Ce spun cifrele – USL, mult mai bun decât PDL

Opoziţia are o dublă problemă: credibilitatea extrem de scăzută după toate măsurile de austeritate, respectiv realităţile din viaţa de zi cu zi ale oamenilor, care intră în unele cazuri în contradicţie cu mesajele transmise de PDL şi de zona prezidenţială.

În ultima perioadă, reprezentanţii Opoziţiei s-au angajat într-o adevărată „misiune imposibilă”, aceea de a-i convinge pe români că, de fapt, au trăit bine în timpul guvernării PDL şi că în momentul de faţă sunt victime ale „prăpădăului” economic adus de USL.

De ce este de la bun început un demers imposibil? În cea mai mare parte deoarece argumentele venite din zona PDL şi din tabăra prezidenţială sunt contrazise nu numai de datele statistice – care ajung la populaţie doar într-o măsură mai restrânsă, fiind dificil de comunicat şi receptat – ci şi de îmbunătăţirea traiului de zi cu zi – lucru evidenţiat şi de sondaje, care arată o redresare importantă a speranţei populaţiei. Practic, cei din opoziţie încearcă să le transmită unor români  mesaje disonante cu propria lor experienţă. Bugetarilor li se spune că nu le-a crescut salariul, pensionarilor li se repetă că punctul de pensie nu a crescut sau că pâinea nu s-a ieftinit, agricultorilor li se spune că nu s-au plătit subvenţiile în avans şi aşa mai departe.

Iar în ceea ce priveşte datele statistice, disonanţa dintre realitate şi mesajele opoziţiei este chiar mai mare. Să luăm, pe rând, câteva exemple de mesaje transmise de PDL şi de zona apropiată lui Traian Băsescu.

Şomaj

În primul rând, se susţine că „USL este o fabrică de şomeri”. Mesajul este contrazis de cel puţin două seturi de date. Pe de o parte, Institutul Naţional de Statistică şi Ministerul Muncii arată că numărul de salariaţi de la venirea USL la guvernare a crescut cu 94.300, în timp ce sub regimul PDL (ianuarie 2009 – aprilie 2012) s-a înregistrat un minus de 530.000 de salariaţi. Pe de altă parte, după metodologia BIM, în ianuarie 2009 existau 622.414 şomeri, iar în aprilie 2012 existau 710.798. Cu alte cuvinte, sub guvernarea PDL s-a înregistrat un plus de 14,2% şomeri, în timp ce sub USL, aceleaşi cifre arată o creştere de doar 0,7%. Deci cum poate PDL să acuze USL că este „fabrică de şomeri”?

Salarii

În al doilea rând, democrat-liberalii susţin că salariile au crescut mai mult în timpul guvernării lor decât au făcut-o sub Uniunea Social Liberală. Trecând peste tăierile dure cu 25% a tuturor salariilor bugetarilor, cifrele cu adevărat relevante aici sunt cele care indică evoluţia salariului real (puterea de cumpărare a salariului nominal) şi nu a celui nominal. Iar aici, Comisia Naţională de Prognoză arată -1,5% în 2009, -3,7% în 2010, -1,9% în 2011, respectiv +1,3% în 2012 şi +1,4% în 2013. Deci PDL a fost pe minus, iar USL este acum pe plus.

Fonduri europene

Un alt mesaj promovat intens de opoziţie ţine de fondurile europene, reprezentanţii PDL invocând „dezastrul” din domeniu. La acest capitol nu este nevoie de calcule complicate sau statistici dificil de obţinut, deoarece lucrurile sunt foarte simple: rata de absorbţie la care s-a ajuns în ani buni, încă de la începutul actualului cadru financiar multianual, s-a triplat în aproximativ un an. De la circa 7,4%, cât era la sfârşitul lunii aprilie 2012, aceasta a ajuns în prezent la 24,87%. Numai în luna iulie 2013 au intrat în ţară circa 730 de milioane de euro bani europeni, adică dublul sumei atrase în întregul an 2010 din guvernarea PDL. La aceste cifre se adaugă, bineînţeles, deblocarea a şase programe operaţionale presuspendate din cauza neregulilor identificate de Comisia Europeană în perioada 2009-2011.

Deficitul bugetar

Mai există şi criticile din zona PDL referitoare la deficitul bugetar, cel mai recent mesaj venind din partea deputatului PDL Andreea Paul, care reproşează Guvernului Ponta că se cheltuie mai mult decât se încasează. Nici aici statisticile nu ţin cu argumentaţia democrat-liberalilor: în primele 7 luni din 2013, deficitul bugetar este de aproape două ori mai mic decât cel din aceeaşi perioadă din 2011, respectiv de peste trei ori mai mic decât cel din primele 7 luni din 2010.

De fapt, întregul discurs al PDL duce dezbaterea într-o zona comparativă, unde fosta guvernare este de departe înfrântă de USL. Plecând de la sursele menţionate deja, la care se adaugă FMI, Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi CMA Vision, se mai pot oferi multe alte exemple care arată că guvernarea actuală este mai bună decât executivele PDL.

Alţi indicatori prezentanţi comparativ

Salariul minim: în timpul PDL – o medie de creştere de circa 5,5% pe an, iar în timpul USL – o medie de creştere de 14,3% pe an.

Valoarea exporturilor, exprimată în euro: 23,3 miliarde în primele 8 luni din 2010 şi 29,2 miliarde în primele 8 luni din 2011, comparativ cu 29,6 miliarde şi 32 miliarde în aceeaşi perioadă din anii 2012, respectiv 2013.

Preţul bunurilor alimentare: 9,32% creştere în timpul PDL, respectiv 3,09% creştere sub USL.

Preţul bunurilor nealimentare: 24% creştere în guvernarea PDL, respectiv 6,55% creştere în timpul USL.

Randamentul mediu la împrumuturile pe pieţele externe, denominate în euro, pe o perioadă medie de maximum 50 de luni: 5,25% la 19 septembrie 2009, respectiv 2,48% la 14 octombrie 2013.

Riscul de default: 17% în trimestrul IV din 2009, 19% în trimestrul IV din 2010, 27% în trimestrul IV din 2011, 20% în trimestrul I din 2012, comparativ cu 14% în trimestrul IV din 2012 şi 14% în trimestrul II din 2013.

Arieratele companiilor de stat: au scăzut de la 4,8% din Produsul Intern Brut în 2010 la 3% din PIB în 2013.

Toate acestea sunt realităţi care nu pot fi negate de PDL, dar care se încearcă, prin diverse omisiuni sau cosmetizări, să fie prezentate ca fiind în defavoarea USL. Însă fosta putere are o dublă problemă, exceptând contraargumentele aduse de datele neutre: credibilitatea extrem de scăzută după toate tăierile, disponibilizările şi creşterile de taxe din trecut, respectiv realităţile din viaţa de zi cu zi ale oamenilor, care intră în unele cazuri în contradicţie cu mesajele transmise de PDL şi de zona prezidenţială.