Cine eşti dumneata, domnule Liviu Dragnea?

Liviu Dragnea, noua stea a politicii dâmboviţene. În plină ascensiune. Am mai văzut „stele” de astea. Adrian Năstase. A răsărit în 2000 şi a apus în 2004. A sfârşit în puşcărie. Acum scrie articole pe blog. Mircea Geoană. A răsărit seara şi a apus dimineaţa. Meteoric.

Acum are un partid dar nu ştie mai nimeni cum se numeşte. Mai dă şi el din gură pe la tv-uri, când îl cheamă producătorii, în lipsă de alţii mai buni.

Victor Ponta. A răsărit în 2012 şi a apus în 2014. Acum e în drum spre „cazanul cu smoală” al justiţiei. Vorbeşte şi el pe unde apucă.

Liviu Dragnea, ultimul „răsărit” din negura politicii, în 2015. Va apune în 2017, când i se va închide al doilea dosar, de data aceasta beton. Cu cele două angajate plătite de stat să lucreze la PSD Teleorman. Va sfârşi, probabil, sub supravegherea gardienilor, având în vedere şi precedenta condamnare.

Ce au în comun cei patru „răsăriţi”?

Când puterea cade pe umerii unora nepregătiţi filosofic să-i facă faţă, derapează în paranoia, în grandomanie, megalomanie, mitomanie, „gargaromanie”. Dau din gură ca o morişcă şi reuşesc să-i aburească pe cei trei milioane de români care îi votează constant.

Nu-i vorbă, la fel de vinovaţi sunt şi ceilalţi 6 milioane de votanţi, care din lene, delăsare, nepăsare, unii chiar din nesimţire, nu-şi mişcă fundurile la vot, să voteze pe oricine altcineva. Aşa că vom plăti cu toţii astfel de „stele” meteorice, votate de 18% dintre români.

Şi totuşi, ce a făcut Liviu Dragnea să merite actuala „răsărire” pe cerul patriei?

Licenţiat al Facultăţii de Transporturi - Secţia autovehicule rutiere din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (1981 - 1987), a profesat doar trei ani ca inginer, şef atelier mecanic la IUGTC Craiova (1987 - 1990). Apoi a fost manager la firme private (1990 - 1996), adunând experienţă pentru a acumula o avere uriaşă.

Alte şcoli, cele uzuale, prin care trec mai toţi politicienii: Universitatea Ecologică, Colegiul Naţional de Apărare, Curs de management al Administraţiei Publice Locale la ASE Bucureşti, şi apoi în politică. Doar în politică.

În declaraţia de avere nu are cine ştie ce bunuri. Doar palatul de la Alexandria, care se întinde pe două străzi, o proprietate de circa 7000 mp.

Conform informaţiilor de presă, vila din centrul Alexandriei nu este toată averea familiei Dragnea. El mai deţine un teren intravilan în Buşteni de 1.300 de metri pătraţi, unul în Turnu Măgurele de 2.900 de metri pătraţi, dar şi un apartament şi un spaţiu comercial de 1.500 de metri pătraţi în Turnu Măgurele. Posibil pe numele unor interpuşi.

Dar veniturile mari şi multe i-au venit din firma TELDRUM, condusă prin intermediari, abonată permanent la banii publici din toată ţara.

Liviu Dragnea a fost ministrul Dezvoltării Regionale în guvernul Ponta.

În afara distribuirii banilor către primarii PSD, prin Ordine de Ministru rămase secrete, Liviu Dragnea a mai bifat:

• Reforma administrativă - ZERO
• Descentralizarea - ZERO
• Standarde de performanţă şi eficienţă în administraţie - ZERO
• Debirocratizare - ZERO
• Absorbţia de fonduri europene ale administraţiei centrale şi locale - INSUFICIENTĂ
• Legea defăimării. EŞEC
• Legea plagiatelor. EŞEC
• A candidat de unul singur la şefia PSD şi... a câştigat.
•  În calitate de preşedinte al CJ Teleorman, Liviu Dragnea are o măreaţă „realizare”: a făcut din Teleorman unul dintre cele mai sărace judeţe ale ţării.

Lovitura de graţie

Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv în 2016, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de patru ani, în dosarul "Referendumul".

Potrivit DNA, în calitate de secretar general al PSD, Liviu Dragnea, cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte formaţiunea pe care o reprezenta, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale.

Al doilea dosar

Este şi mai grav şi cu dovezi beton.

Dragnea este acuzat că în calitatea sa oficială de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman şi de şef al PSD Teleorman i-ar fi determinat pe conducătorii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman (DGASPC) să angajeze fictiv două membre ale Partidului Social Democrat, care după angajare nu au dat niciodată pe la birou. Cele două, Anisa-Niculina Stoica (43 de ani) şi Adriana Botorogeanu (48 de ani), lucrau de fapt la sediul PSD Teleorman şi au încasat de la DGASPC, în anii în care au figurat acolo, suma de 108.612 lei.

Cele două angajate plus directoarea de la acea vreme a DGASPC, Floarea Alesu, au recunoscut faptele, documentele şi, în plus, alţi martori confirmă acuzele, aşa încât e o chestiune de câteva luni ca Liviu Dragnea să se aleagă cu o nouă condamnare, de până la 10 ani de închisoare.

Cum inculpatul Dragnea este recidivist, având la activ condamnarea cu suspendare din dosarul „Referendumul”, de data aceasta nu mai are cum să scape de cătuşe şi de închisoare cu executare, dacă judecătorii îl vor găsi vinovat.

Speranţa şi planul secret al lui Liviu Dragnea este ca până la pronunţarea definitivă în acest al doilea dosar să reuşească, cu ajutorul lui Tăriceanu şi al majorităţii PSD-ALDE, să pună botniţă justiţiei prin legi emise de parlament. Să scape astfel de o altă condamnare.

De urmărit dacă va reuşi o „primavară neagră”.

Liviu Dragnea se visa premier.

Legea 90/2001, modificată în 2004 (în guvernarea Năstase, la insistenţele Uniunii Europene), precizează la articolul 2: „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care (...) nu au suferit condamnări penale“.

Văzând că nu are cum să fenteze legea, Dragnea a înfiinţat un comitet de supraveghere a activităţii guvernamentale, astfel încât tot el să conducă guvernul, dar din umbră.

(„Cel care va conduce guvernul să-mi dea garanţia că va aplica programul PSD”).

Liviu Dragnea are instincte de dictator. Nu acceptă, după câştigarea alegerilor, să mişte ceva în ţară fără acordul său. Din declaraţiile sale rezultă poziţia sa politică: „în ţara mea, şi cu partidul meu la putere, nu mişcă nimic fără ştiinţa şi voinţa mea”. Noul Ceauşescu al României.

Nu cred că-i va reuşi, dacă viitorul premier şi viitorii miniştri îşi vor repeta în fiecare seară „învăţătura” lui Ioan Rus: „Nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie”.

Şi până va veni a doua condamnare pentru Liviu Dragnea nu mai este aşa de mult. Miniştrii vor trage de timp.

Şi care este concepţia economică a lui Dragnea? Se poate rezuma astfel: veniturile sigure să meargă în veniturile bugetarilor, iar cele ipotetice în investiţii. Şi peste patru ani vom fi cu infrastructura la nivelul de azi.

Ce-i mai rămâne lui Liviu Dragnea?

Să-şi pregătească apărarea pentru al doilea dosar.

Să se obişnuiască cu gândul că o stea răsare, dar mai şi apune, mai devreme sau mai târziu.

Să repete zilnic „sic transit gloria mundi” şi să accepte ca nimic nu e veşnic.

Să reflecteze la zicerea veche: „cea mai bună dovadă de prostie este să-i crezi proşti pe alţii”.

Să-şi amintească mereu că linguşitorii de azi sunt trădătorii de mâine.

Aşa se întâmplă când puterea cade pe umerii unora nepregătiţi filosofic pentru ea.