Competiţia generează calitate

Deşi în trecut am scris despre unificarea USR cu Platforma România 100, evoluţia formaţiunilor politice nu mi-a dat dreptate. Este bine şi aşa. Oferta fiind mai largă, ne aşteptăm ca alegătorii să-şi găsească o formaţiune politică care să-i reprezinte, şi să micşorăm absenteismul important care a pervertit democraţia românească. Cum să conduci ţara şi să te baţi cu pumnul în piept că ai majoritate, când doar 18% din electorat te-a votat. Şi decizi pentru toată ţara, în numele a 18% dintre cetăţenii cu drept de vot. Nu este corect, şi vedem în democraţiile aşezate din Europa că prezenţa la vot trece de 70%.

Programele politice şi de guvernare, politicile publice pe care le vor prezenta partidele în următoarea perioadă electorală, vor fi analizate şi comparate. Niciun partid nu-şi va permite să se joace cu această activitate, ştiind că documentele vor fi comparate de către specialişti, formatori de opinie, de către opinia publică educată, din ce în ce mai numeroasă.

Noua clasă politică

Pentru ca afirmaţia să nu rămână vorbă în vânt, iată pe cine contăm pentru a înlocui clasa politică nărăvită în rele, iată  ce personalităţi apar în scena politică.

Mişcarea România Împreună: Oana Bogdan, Dacian Cioloş, Anca Dragu, Liviu Iolu, Alin Mituţa, Valeriu Nicolae, Dragoş Pâslaru, Dragoş Tudorache, Vlad Voiculescu. Plus o garnitură de personalităţi de la Platforma România 100, posibili viitori membri în conducerea partidului. 26.000 de aderenţi în 48 de ore, dintre care peste 16.000 înscrişi efectiv în noul partid, nu-i de ici de colea.

Guvernul Cioloş a asigurat funcţionarea cel puţin decentă a României, păstrând echilibrele macrostructurale, fără derapaje populiste, consecvent alianţelor şi tratatelor semnate de ţara noastră. Mulţi dintre foştii miniştri din guvernul Cioloş, cu experienţa acumulată, se află acum în fruntea partidului condus de Cioloş.

USR: Dan Barna, Elek Levente, Vlad Alexandrescu, Ionuţ Moşteanu, Cristian Seidler, Raluca Amăriei, Cristian Ghinea, Clotilde Armând, Cătălin Drulă, Cristian Ghica, Florin Chereji, Cornel Zainea, Claudiu Năsui, Radu Mihail, Florina Presadă, George Ţăranu, Ion Voinea, Alin Arsu, Dan Ivan, George Marussi.

Aproape toţi sunt oameni tineri, sub 40 de ani, care n-au mai fost în alte partide politice. Parlamentarii USR au dus o luptă la baionetă cu actuala coaliţie de guvernare, în special în zona legilor justiţiei, fapt care le-a atras simpatia unei părţi importante a electoratului.

PNL. Aici lucrurile sunt mai complicate. În ciuda unui important scor în alegeri şi, mai nou, în sondajele de opinie, PNL are un trecut întunecat. Tăriceanu a guvernat 2 ani susţinut din umbră de PSD, când a şi „duduit” economia până a pocnit. Apoi, epoca USL-ului reprezintă o altă pată neagră în viaţa acestui partid. Plecarea lui Vasile Blaga şi trecerea în spate a politicienilor vechi, cu bune şi rele în conducerea ţării, îi mai dau o şansă, dacă ştie cum să se poziţioneze pe scena politică. Invidia faţă de partidele mai noi nu-i face cinste, în orice caz. În faţa competiţiei politice încerci să fii cel mai bun, nu te apucă văicăreala. Raluca Turcan, Florin Cîţu, Robert Sighiartău, o serie de parlamentari tineri şi vocali, dau speranţa că PNL va şti să facă faţă competiţiei din scena politică. Sau va muri pe propria mână.

PMP. Şi la PMP găsim doi oameni politici tineri, cu mare experienţă politică. E vorba de Siegfried Mureşan, europarlamentar cu o spectaculoasă carieră în funcţii importante la Bruxelles şi Eugen Tomac, un politician foarte tânăr care şi-a propus drept obiectiv politic unirea României cu Republica Moldova.

Există şi alţi politicieni tineri, îi vedem pe la posturile de televiziune, ştiu să vorbească şi să argumenteze pe teme economice, administrative, sociale, politice.

Cum vor fi influenţate viitoarele alegeri?

Se discută mult cine va lua voturi de la cine. Dilema este falsă. În primul rând, miza o reprezintă cei 60% dintre electorii care au stat acasă. Un bazin electoral imens din care partidele mai vechi sau mai noi să-şi atragă electorat. În al doilea rând, doar competiţia generează calitate, cum spuneam. Partidele, zise de dreapta, să-şi pună imaginaţia la treabă şi să creeze programe, să scoată în faţă comunicatori foarte buni, care ştiu şi pot să atragă electoratul. Nu cu minciuni şi promisiuni deşarte, ci cu soluţii reale ancorate în realitatea românească şi internaţională. După eşecul actualei coaliţii de guvernare, care deşi a promis marea cu sarea constatăm că fluieră vântul prin buzunarele românilor, scade masiv masa electorilor dispuşi să fie „minţiţi frumos”. Aşa s-a întâmplat mereu, există şi o teorie a „pendulului electoral”. Învăţătura de minte rezultată din această guvernare îşi va spune cuvântul la următoarele alegeri.

Am auzit multe explicaţii pentru absenteismul trecut: nu vrem să mai votăm răul mai mic. Ori găsim un partid care ne reprezintă, ori nu mai votăm.

Ce ideologie au partidele mai noi?

Se discută mult că USR şi partidul lui Dacian Cioloş nu şi-au declarat apartenenţa ideologică: de stânga sau de dreapta, sau de centru cu variante. Este posibil ca această dihotomie, stânga-dreapta să fie depăşită. Realităţile politice şi economice internaţionale demonstrează că lumea nu mai este aşa de simplă, încât să încapă în două etichete: stânga-dreapta. Mai degrabă programele şi politicile publice ce vor fi promovate ne vor lămuri în ce direcţie o iau partidele politice.

Cum va fi lupta electorală?

Sper ca partidele, azi din opoziţie, să aibă inteligenţa de a nu se canibaliza în alegeri. Avem experienţa Convenţiei Democrate, a ARD, alianţe politice preelectorale care au dus la guvernare coaliţii de partide care au, până la urmă, aceleaşi valori, acelaşi crez politic şi soluţii asemănătoare pentru etapa viitoare. Misiunea de a elimina de la guvernare actuala coaliţie, care nu reuşeşte mai nimic în plan intern, ba ne mai strică şi alianţele externe, este prea importantă pentru a lăsa loc de ambiţii şi orgolii mărunte.

Speranţa este ca noua clasă politică este formată din oameni inteligenţi, şcoliţi la universităţi prestigioase, cu importantă experienţă în administraţia UE, antreprenori de succes, „nelegaţi” de un trecut tenebros înţesat de fapte pentru care trebuie să dea socoteală. Şi societatea a evoluat enorm. Manifestaţiile de apărare e independenţei justiţiei o demonstrează cu prisosinţă. În consecinţă şi noua clasă politică va ţine cont de această realitate importantă.

Depinde de fiecare dintre noi, de atitudinea civică şi militantismul politic, ca noua clasă politică în curs de apariţie să ducă România mai departe. Pe un drum corect şi benefic pentru întreaga populaţie. De doi bani speranţă...