Ce şanse are Dacian Cioloş să fie premier din 2017?

FOTO Mediafax

După un început timid, timorat de frica unei moţiuni de cenzură, guvernul Cioloş atacă în forţă problemele importante ale ţării. Dacă le va şi duce până la capăt, vom vedea. Avantajele unui guvern de tehnocraţi sunt clare. Nu trebuie să stea „cu faţa la partid”, cum erau obligaţi toţi ceilalţi premieri sau miniştri.

Nu este obligat să servească interesele clientelei de partid în privinţa acordării posturilor şi banilor. Nu ascultă de interese electorale materializate în pomeni electorale. Îşi selectează personalul dintr-o arie extrem de largă, nu doar a politrucilor de partid.

Iar diferenţele încep să se vadă, acum că a scăpat de frica unei moţiuni de cenzură.

• În primul rând, a avut curajul să schimbe 8 miniştri în 6 luni, ceea ce n-a îndrăznit nici un alt premier.
• A scos pe masă proiectul „România competitivă”, care va fi dezvoltat în perioada următoare.
• Schimbă structura guvernului construind o poziţie de Coordonator pentru Tehnologia Informaţiei, care, împreună cu Direcţia Guvernamentală pentru Tehnologia Informaţiei, va trebui să coordoneze proiectele IT la nivel naţional şi să asigure o viziune unitară în domeniul guvernării electronice. În adevăr, principala deficienţă a României de azi este rămânerea în urma UE în privinţa guvernării electronice.
• Îşi propune reorganizarea administrativă prin desfiinţarea judeţelor.
• A lansat procesul de debirocratizare şi utilizarea plăţilor electronice.
• Promite mai multă transparenţă şi conlucrare cu societatea.
• A lansat lupta cu plagiatorii universitari.
• Promite decuplarea clientelei politice de la banii publici
• Miniştri precum Cristian Ghinea şi alţii atacă violent fosta guvernare, demonstrând ca nu sunt dispuşi la compromisuri.

Nimeni nu poate contesta că acestea sunt problemele arzătoare care preocupă populaţia României. Şi vorbim de probleme de ligă mare, nu de cosmetizări. Urmate şi de altele, de aceeaşi magnitudine.

Ce scenariu ar menţine guvernul Cioloş şi după alegeri?

PNL şi preşedintele Iohannis şi-au dat seama ce avantaj electoral imens ar fi anunţul că după alegeri vor sprijini un guvern condus de Cioloş, în care acesta va avea dreptul să-şi aleagă miniştrii şi tot aparatul guvernamental.

Toată inerţia şi lehamitea electoratului de dreapta ar putea fi dislocate de acest anunţ. Sigur, depinde de scorul din alegeri. Dar primul pas ar fi acela de a scoate electoratul de dreapta la vot.

PSD singur nu are cum să facă majoritatea necesară guvernării, dacă electoratul care înţelege limitele atinse de PSD vine la vot. Mai mult de 30-35% nu are cum să scoată.

Cum sateliţi care să facă pragul, cu excepţia ALDE, nu prea mai are, singura cale a PSD de a accede cât de cât la guvernare este să facă alianţă cu PNL, lucru posibil dacă nici PNL nu are cu cine să facă majoritatea de 50%.

Pe de altă parte, Liviu Dragnea se simte vulnerabil din cauza problemelor penale pe care le are. Este conştient că i se vor trânti în nas toate uşile cancelariilor occidentale, dacă va ocupa o funcţie importantă în stat. În orice caz, nu va putea cere funcţia de premier şi oricum preşedintele Iohannis i-o poate refuza pe motiv de condamnare penală. Şi alt premier de unde să scoată PSD? Că mai toţi liderii de frunte dau cu subsemnatul pe la DNA.

Rămâne de văzut bilanţul final. Dacă PNL plus posibili aliaţi (Nicusor Dan, M10, Daniel Fenechiu, UDMR şi alţii) depăşesc în scor PSD (ceva de genul 40% vs. 35%), atunci preşedintele Iohannis îl numeşte, constituţional, pe Dacian Cioloş în funcţia de premier. S-a mai întîmplat în noiembrie 2014, n-ar fi prima oară.

Şi toate actele guvernamentale trebuie să aibă girul premierului, altfel nu se poate, conform legii.

Avantajele lui Dacian Cioloş în ochii alegătorilor

• Nu vine din clasa politică îmbătrânită în rele.
• Nu este prizonierul unor grupuri de interese cu care ar fi câştigat bani sau influenţa în trecut. Nu are nici o obligaţie faţă de partidele actuale.
• Dă dovadă de forţă în decizii, dovedită prin schimbarea a nu mai puţin de 8 miniştri în 6 luni.
• Ştie şi mecanismele care guvernează UE, pentru că a făcut mult timp parte din ele.
• Atacă problemele care „ard” societatea, transparenţa, debirocratizare, plagiate, reducerea cheltuielilor funcţionării statului, decuplarea clientelei de la banii publici, guvernarea informatizată etc.
• Era nevoie de o perioadă de 5-6 luni pentru ca guvernul Cioloş să înţeleagă „dedesubturile” guvernării în România. Se pare că a trecut această perioadă şi acum atacă în forţă principalele probleme ale ţării.
• Acum sunt lansate proiecte de termen mediu şi lung, încă o dovadă că premierul Cioloş ar accepta, în ciuda dezminţirilor, un nou mandat în care să aibă mână liberă.

Acesta ar fi scenariul optimist pentru perioada de după alegerile din toamnă. Un guvern Cioloş, susţinut de PNL şi aliaţi, care să aibă mână liberă şi susţinere parlamentară, mai ales că nici PNL nu are lideri de anvergura necesară postului de premier.

Scenariul pesimist ar fi ca PSD să obţină un scor confortabil care să-l oblige pe preşedintele Iohannis să numească un premier de la PSD. Nu pe Liviu Dragnea.

Ne-am întoarce atunci într-un scenariu de tip Ponta, în care am văzut ce s-a întâmplat. Gură mare, manipulare cât cuprinde, laude de sine greţoase, iar în buzunare ne fluieră vântul.

Vor mai fi discuţii pe această temă. În afara variantei în care PNL îşi anunţă susţinerea pentru un viitor guvern Cioloş, nu prea există şanse reale de a aduce dreapta la putere. Chiar şi o dreaptă „cosmetizată”.