Laşitate şi incompetenţă

Dacă fuga din ţară a lui Victor Ponta înseamnă laşitate, incompetenţa actualului guvern a mai primit două demonstraţii teribile: respingerea Legii Descentralizării la CCR, decizie votată în unanimitate de către toţi judecătorii, inclusiv cei numiţi de PSD şi respingerea de către Comisia Europeană a Acordului de Parteneriat privind absorbţia fondurilor europene.

După aşa o palmă usturătoare, ţinând cont că Legea Descentralizării a fost promovată prin asumarea răspunderii, pe baza competenţei şi inteligenţei vicepremierului Liviu Dragnea, în orice ţară normală s-ar fi produs demisia imediată a guvernului, mai ales că şi Bugetul de Stat devine vulnerabil şi inaplicabil, fiind construit inclusiv pe baza Legii Descentralizării.

Bineînţeles că atât Liviu Dragnea cât şi alţi lideri USL minimalizează eşecul usturător, declarând că nu e un capăt de ţară. Fug de răspundere, cum au făcut tot timpul.

A doua palmă vine de la Comisia Europeană, care a respins de câteva ori Acordul de Parteneriat privind absorbţia fondurilor europene de către România, pentru exerciţiul financiar 2014-2020, ultima variantă cu argumentaţia: „este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia dată de eşecul cheltuirii banilor UE ese valorificată”.

Câte eşecuri usturătoare trebuie să mai înregistreze actuala guvernare, pentru ca să înţeleagă că nu este competenţa să conducă ţară?

Modificarea Constituţiei, scăderea nivelului de trai prin creşterea preţurilor şi impozitării, regionalizarea, descentralizarea, mutilarea Legii Educaţiei Naţionale, respingerea de către Comisia Europeană a Acordului de Parteneriat privind absorbţia fondurilor europene în viitorul ciclu financiar, atacuri repetate asupra justiţiei şi statului de drept, încercările de a elibera din puşcărie şi de procese penalii şi corupţii USL, modificările votate deja în Camera Deputaţilor la Codul Penal, scăderea investiţiilor străine în România, scăderea încasărilor la bugetul de stat, lipsa de rezultate în combaterea evaziunii, toate acestea şi multe alte eşecuri şi atacuri la statul de drept  nu mai pot fi escamotate sub lozinca „jos Băsescu”. Că lozincile nu umplu farfuriile românilor şi nu ţin de foame.

În ideea că odată cu plecare lui Băsescu va curge lapte şi miere în farfuriile românilor nu mai crede nimeni, nici naivii.

Trebuie repetată şi demontată, de câte ori este nevoie, susţinerea populară cu care se tot laudă USL.

La referendumul din 2012 au votat 40% dintre cetăţenii cu drept de vot, iar până în decembrie 2012, la alegerile parlamentare, au rămas 27%. Aceasta era atunci susţinerea USL. Cât mai este acum, vom vedea la europarlamentare.

Aserţiunea că electorii care n-au venit la vot nu contează e falsă. Explicaţia este că n-au găsit nicio ofertă electorală care să-i mulţumească. Nici aceea a USL.

Dar ei muncesc în România, contribuie la PIB, plătesc taxe şi impozite, vor vota, posibil, la următoarele scrutine. Aşa că, să-i ştergi de pe harta electorală a ţării, cu o trăsătură de condei, este o prostie.

USL a venit la putere cu votul a 27% dintre cetăţenii cu drept de vot şi nimic nu poate schimbă această realitate, oricât s-ar strădui simbriaşii şi postacii de partid.

Pe de altă parte, USL scârţâie din toate încheieturile. Liberalii, Ludovic Orban printre alţii, par să-şi dea seama în ce concubinaj toxic s-au băgat, că aproape nimic din filosofia economică liberală nu se aplică şi, mai mult, în susţinerea PSD la prezidenţiale pentru Crin Antonescu nu mai crede nimeni, nici Antonescu însuşi.

Aşa că USL a intrat într-o fundătură din care Ponta iese fugind unde vede cu ochii. O să vină în serile astea la tv-urile prietene, să ne aburească din nou cu explicaţii terifiante despre cât de bun este USL şi premierul României.

Numai că încrederea şi credibilitatea sa în rândul electoratului scade proporţional cu scăderea nivelului de trai, cu problemele tot mai mari pe care le au românii cu asigurarea traiului zilnic, pentru ei şi familiile lor, sub avalanşa scumpirilor şi impozitărilor de tot felul.

Cel mai grav, procesele şi condamnările ce ţin capul de afiş al mediei demonstrează că în timp ce românii strâng cureaua, politicienii fură din bugetul de stat, îl fraudează prin contracte oneroase cu statul, îşi umflă portofelele şi conturile, puţin le pasă de starea economică a cetăţenilor.

Aceasta a fost permanentă discrepanţă şi diferenţa între conducători şi conduşi. În timp ce primii trăiesc bine şi se îmbogăţesc, ceilalţi gâfâie sub povara birurilor şi a preţurilor, nu-şi mai pot trimite copii la şcoală, dacă abandonul şcolar a ajuns la 30%.

Supuşii au o singură armă: votul.

Cum anul acesta au loc două rânduri de alegeri, europarlamentare şi prezidenţiale, le doresc românilor suficientă maturitate şi înţelepciune atunci când votează.

Indiferent de părerile proprii, până la urmă votul decide cine ne va conduce în continuare, ne facem viaţa viitoare aşa cum votăm.