete.

Dacă plecăm de la premiza că toţi specialiştii din instituţiile statului, inclusiv judecătorii, sunt cumpăraţi, şantajaţi, prizonierii unor structuri oculte, suntem cu toţii în infern. Cine să facă atunci lumină, ordine şi dreptate în societate? Posturile tv, ai căror moguli au probleme grave cu justiţia? Ce credibilitate pot avea?

Greşesc şi cetăţenii care dau dreptate unora sau altora dintre „analiştii” şi comentatorii ce apar la tv. O societate stabilă, aşezată, nu rezolvă acest gen de probleme cu pietre în piaţa publică. Nu. Apelează la instituţiile sale specializate, care au resursele umane profesioniste şi materiale să găsească adevărul. Nu presupuneri, nu suspiciuni.

De apreciat şi faptul ca actuala putere pare să fi renunţat la o lege de amnistie, păstrând în vizor doar graţierea.

În concluzie

Trebuie să acceptăm că există instrumente democratice, instituţii, care vor şi pot să-şi facă treaba în astfel de situaţii. Nu există altă cale. Să dai crezare unora ca Sebastian Ghiţă, care, din răzbunare sau să-şi salveze pielea, fac tot felul de declaraţii aberante şi nesusţinute de probe, este cel puţin nesănătos.

Mai încet sau mai rapid, aici trebuie să ajungem. Instituţiile statului, care nu se reduc la o persoană sau alta, să facă ordine fiecare în sectorul său de activitate. Noi, ceilalţi, care comentăm, le împingem de la spate să-şi facă treaba. Dar nu ne putem substitui lor.