Alegerile parlamentare din Austria: populismul ca parte a sistemului politic

EPA-EFE/CHRISTIAN BRUNA

Sondajele de opinie nu au dat greş în Austria: conservatorii conduşi de Sebastian Kurz au câştigat alegerile. Mişcarea de a rupe coaliţia de guvernare tradiţională SPÖ - ÖVP în luna mai, lăsând ca ţara să fie gestionată doar de social-democraţi, s-a dovedit a fi inteligentă.

Mai mult ca sigur, noua coaliţie de guvernare va fi împreună cu FPÖ, partidul populist de dreapta condus de Heinz-Christian Strache. Dacă în 2000 alianţa celor două partide la guvernare a dus la izolarea internaţională a Austriei, în 2017 aceeaşi coaliţie nu va mai provoca pasiuni şi disensiuni la Bruxelles. Motivul este că Austria a fost urmată de mai multe ţări în care partidele populiste au ajuns la putere. Pragmatic vorbind, la Bruxelles se preferă o coaliţie în care un partid membru PPE va avea întotdeauna întâietate, unei guvernări minoritare a unui partid populist, de dreapta sau de stânga. Standardele democratice sunt astăzi diferite faţă de anul 2000: chiar şi o guvernare a unui partid populist de stânga (Syriza în Grecia) este acceptată ca partener de dialog. Iar Sebastian Kurz este deja o figură cunoscută la Bruxelles, prestaţia sa ca ministru de externe fiind apreciată.

Sebastian Kurz FOTO EPA

Pentru a vedea cum va arăta noua guvernare din Austria, este necesară mai întâi o analiză a rezultatelor acestor alegeri. SPÖ a obţinut 26,7% din voturile exprimate, urmând a avea acelaşi număr de parlamentari ca la precedentele alegeri din 2013 (52). Popularii şi-au schimbat oficial denumirea: Partidul Popular Austriac a devenit Noul Partid Popular (Neue Volkspartei) şi a schimbat culoarea, negrul tradiţional devenind azuriu. Astfel, întreaga retorică a FPÖ care se concentra pe eşecul coaliţiei „roşu-neagră“ nu a mai avut efect. Întreaga istorie şi simblistică a partidului ÖVP creat în 1945 a fost socotită un balast dar alegătorii s-au adaptat acestei schimbări. NPP a câştigat 14 mandate în plus faţă de 2013, scorul său fiind de 31,4%, cu 7,4% mai bun decât precedentul. Pariul lui Kurz s-a dovedit a fi corect: nu contează guvernarea timp de 4 ani, contează faptul că 5 luni înainte de alegeri NPP nu a mai fost la guvernare. FPÖ a câştigat 53 de mandate, cu 13 mai mult, având un scor de 27,4%, cu 6,8 % mai bun decât în 2013. NPP şi FPÖ au preluat voturi de la partide care nu se vor mai regăsi în Parlament sau care au scăzut considerabil. Scorul bun al FPÖ se explică prin migraţia alegătorilor care votau în mod tradiţional socialiştii, scăderea acestora fiind compensată de transferul de voturi de la ecologişti la socialişti. FPÖ şi-a propus şi a reuşit să atragă alegători de stânga, nemulţumiţi de prestaţia SPÖ în problema migraţiei. Turneul electoral al lui Heinz-Christian Strache în Austria s-a numit Fairness Tour (turneul echităţii), fiind astfel preluat un termen cheie din vocabularul stângii. Strache a folosit mai mult decât Kern un alt cuvânt, cel de solidaritate, cu acelaşi scop. FPÖ se defineşte ca fiind un partid „patriotic“ pentru a prelua voturi de la conservatori, „social“ pentru a prelua voturi de la social-democraţi şi a păstrat denumirea de partid ‚al libertăţii’ pentru a acapara şi segmentul liberal. FPÖ devine astfel primul partid populist care aplică cu succes reţeta catch-all party, practicată de creştin-democraţi şi populari la începutul construcţiei europene.

Realitatea de pe teren şi tendinţele electoratului limitează opţiunile noului guvern de la Viena.

Cum în Austria alegerile sunt precedate şi acompaniate de foarte multe cercetări sociologice, iar la emisiunile televizate din noaptea alegerilor sunt invitaţi cercetători veritabili al căror rol se rezumă la explica multe grafice, cunoaştem ce anume au apreciat alegătorii austrieci la partidele pe care le-au votat. Alegătorii SPÖ au apreciat în primul rând programul partidului, iar pe liderul partidului Kern în al doilea rând. Aceasta confirmă faptul că actualul Cancelar nu a fost o locomotivă pentru propriul partid. Totodată, aceste preferinţe sunt un avertisment pentru viitoarea coaliţie NPP-FPÖ: alegătorii au fost interesaţi mai degrabă de programul social decât de chestiunea migraţiei, iar orice îndepărtare de problema socială (crearea de locuri de muncă) va fi fatală noii coaliţii de guvernare. Alegătorii NPP au preferat acest partid din cauza prestaţiei lui Sebastian Kurz (54%), pentru accentul pus pe necesitatea schimbării (21%) şi pentru program (18%). Kurz a fost astfel locomotiva care a adus foarte multe procente NPP. Alegătorii NPP au sesizat contradicţia dintre a menţine natura de partid conservator şi a vorbi despre nevoia de schimbare în politică şi au dezaprobat această strategie. FPÖ a fost votat pentru cea mai bună politică în domeniul migraţiei, pentru nevoia de schimbare, pentru program şi pentru liderul Strache. Aparent, Strache nu a fost o locomotivă pentru electoratul FPÖ, dar mulţi din cei care au votat FPÖ pentru atitudinea faţă de migraţie au acordat implicit şi un vot de încredere liderului acestui partid. Strache nu a mai vorbit despre pericolul migraţiei, ci despre cel al islamizării. Astfel se explică de ce NPP şi FPÖ au căpătat atât de multe voturi în plus: Kurz a preluat tema migraţiei şi i-a oferit o altă dimensiune decât cea îngustă, xenofobă practicată până acum de FPÖ, iar FPÖ a fost singurul partid care a tratat tema islamizării, acuzându-l pe Kurz că priveşte Islamul ca aparţinând identităţii austriece. Astfel, tema migraţiei a fost exploatată la maxim în timpul campaniei electorale dar orice depăşire a noilor bariere atinse în legătură cu această temă va avea efect de bumerang împotriva celor care vor încerca această strategie.

Realitatea de pe teren şi tendinţele electoratului limitează, aşadar, opţiunile noului guvern de la Viena. Întrucât alegătorii nu au fost pasionaţi de politica externă, iar partidele au ocolit elegant acest aspect, nu ştim care vor fi opţiunile. Tradiţional, în Austria, partidul minor dintr-o coaliţie capătă poziţia de ministru de Externe. Este Strache pregătit pentru un asemenea rol, şi-l doreşte cu adevărat? Se pare că nu vrea decât păstrarea poziţiei în fruntea partidului, agreând ideea desemnării lui Norbert Hofer în această poziţie. Cum vor avea aceeaşi poziţie în plan extern preşedintele Van der Bellen şi ministrul (potenţial) de externe Hofer, după campania electorală care i-a opus iremediabil, este o problemă deschisă. O altă variantă discutată intens la Viena este ca FPÖ să renunţe la portofoliul externelor şi să capete justiţia şi internele. Îşi va pune astfel în aplicare FPÖ ideile referitoare la migraţie? Greu de crezut. Din acest motiv, negocierea pe portofolii va fi foarte serioasă şi rezultatul deocamdată imprevzibil.

Heinz-Christian Strache

Se speculează foarte mult că Austria, cu noua guvernare NPP-FPÖ se va apropia foarte mult de Grupul Vişegrad. Trebuie văzut mai întâi cine va fi ministru de externe şi cum va dori preşedintele Van der Bellen să se poziţioneze. Interesant este că ecologiştii nu vor mai fi în noul Parlament, ceea ce face ca Van der Bellen să nu se poată baza pe nicio forţă politică de calibru - doar dacă social-democraţii din opoziţie nu vor căuta apropierea de preşedinte. Clivajul dintre stânga (preşedinte şi opoziţie), pe de o parte şi dreapta (partidele aflate la guvernare), pe de altă parte, va genera un echilibru care va face ca Austria să oscileze în continuare între tandemul franco-german şi Grupul de la Vişegrad.

România devine una din puţinele ţări cu un partid de centru-stânga, tradiţional, la putere.

Care sunt consecinţele concrete pentru România ale alegerilor din Austria? În primul rând, aceste alegeri, ca şi cele din Franţa sau Germania, au demonstrat criza de substanţă a social - democraţiei europene. Electoratul de stânga a migrat în direcţia partidelor populiste, de stânga (Syriza) de dreapta (FPÖ) sau a celor de centru (En Marche). România devine una din puţinele ţări cu un partid de centru-stânga, tradiţional, la putere. Probabil că din acest motiv PSD va fi reevaluat pragmatic de partidele socialiste şi social - democrate. Va fi doar o iluzie de moment. Criza social-democraţiei va lovi inevitabil şi România. Iar PSD, după cum a arătat în ultima vreme, cu greu mai poate gestiona coerent o criză în interior, cu atât mai puţin una venită din exterior. Va reuşi PSD să se transforme radical, precum conservatorii austrieci sub conducerea lui Kurz? Este nevoie de un lider carismatic, de 31 de ani - un lider care nu există în acest moment.

Articolul este scris în perioada (14-20 octombrie) în care sunt invitat să susţin prelegeri la Institutul de Ştiinţe Politice al Universităţii din Viena, fiind bazat pe cercetările pre şi post-electorale publicate în Austria.