Românii – cea mai numeroasă „minoritate” din Republica Moldova

O pagină din chestionarul de la Recensământul din mai 2014, completată de către subsemnatul

Noul an readuce vechile probleme instituţionale, dar mai ales permanentele dileme identitare, care ne marchează existenţa şi aşa destul de zbuciumată. Povestea cu recensământul populaţiei din Republica Moldova nu face decât să exaspereze şi să confirme că lucrul prost început nu poate avea decât rezultatul binecunoscut. Dar există şi motive de bucurie, la care mă voi referi pe parcurs.

Câteva dintre gravele abateri la care s-au dedat organizatorii au fost semnalate şi de către Mişcarea Civică „Tinerii Moldovei”: numărul insuficient al recenzorilor, lipsa totală de pregătire a acestora, recenzori afiliaţi politic, notarea cu creionul a răspunsurilor şi rescrierea lor ulterioară cu pixul. În fond, acestea sunt principalele cauze ale disconcordanţelor dintre datele preliminare prezentate recent de către Biroul Naţional de Statistică şi numărul de alegători incluşi în listele electorale pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Astfel, deşi conform procesului-verbal aprobat prin Hotărârea Nr. 3103 din 5 decembrie 2014, CEC a consemnat că în Republica Moldova (exceptând raioanele din stânga Nistrului) sunt 2.800.827 de cetăţeni cu drept de vot, conform recensământului desfăşurat anterior (!) campaniei electorale, numărul acestora este de doar 2.213.432. De aici rezultă întrebarea firească: de unde s-a luat diferenţa de 587.395 de persoane? Răspunsul nu poate fi decât una din cele două variante: ori instituţia electorală i-a păstrat şi pe câţiva decedaţi în liste, ori cea de statistică nu i-a recenzat pe mai bine de o jumătate de milion de cetăţeni moldoveni. Tertium non datur (a treia posibilitate nu există -n.r.). 

În pofida acestor discrepanţe pe cât de vădite, pe atât de nedorite, care nu se încadrează nici în marja de eroare de 6%, anunţată ca o eventuală justificare a unor erori statistice de amploare, trebuie analizate pretinsele falsificări privind caracteristicile lingvistice şi naţionale ale celor chestionaţi. Accentuez: chestionaţi, şi nu recenzaţi, pentru că exerciţiul sociologic desfăşurat în perioada 12-25 mai 2014 nu poate fi considerat recensământ, cel puţin nu în sensul deplin al cuvântului. Aşadar, în presă s-au scurs informaţii despre limba maternă şi apartenenţa etnică a majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova. Deşi aceste date nu au fost confirmate oficial, nu m-aş hazarda să le calific drept eronate. Din simplul considerent că prin adunarea tuturor opţiunilor obţinem acelaşi număr total al populaţiei: 2.913.281. Respectiv, consider că ceea ce a fost transmis presei reprezintă o scurgere de informaţii, şi nicidecum un fals (care trebuie demonstrat), mai ales că diagramele nu cuprind doar date procentuale, ci şi cifre exacte privind numărul celor care au avut o opţiune sau alta. Astfel, nu cred că asistăm la o distorsionare sau fraudare, ci doar la o dezvăluire, ca urmare a impardonabilei tărăgănări a publicării rezultatelor finale. Să recunoaştem: unor decidenţi politici nu le convine trendul ascendent al conştientizării apartenenţei româneşti de către o bună parte din populaţia Republicii Moldova, mai ales că recent a avut loc un scrutin parlamentar, iar în acest an se vor desfăşura alegeri locale generale. Or, unii mai speculează pe seama „identităţii moldoveneşti”, diferită de cea românească şi aservită intereselor ruseşti (renumita „frăţie a popoarelor URSS”).

În fond, cea mai mare realizare a recensământului din anul trecut, care a eşuat organizatoric, nu şi valoric (neexistând presiunile enorme din perioada guvernării comuniste), este creşterea considerabilă a numărului celor care se identifică drept români. Şi nu mă refer la aspectul procentual (1,9% în 2004 şi 23,18% în 2014), ci la numărul concret al persoanelor care şi-au declarat apartenenţa română: 73.276 în 2004 şi 675.298 în 2014. Dacă datele respective vor fi confirmate oficial, atunci rezultatul este mai mult decât îmbucurător, în condiţiile unei perpetue şi asidue mistificări, desconsiderări şi denaturări a adevărului istoric.

Astfel, noi, românii, suntem cea mai numeroasă „minoritate” din spaţiul pruto-nistrean, surclasându-i demografic pe ucraineni, ruşi, găgăuzi şi alte etnii conlocuitoare. Din acest motiv, dar şi pentru că româna este considerată limba maternă inclusiv a unei bune părţi dintre cei declaraţi de „etnie/naţiune moldovenească”, conducerea Republicii Moldova şi instituţiile statului nu mai pot eluda opţiunile a sute de mii de cetăţeni şi sunt obligate să adopte politici publice şi acte normative conforme acestor caracteristici lingvistice şi naţionale. La urma urmei, rezultatele recensământului par a fi mai îmbucurătoare decât cele de la alegerile parlamentare.

O pagină din chestionarul de la Recensământul din mai 2014, completată de către subsemnatul