La Centenar, cea mai importantă realizare a românilor: democraţia şi guvernarea participative

Este plină istoria de eşecuri ale unor societăţi care n-au luat în serios această dimensiune  a  democraţiei. Cum adică, un partid sau o coaliţie câştigă alegerile, în cazul României cu 20% din votul electoratului, după care, timp de patru ani, face ce  vrea din ţara noastră. Iar după patru ani de guvernare măsurăm dimensiunea prăpastiei în care ne lasă, şi muncim 10-15 ani să revenim pe linia de plutire.

În societăţile moderne aşa ceva este intolerabil. În Elveţia se fac referendumuri pentru te miri ce. În America şi alte ţări cu democraţie consolidată, sondajele de opinie sunt importante şi decisive în construcţia politicii naţiunii respective.

Şi România a ajuns în etapa în care autorităţile nu mai fac ce „vor muşchii lor”, fără să dea socoteală pe parcursul celor 4 ani de mandat. Societatea noastră a ajuns la un nivel de înţelegere a fenomenelor sociale, politice, economice care-i permite să taxeze fără cruţare orice derapaj al conducătorilor politici vremelnici şi nevolnici.

Manifestaţiile pentru Roşia Montana au reprezentat începutul unei importante etape în democraţia participativă. Drept urmare, legea privind exploatările  aurifere a fost abandonată, pentru că populaţia a crezut altceva decât guvernanţii.

Manifestaţiile după tragedia de la Colectiv au dus la plecarea guvernului Ponta, iar ulterior şi la plecarea  sa de la conducerea PSD. Şi guvernul Boc a plecat tot în urma unor manifestaţii de stradă.

Manifestaţiile uriaşe împotriva OUG 13 au condus la retragerea acesteia, şi temporizarea asaltului asupra justiţiei.

Represiunea masivă din 10 august.  În prostia lor, autorităţile n-au anticipat că bătaia, gazarea, fugărirea a zeci de mii de cetăţeni paşnici, care-şi foloseau un drept prevăzut de Constituţie, îi va duce la un impas intern şi internaţional formidabil. Pentru câteva sute de huligani, nu gazezi zeci de mii de români paşnici, copii, femei gravide, turişti străini, jurnalişti români şi străini.

Presa independentă. Devoalează şi prezintă dovezi ale infracţiunilor comise de  unii  conducători, astfel încât justiţia nu are  decât să se autosesizeze. A contribuit decisiv la respingerea ideii că putem fi conduşi de oameni cu probleme în justiţie. A demontat teoriile absurde legate  de statul paralel, abuzurile generalizate din justiţie, protocoale nocive între instituţii ale statului.

Eşecul referendumului pentru definirea familiei. Când societatea a ajuns la concluzia că nu este necesară o astfel de modificare în Constituţie, că altele sunt priorităţile momentului, nu s-a sfiit să „dea cu flit” guvernanţilor şi nu s-a prezentat la urne în numărul cerut de cvorum.

Importanţa reţelelor de socializare. Informaţia circulă instantaneu, apar formatori de opinie, specialiştii pot explica populaţiei care sunt obiectivele ascunse ale unor acte normative. Reprezintă la ora actuală principalul mijloc de mobilizare şi lămurire a populaţiei. Amânarea OUG-ului de amnisitie şi graţiere  este şi rezultatul  unei posibile reacţii devastatoare a populaţiei împotriva actualului regim.

Magistraţii nu acceptă amestecul politicului în justiţie. Ignorarea separaţiei puterilor în stat, a principiilor statului de drept, au primit o replică dură din partea magistraţilor, inclusiv prin manifestaţii în faţa instanţelor. Toate tentativele de schimbare a legilor s-au lovit până şi de CCR, care trece drept apropiată de actuala putere. Nici judecătorii CCR nu pot fi reduşi la tăcere. Recenta decizie a CCR, privind tragerea la sorţi al completurilor de 5 de la ICCJ, a înregistrat şi opinii separate. Livia Stanciu, judecător la ICCJ, spune: „Nu ÎCCJ a generat un conflict constituţional, ci însăşi Curtea Constituţională”.

Românii ştiu că economia României se îndreaptă spre prăpastie. Oricâtă minciună şi manipulare ne servesc guvernanţii, specialiştii ne lămuresc. Cu un deficit bugetar de 21 de miliarde după 10 luni, sărim de pragul de 3% din PIB, cu consecinţele ştiute. Sumele alocate pentru plata dobânzilor au crescut cu 25% comparativ cu 2017, ceeace înseamnă că statul se împrumută mult şi la costuri mari. Cheltuielile de personal au crescut şi ele cu 25%, iar de la 1 ianuarie vor exploda, având în vedere măsurile anunţate pentru profesori ai alte categorii, mizând şi pe inconştienţa sindicatelor care se prefac că nu înţeleg  că nu există banii necesari.

  Toate aberaţiile actualei clase politice sunt dur taxate  de o populaţie tot mai activă şi conştientă, care nu vrea să se trezească după 4 ani cu fântâni secate şi ogoare pârjolite. Care nu înghite prostiile unor Dragnea, Tăriceanu, Teodorovici, Vâlcov, Olguţa Vasilescu sau alţii ca ei. Aceasta înseamnă democraţie şi guvernare participative.

P.S. Sper ca nu vom fi gazaţi şi de Centenar. Ar fi culmea democratiei...