Este vorba despre cel mai mare exerciţiu organizat în zona Mării Negre, premieră absolută în sensul că este pentru prima oară când armata SUA şi naţiunile participante vor testa aducerea în acelaşi spaţiu a unor capacităţi militare multiple, testând sistemul lor de interoperabilitate sub o linie de comandă unificată, executând o mare varietate de misiuni militare pentru sprijinirea securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre. Este vorba despre disuasiune în acţiune”.

Politic vorbind, avem aici un semnal foarte interesant şi de forţă, în sensul că, în mod evident, acest exerciţiu demonstrează că angajamentele americane de a contribui în forţă la realizarea marilor planuri de întărire a capacităţilor de apărare pe linia de est a NATO şi UE sunt menţinute. Mai ales în contextul multiplicării ameninţărilor venite din zona Federaţiei Ruse.

Şi nu numai atât. căci ceea ce ar trebui să ne intereseze în mod deosebit este că, iniţial încet dar acum într-un ritm din ce în ce mai susţinut, vedem că încep să se amplifice măsurile al căror scop este ceea ce aş denumi „echilibrarea balanţei”. Într-adevăr, poate nu sunt deloc singurul care înregistrase un sentiment de reală frustrare văzând cum, în anii trecuţi, cea mai mare parte a investiţiilor majore făcute de NATO în zona de est erau menite să acopere zona Polonia/ţările baltice. Acolo se concentrau comandamentele şi apoi noile brigăzi din „vârful de lance”, acolo se desfăşurau marile exerciţii militare cu scop clar de disuasiune şi creştere a încrederii populaţiei. În tot acest răstimp, avem impresia că noi ne constituim în ceea ce se numeşte „burta moale” a sistemului de apărare al Alianţei, lăsaţi cumva pe planul doi. Sigur, auzeam mereu la NATO că nu vom fi uitaţi, că vor urma acţiuni prin care se va demonstra că Alianţa intenţionează să-şi întărească şi să dezvolte capacităţile defensive în zona atât de sensibilă a Mării Negre. Iar această ediţie de SABER GUARDIAN este o demonstraţie că forţele aliate se pregătesc pentru situaţii complicate şi care să presupună un mare angajament de primă linie, plecând de la elementul principal de susţinere din zonă (brigada noastră multinaţională) cu capacitate terestră la care să se adauge, în valuri succesive, elemente ulterioare, din ce în ce mai ample, în funcţie de nevoie.

În exerciţiul de acum, din cei 25.000 de militari participanţi, 14.000 vor fi americani, iar restul trupelor provin din Armenia, Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Croaţia, Georgia, Grecia, Ungaria, Lituania, Macedonia, Marea Britanie, Republica Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia şi Ucraina şi va include antrenamente de Stat Major şi trageri de luptă, forţări de cursuri de apă precum şi evacuare medicală şi tratamentul răniţilor. În cazul SUA, evenimentul presupune redislocarea masivă a unor militari aparţinând Brigăzii 3 Blindate din cadrul Diviziei 4 de infanterie a SUA din Europa şi deplasarea regimentului 2 Cavalerie de la baza sa de la Vilseck (Germania).

În total, în regiunea Mării Negre se vor desfăşura în această vară 18 exerciţii, SABER GUARDIAN fiind cel mai mare dintre acestea, iar numărul total de militari implicaţi în 2018 depăşeşte 40.000 de oameni”.


FOTO: Vehicule din dotarea Brigăzii 11-Cavalerie (SUA) aflate la Cincu

Şi noi ne pregătim, cum ştim mai bine. În spiritul unei binevenite transparenţe, iată HG prin care se aprobă „normativele de cheltuieli pentru activităţile organizate în cadrul zilelor distinşilor vizitatori pentru exerciţiul multinaţional SABER GUARDIAN 17 cu Partenerii Militari Strategici, acţiune de protocol cu caracter deosebit ce presupune invitarea în ţară a unui număr de 600 de oficiali, organizarea unei mese oficiale şi asigurarea de trataţii, organizarea unei mese cu specific românesc... adică, mă rog, ce ştim noi mai bine (găsiţi aici HG cu pricina).

Adică:

  • o cină oficială, 700 persoane x 100,00 lei/persoană = 70.000,lei
  • o masă cu specific românesc pentru şefii de delegaţii străine şi oficialităţile române, 25 persoane x 130 lei/persoană = 32.500,00 lei
  • o masă pentru 750 persoane în Centrul Naţional Întrunit Cincu, 750 persoane x 36 lei/persoană = 27.000 lei
  • o masă pentru 750 persoane în Feteşti-Borduşani, 750 persoane x 36 lei/persoană = 27.000 lei
  • trataţie 4 zile x 180 persoane x 6,50 lei = 4680 lei
  • trataţii 2 zile (Cincu, Feteşti-Borduşani, Mihail Kogălniceanu) 750 persoane x 6,50 lei = 9750 lei
  • trataţii 3 zile 150 persoane x 6,50 lei = 2928 lei

TOTAL: 173.855 lei

  • cheltuieli pentru transport intern: 86.906 lei
  • cheltuieli cu facilităţile aeroportuare la Aeroportul Henri Coandă, aerop. Sibiu şi cel din Constanţa: 24.037 lei
  • cheltuieli cu materiale de pavoazare şi reprezentare: 182.499 lei
  • cheltuieli cu abonamentele la telefonie mobilă şi convorbiri internaţionale pentru Echipa precursoare USARE şi grupul birou vizitatori organizat la Bucureşti - 1400 lei
  • cheltuieli pentru materiale informative şi promoţionale, furnituri de birou şi consumabile - 14.232 lei

TOTAL ESTIMAT : 482.950 lei

Chiar ieşim ieftin, cu trataţiile alea de 6,50 lei de persoană, adică un fel de cafea şi un fel de fursec mai de categorie soldat neinstruit. Dar astea sunt amănunte contabile peste care patria poate să treacă uşor deoarece, ca întotdeauna, importantă este impresia finală pe care distinşii vizitatori o vor avea asupra legendarei ospitalităţi româneşti. Şi nu am niciun fel de îndoială că va fi aşa.

Dar, dincolo de asta, rămâne tristeţea că, iată, ceilalţi sunt gata să se ţină de promisiuni şi să dezvolte în România elemente din ce în ce mai multe şi convingătoare ale perimetrului defensiv la Marea Neagră, iar responsabilii politici ai armatei noastre tocmai au reuşit contraperformanţa istorică de a se prezenta la CSAT cu marele lor proiect emblematic, cel privind dotările viitoare ale armatei noastre de profesionişti şi să păţească ruşinea de a fi nevoiţi să-l retragă deoarece uitaseră micul amănunt privind angajamentul României de a aloca 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare. Adică tocmai cheia de boltă a tuturor angajamentelor cu care ne-am dus la NATO şi am cerut să facem parte, ca partener credibil şi predictibil, din viitoarele raţionamente globale.

Uite, ei se ţin de cuvânt şi asta fac. Poate, într-o bună zi, cândva, vom avea şi politicieni care să ştie măcar abecedarul angajamentelor militare şi să-şi ia în serios numirea (adevărat, vremelnică, teribil de vremelnică) în scaunul decis de Partid.

Evenimentele care se leagă în jurul spaţiului nostru de securitate ne obligă la asta. Oricum, bine că vin americanii. Măcar atât!