Raport despre o tragedie europeană: România, unul dintre principalii actori

Nu mă bănuiţi de exagerare. Asta chiar este situaţia decrisă cu lux de amănunte într-un document confidenţial al Europol din 8 decembrie 2015 (nr 15067/15) şi intitulat „Situation report on trafficking in human beings in the EU“.

Aşa cum este cutuma în cazul unui asemenea acestui tip de analize, studiul extensiv acoperă o perioadă mai mare de timp pentru care există date fiablile centralizate (oferite de statele membre), în acest caz perioada 2013 şi 2014, relevantă din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, prin creşterea cazurilor înregistrate oficial ca „victime” în Europol Focal Point PHOENIX: de la 3.135 în 2013, la 4.171 în 2014.  În mod tradiţional, problemele foarte grave în acest domeniu sunt legate de activitatea organizaţiilor de crimă organizată, organizate fie în reţele transfrontaliere, fie în reţele continentale sau internaţionale.

Raport Europol

În aceste sens, raportul EUROPOL notează că: „În 2013 şi 2014, cazurile intrate în atenţia EUROPOL demonstrază că majoritatea infractorilor implicaţi în acest tip de trafic sunt cetăţeni UE (70%). În 2013, din totalul de 3.910 suspecţi înregistraţi de EUROPOL, majoritatea proveneau din România (43%), urmaţi de cei din Bulgaria (14%), de nigerieni (13%) şi, în proporţii mai mici, chinezi, cehi, letoni, lituanieni, polonezi, ruşi şi slovaci. În 2014, EUROPOL a înregistrat 4.127 de suspecţi, 40% dintre aceştia fiind români, 14% unguri, 10% bulgari şi 10% nigerieni. Ceilalţi suspecţi provind din Slovacia (9%), Republica Cehă (3%), Lituania, Polonia şi Letonia (toate cu 10%).“

Este vorba, evident, de „produse” livrate de organizaţii criminale care, de ani de zile, acţionează în reţea, „cazurile înregistrate de EUROPOL demonstrând că organizaţii de crimă organizată din Ungaria, Bulgaria şi România lucrează simultan în mai multe state membre, adesea alegând Austria drept rută de tranzit către Occident, S-a descoperit faptul că reţelele din Ungaria sunt active în proximitatea aeroporturilor, cel mai probabil în scopuri logistice”.

Studiul notează că 90% dintre cazurile de trafic de persoane aveau ca scop exploatarea sexuală, 5,8% dintre cazuri vizau exploatarea pe pieţele muncii la negru, 1,9% pentru căsătorii forţate şi 0,3% pentru activităţi ilicite forţate şi cerşetorie. 1,9% dintre cazuri implicau minori, cea mai mare parte fetiţie să se prostitueze sau copii forţaţi să cerşească sau să comită infracţiuni minore.

Dacă în perioada 2010-2012, victimele erau în princial din Bulgaria, Danemarca, Ungaria şi România, în 2014 baza de date PHONIX a EUROPOL înregistrează cele mai multe victime din categoria „exploatare sexuală” provenind din Bulgaria, Ungaria, România şi Slovacia.  

A doua categorie distinctă este a victimelor destinate pieţelor negre de muncă din ţările occidentului european. Ţările sursă în perioada 2013-2014 sunt „în principal cele central şi est-europene, precum Bulgaria, Polonia şi România, urmate de Slovacia, Republica Cehă şi Estonia. Ţinta principală a acestui tip de trafic fiind bărbaţi între 20-50 de ani” (sbln.n).

Mai nou, fetele tinere din ţările central şi est-europene – notează raportul – sunt folosite pentru căsătorii forţate, „cele mai multe victime provenind din Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Polonia, România şi Slovacia – care sunt traficate în statele occidentale şi forţate să se mărite cu bărbaţi asiatici, în principal pakistanezi şi indieni“.

Raportul consemnează (la pag. 27) şi succesul unei operaţiuni comune efectuată de autorităţile din Belgia, România, Marea Britanie şi Italia „privind anihilarea unei organizaţii de tip mafiot de crimă organizată compusă din cetăţeni români care se ocupau cu traficul de tinere românce către Italia în vederea exploatării acestora prin forţarea la prostituţie. Victimele erau recrutate în România şi apoi transferate în Italia pentru a fi exploatate în cadrul industriei sexului. Prostituţia era practicată pe stradă şi în hoteluri, reclama fiind făcută pe siturile specializate în prezentarea de escorte sau în ziare, cu tarife şi locaţii decise de şeful bandei. Investigaţia a demonstrat că reţeaua criminală folosea în mod sistematic metode de tip mafiot, implicând violenţe, intimidare, extorsiuni şi comportament agresiv în scopul controlului afacerii cu prostituate“.

Raportul EUROPOL conţine descrieri profesioniste a metodelor de racolare şi control folosite de membrii reţelelor de crimă organizată, precum şi extrem de multe date despre activităţle de acest gen care aduc pe piaţa europeană cetăţeni din alte state, acum cu o creştere importantă a provenienţei din ţările limitrofe spaţiului UE dar şi din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa.

Problema, după cum vedeţi, este uriaşă. Din nefericire, nu numai despre asta este vorba în perspectiva imediată. Experţii în anti-terorism subliniază că, în acest moment, există pericolul absolut real ca aceste reţele de crimă organizată extrem de bine organizate şi cu o colaborare veche sau foarte veche, să fie folosite acum şi pentru un dublu scop.

Pe de o parte, pentru a servi drept „călăuze” şi „cărăuşi” pentru reţelele de transport migranţi care încearcă acum, în mare urgenţă, să diversifice rutele clasice, în principal Ruta Balcani, blocată acum prin deciziile recente de închidere a frontierelor sau ridicarea de diverse forme de bariere fizice de către mai multe state central-europene.

Pe de altă parte, fluxul de migranţi ar putea fi extrem de uşor folosit de reţelele de crimă organizată drept o bază enormă de „recrutare”, mai mult sau mai puţin forţată, reţele folosind atât starea de profundă precaritate în care se află cele mai multe dintre persoanele care au luat calea exodului, dar şi dorinţa de „sacrificiu volutar” pe care o pot mainfesta unii copii sau tineri pentru a veni în sprijinul familiilor lor, obligate să plătească, odată cu ajungerea în Europa, sumele foarte importante datorate reţelei care a asigurat tranzitul.

În fine, acesta fiind cel mai îngrijorător dintre scenarii, este posibil ca aceste reţele să accepte „comenzi” punctuale din partea celor deja controlate de Statul Islamic (în Caucazul de Nord, Orientul Mijlociu sau Africa neagră şi Maghreb) pentru a trece pe rute sigure „combatanţii străini”, fie cei care doresc să ajungă în zonele de luptă, fie pe cei care vor să se întoarcă acasă, în diferitele ţări europeni ai căror cetăţeni de drept sunt dar unde nu pot intra datorită fişării lor în sistemele de securitate naţionale sau în cel al Spaţiului Schengen, SYS II.

În orice caz, apariţia constantă a României pe listele de prezentate de EUROPOL pune o problemă reală şi extrem de urgentă de securitate naţională. Una care se poate amplifica exponenţial în contextul actual dacă, într-adevăr, s-a efectuat deja trecerea de la rutele clasice de migraţie ale ultimelor luni înspre acestea, mereu doritoare de câştiguri imediate şi cărora li se oferă perspectiva unei noi pieţe, realmente uriaşă, de selecţie a noilor prăzi de diversificare a „activităţilor transport persoane”.