Răscoala de la Pungeşti, independenţa energetică şi examenul elitelor româneşti
0
În aceste zile, România a intrat într-un conflict geopolitic foarte interesant, în care se decide, din ce-mi dau seama, cât de apropiaţi suntem de Occident şi cât de apropiaţi rămânem de Rusia. O decizie aparent simplă, care în percepţia publică are un răspuns cert, dar care, pusă în practică la cazul Chevron, pare mult mai complicată.
România decide, prin modul în care autorităţile se comportă dar şi prin modul în care reacţionează (prin societatea civilă, prin mass-media, prin elitele sale), dacă proiectul „independenţei energetice” mai este unul de interes sau nu.
Pentru cei care vor o explicaţie mai simplă, ideea de „independenţă energetică” nu este doar unul teoretic, ci este unul foarte practic, şi înseamnă ceva foarte aplicat a şi anume, reducerea dependenţei energetice faţă de Rusia. Cum? Prin diversificarea surselor de energie, prin exploatarea propriilor resurse, prin deschidere spre Occident nu doar discursivă, dar şi prin elemente mai practice, precum conducte şi contracte.
România s-a apropiat de SUA prin multe lucruri concrete, cel mai recent fiind contractul privind achiziţionarea de avioane F16, proiect amânat ani de zile, dar finalizat de actualul guvern. Contractul cu Chevron este un alt pas, în măsura în care el va fi şi operaţionalizat.
Dacă există interese care se opun acestei direcţii vestice a României, acestea nu acţionează direct. Ele ştiu că românii nu vor apropiere de Rusia şi nici îndepărtare de idealurile democraţiei liberale şi ale economiei de piaţă. Dacă ar fi lupta pe faţă, victoria ar fi simplă, iar discuţia inutilă: românii vor să vină, de fapt, americanii. Doar că discuţia nu se poartă direct. Ea se poartă prin intermediul unor mecanisme mult mai subtile, care lovesc în corzi sensibile şi care induc panică şi isterie, tocmai pentru a acoperi vocea raţiunii. Impresia de tribalizare a societăţii, din ultima perioadă, este aşadar de rău augur pentru România. Asistăm, din nou, la gălăgie. Din nou, isterie inclusiv mediatică. Din nou lipsă de hotărâre privind decizii importante pentru România. Multe subiecte altădată tratate calm şi responsabil parcă generează panică, nevroză şi iraţionalitate din partea vârfurilor societăţii. Elitele active şi vizibile din societate (analişti, voci din societatea civilă, structuri media, politicieni, diverse categorii de intelectuali) se comportă ca şi cum am fi în preajmă sfârşitului lumii. Şi, în loc să ofere restului populaţiei calmul şi echilibrul pe care lumea le aşteaptă de la ele, aceste elite îşi demonstrează limitele pe care aproape mereu le-au avut în faţă unor examene...
După groaza întreţinută de pseudo-specialişti în legătură cu Izvoarele, după dezamăgitoarea superficialitate şi lipsa de apetenţă pentru dialog deschis şi argumentat a elitei româneşti în legătură cu tema Roşia Montană (temă moartă politic, care nu are şanse să fie adoptată de Parlament, dar care putea prilejui chiar o dezbatere interesantă), după diverse alte scandaluri, vine episodul de ieri de la Pungeşti.
Povestea, pe scurt, ar suna cam aşa: România a ales să îşi dezvolte relaţia strategică cu SUA. Asta înseamnă inclusiv un parteneriat cu Chevron, o companie imensă la nivel global, pentru a veni să vadă dacă există gaze de şist în România, aşa cum indică anumite rapoarte. Chevron a venit şi a cerut avize pentru explorare. Nu pentru exploatare, ci pentru prospecţiuni. S-au dat, cu respectarea legislaţiei. Mai mult, înainte să se dea, s-au cerut studii de impact de mediu, ceea ce e mai mult decât UE impune. E drept, în viitor şi UE va impune acest lucru, dar e meritoriu că, de la Ministerul Mediului, s-au cerut studii de impact încă de lunile trecute. S-au făcut, sunt ok, s-au dat aprobări.
Oamenii au mers să îşi monteze utilajele, pe teren proprietate privată, la distanţă de localităţi. Unii nu sunt însă de acord, deşi nu li se încalcă lor proprietăţile şi nici nu începe vreo exploatare (poate sunt acolo şi persoane de bună credinţă, dar şi mulţi oameni controversaţi ca de pildă, fostul primar din zonă, care e supărat pe primarul actual, este victimă de la Pungesti!).
Revenind la panica locală, ajungem la o altă absurditate a CNA: aceea că nu ia nici o măsură împotrivă unor televiziuni care, în mod iresponsabil, au rostogolit ieri ştirea că, în Vaslui, a murit cineva. Această „ştire”, extrem de gravă, trebuia verificată serios înainte de a fi difuzată. Pe bună dreptate, unii telespectatori s-au speriat şi s-au îngrijorat...
Unde suntem, în acest moment? Suntem într-un cadru măcinat de emoţii şi pasiuni, gata să dăm afară din România o mare companie care ne poate ajuta să ne asigurăm independenţa energetică faţă de Rusia pe care ne-am dorit-o atâţia ani, doar pentru că nu avem elite suficient de raţionale pentru a bloca abordările panicarde. Nu este o luptă a lui Ponta cu PDL sau cu Băsescu. Nu este un proiect din care ar avea de câştigat doar USL sau doar unii politicieni. Este un proiect care, derulat pe zeci de ani de acum înainte, ar permite acestei ţări o deschidere şi un acces la resurse care îi pot stimula creşterea şi bunăstarea.
România este în faţa unui examen de maturitate, iar elitele sale (cele care dau tonul şi în societatea civilă, şi în politică, şi în media) sunt cele care participă la acest examen. Comportamentul lor de până acum în subiecte importante sugerează că vor rata acest examen. Din superficialitate, dintr-o surprinzătoare incapacitate de analiză completă şi raţională, sau dintr-o raliere interesată la trendurile momentului, pe care, de altfel, o blamează îndreptăţit la politicieni. Nu mai există nuanţe, decât dacă vrem să cădem în manipulările pe care ni le servesc forţe mai mari şi mai bine coordonate decât noi. Există doar interes naţional şi disponibilitatea celor care decid de a se ghida după acesta şi nu după interese politice mărunte, de moment...
Se încarcă comentariile...
