Dragnea a scăpat hăţurile, ori se preface?

Ciudată autoextragerea lui Dragnea din scandalul celor două OUG-uri privind justiţia. Mulţi nu înteleg care este jocul lui Dragnea, discuţiile asupra poziţiilor polilor de putere existenţi acum în România sunt importante. Iată ce declara recent Liviu Dragnea:

„Eu nu sunt la Guvern. Nu, vorbesc foarte serios. În subiectul ăsta trebuie să vorbiţi cu Guvernul. Cu premierul şi cu ministrul Justiţiei. Şi eu m-am uitat cu foarte multă curiozitate, după ce m-am întors din America, n-am înţeles foarte mult, exact ce vor să facă, aştept şi eu să văd totuşi o linie clară. Nici nu am vorbit cu ei şi nici nu vreau să vorbesc cu ei acest lucru."

Dragnea s-a lăudat toată campania şi vreo două săptămâni după, că el este guvernul PSD, că va controla la sânge toate actele guvernului, că „lumina” vine de la partid, şi-a adus acum aminte că el nu este guvernul, că nici nu vrea să discute cu guvernul într-o problemă aşa de sensibilă care a scos în stradă 30.000 de oameni, doar în Bucureşti.

Această schimbare bruscă la faţă a liderului PSD are două posibile explicaţii.

Prima 

Dragnea şi-a dat seama pe ce drum fără întoarcere a apucat-o ministrul Iordache, împins şi susţinut din spate de liota de baroni locali, baroni penali, viitori penali, care aşteaptă cu disperare să scape de braţul justiţiei şi să poată fura în continuare din banul public.

Dragnea a evaluat riscurile enorme date de:

• Revărsarea „butoiului de ură” (propria expresie), care va cuprinde România pe fiecare zi ce trece, manifestaţiile împotriva PSD, care pot lua o turnură incontrolabilă
• Opoziţia încrâncenată a preşedintelui, la care se opresc spre promulgare toate legile emise de parlament şi utilizarea tuturor pârghiilor constituţionale pe care acesta le are. În problema bugetului, de exemplu.
• Opoziţia instituţiilor din justiţie, instituţii peste care nu se poate trece cu tăvălugul ameninţărilor şi OUG-urilor
• Opoziţia societăţii civile, a presei neaservite, a ONG-urilor independente
• Capacitatea extraordinară de mobilizare oferită de internet şi reţelele de socializare
• Opoziţia partenerilor euroatlantici
• Opoziţia, încă nepublică, a propriilor membri de partid, care nu şi-au pierdut complet judecata, şi care nu sunt speriaţi de acţiunile justiţie. Că n-au de ce.

Spre deosebire de confraţii în ale guvernării, din PSD şi ALDE, Dragnea îşi dă seama că nu are cum să câştige acest război împotriva tuturor. Dimpotrivă, cu fiecare manifestaţie, cu fiecare protest venit din afara coaliţiei de la guvernare, credibilitatea PSD se diminuează. Adăugaţi la aceasta şi faptul că în câteva luni populaţia îşi va da seama că PSD nu are banii necesari îndeplinirii tuturor promisiunilor din campanie, şi veţi înţelege teama de prăbuşire totală anticipată de liderul PSD.

Penalii din PSD şi ALDE nu sunt interesaţi de aceste argumente. Aceştia sunt motivaţi exclusiv de zgomotul cătuşelor şi al zăvoarelor de la uşile celulelor. Pentru ei nu există altă raţiune de a guverna.

Din aceste motive, Dragnea lasă de izbelişte Guvernul, pe care, posibil, l-a şi sfătuit s-o lase mai moale cu cele două OUG-uri, dar ministrul Justiţiei Iordache a preferat să dea ascultare baronimii penale din PSD.

Nu e clară poziţia premierului Grindeanu, care, în principiu, ar avea ultimul cuvânt de spus în acţiunile guvernului. Îşi doreşte, cu orice preţ, poziţia pe care o are, sau îşi va da seama ce riscă mergând pe mâna lui Iordache şi a baronimii penale? Vom vedea în curând.

Iordache va organiza un simulacru de dezbatere publică, luni 30 ianuarie, urmând ca apoi să solicite trecerea prin asumarea răspunderii în parlament a celor două OUG-uri.

Chiar dacă vor trece de parlament, şi probabil vor trece, ele intră apoi în malaxorul legislativ, la preşedinte spre promulgare, retrimiterea în parlament, eventual la CCR, posibil două luni de dezbateri, scandal, proteste de stradă, presiune din partea opiniei publice şi a unor oficiali din UE şi SUA.

Nu ştiu cum, şi dacă va ieşi PSD, din acest cumplit malaxor.

A doua variantă

Liviu Dragnea este şi el de acord cu trecerea celor două OUG-uri, dar a vrut să se delimiteze de acest demers, pentru a salva, în final, ce mai rămâne de salvat.

Cu alte cuvinte, s-a negociat o conivenţă între Dragnea şi guvern în privinţa aceasta, dar fără expunerea publică a liderului PSD, pentru ca acesta să-şi păstreze, cât de cât, o aparenţă de onorabilitate.

Indiferent care variantă este cea reală, duminică, 29 ianuarie, se anunţă noi proteste de stradă, pornite şi de la declaraţia fermă, făcută de Iordache, că Guvernul îşi va asuma răspunderea cât mai repede pe cele două proiecte de legi.

Este un moment de cotitură, pentru că societatea românească a demonstrat că nu se lasă călcată în picioare, fie şi de către câştigătorii alegerilor, pentru care a votat 18% din electorat.

Nivelul aşteptărilor şi înţelegerii actului de guvernare a crescut enorm în România, şi datorită circulaţiei rapide a informaţiei. Românii îşi doresc şi ei democraţie şi guvernare participative, nu acceptă ca protestul a zeci de mii de cetăţeni să nu fie băgat în seamă de către guvernanţi.

Vom vedea zilele următoare ce turnură vor lua lucrurile, confruntarea teribilă între guvernanţi şi guvernaţi fiind cel mai rău lucru ce se poate întâmpla României.