Coaliţia Black Friday. Liberali „on sale“
0
Pe o platformă betonată, între cele două sensuri ale şoselei de centură a Bucureştiului, un om agita astăzi o pancartă de carton pe care scria cu carioca groasă: Pocăiţi vă!
Fără cratimă, scriitorul de şosea nu venea de la o olimpiadă de ortografie.
Nu m-am gândit decât o secundă cum a ajuns cetăţeanul respectiv acolo, între cele două benzi de trafic intens, probabil în lumea lui nu sunt necesare semne de circulaţie, traversezi pe unde vrea muşchiul tău.
M-am întrebat însă, mai mult, cui îi este transmis mesajul. Doar celor care vin către el şi îl pot citi? Ceilalţi nu trebuie să se pocăiască? Altfel spus, pe banda din dreapta trebuie să te pocăieşti, pe cea din stânga nu?
Dacă omul se întoarce cu pancarta în cealaltă direcţie, se schimbă şi lista destinatarilor de mesaj?
Cei care nu circulă pe acolo, sunt absolviţi?
Dar dacă bărbatul acela cu pancarta, bătut de vânt şi ploaie pe şoseaua de centura a Bucureştilor, are dreptate?
Ce vremuri am ajuns să trăim: liberal să se înjure cu liberal, social-democrat să fie apreciat în Suedia, Grindeanu să-i prezinte preşedintelui elefantul din încăpere!
Câtă filosofie, câtă rezonanţă spirituală!
Ce se întâmplă în aceste zile e o mare emancipare politică, în care toată lumea se înţelege cu toată lumea, binele ţării este asumat de toţi, din păcate loc la masă a rămas doar pentru cei care vor binele ţării. Majoritari, desigur, nu există o altă cale de îndreptare a răului.
Iar, la miezul nopţii, cu siguranţă, cineva îl va vinde pe cel ales. La preţ redus, aşa e la ocazii şi la promoţii.
Suntem într-o lume a comunicării, iar cotidianul se oferă de vânzare la mica publicitate.
În definitiv, negoţul e o profesie liberală:
Vând partid făcut ţăndări pe persoană fizică (împinsă discret din spate cu crosa de golf), fără prezent, potenţial fără viitor, dar cu blazon ce vine din trecut. Cu banii plătim întâi cotizaţia, cârpim prezentul, cotizăm ceva la viitor, blazonul îl reparăm când se va putea;
Fost lider politic, fără angajamente majore, caut deputaţi la bucată pentru răzbunare şi necooperare cu inamicul trandafiriu. Numai mâine nu-i poimâine, un secretariat deja lucrează la nume, siglă şi statut;
Actual lider, de partid istoric - mi se repetă, posesor de geacă de piele şi abonament la sală, nu mă vând pe mult dar să fie comparabil, dacă se poate, cu principiile şi idealurile la care am aderat not so long ago;
Tânără avocat, căsătorită, dar şi semi divorţată, fără angajamente serioase sau declarate, promovez şi susţin cu vigoare legi la comanda clientului, aş dori să o iau de la capăt sub o nouă conducere;
Actuală la muncă, potenţial viitoare fostă la muncă, totdeauna la muncă, se va găsi un loc pentru cineva loial şi muncitor, indiferent de poziţie. Mi se mai spune... (e secret, măi băieţaşi, maturizaţi-vă!);
Posesor de grindă, caut casă liberală pentru utilizare. Acoperişul îl aduc tot eu. Şi intravilanul. Pun şi asfalt. Şi tot ce mai trebuie, numai să iasă bine şi să fim ca fraţii;
Tânără speranţă, promotoare a cartofului ca aliment eco pentru tineretul liberal, în definitiv şi castorii îl consumau când îl găseau, artist şi model, îmi plac pozele cu foştii şi actualii, dar simt perspectiva, wow, ce o simt;
Tânăr liberal cu frica lui Dumnezeu, cetăţean şi martor al împărăţiei veşnice şi al firmelor auto japoneze, bun, chiar bun vorbitor de limbă română, rămân drept în politică dar votez cum mă învaţă şi pe mine alţii. Deocamdată. Mai târziu, pe mulţi am să popesc;
Cumpăraţi şi nu vă speriaţi de preţurile mici: vom fi ce am fost şi mai mult decât atât! Prin noi înşine.
Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Black Friday PNL.
Eram în trafic, nu am apucat să îi fac o fotografie purtătorului de pancartă, ar fi fost foarte sugestivă pentru câtă speranţă condiţionată pare să fie aşteptată pe şoseaua de centură a Bucureştiului.
După aceea m-am gândit că ceva nu e în regulă: de fapt, bărbatul acela trebuie grabnic amendat. Auzi, pocăiţi-vă! Dar pentru ce, mă rog?
Se încarcă comentariile...
