Stratfor: Ce îşi doreşte Rusia de la Ucraina şi cum îşi poate atinge obiectivele

Moscova nu îşi poate atinge obiectivele strategice folosind exclusiv forţa militară. Foto Reuters

Agenţia Stratfor arată că decidenţii din Rusia vor trebui să se hotărască dacă scenariile care se află pe masa de lucru îndeplinesc cerinţele politice ale Moscovei. Scopul nu este pur şi simplu de a avea opţiuni care sunt fezabile, ci identificarea unor opţiuni care servesc unor scopuri strategice pe termen lung.

Rusia are în mod clar capacitatea militară de a pune o presiune imensă asupra Ucrainei în cazul în care vrea să facă acest lucru, dar rezultatele nu ar duce la atingerea obiectivelor sale geopolitice. Chestiunea ucraineană trebuie să fie privită într-un context mai larg al nevoilor Rusiei de a crea un tampon împotriva puterilor europene şi NATO. Ucraina este fundamentală pentru această nevoie a Rusiei, pentru că acoperă o suprafaţă largă în Intermarium, zona dintre Marea Baltică şi Marea Neagră.

Occidentul poate îngenunchea Rusia

Factorii de decizie din Rusia ar trebui să ia în considerare consecinţele unei intervenţii de proporţii mari din partea NATO sau SUA. O astfel de intervenţie probabil ar contracara total ofensiva rusă. Dar întrebarea este dacă o intervenţie de acest tip ar fi favorabilă pentru Occident. Statele Unite şi NATO nu au nici un angajament de apărare a Ucrainei în cazul desfăşurării unei ofensive ruseşti. În ceea ce priveşte Rusia, forţarea imperativelor sale geopolitice va conduce cu siguranţă la acţiuni din partea Occidentului.

De fapt, este mult mai probabil că NATO nu va interveni în mod direct, dar strategii ruşi trebuie să ia în considerare toate riscurile. Un mijloc mai realist, de represalii sau de descurajare, ar fi pentru Occident să impună sancţiuni mai importante decât cele care sunt în vigoare, care ar înghenunchia economia Rusiei. Sancţiunile ar veni cu un cost pentru Occident, dar economia slabă a Rusiei amplifică riscul politic.

Examinarea obiectivelor Rusiei

Pe măsură ce criza din Ucraina s-a prelungit, Kievul a virat spre Occident. Orice mutare spre o integrarea în Europa sau NATO ar ameninţa în mod clar obiectivele Rusiei şi ar putea muta graniţele NATO la 435 km de Moscova.

În acest moment, în ciuda anexării de către Rusia a Crimeei şi a acţiunilor sale militare în estul Ucrainei, voinţa Kievului de apropiere de Occident creşte, iar Rusia este lăsată fără tampon în această regiune. În procesul de examinare a opţiunilor militare şi a costului politic şi material care ar deriva din fiecare scenariu, răsplata pentru Rusia ar fi restabilirea acestui tampon.

Rusia împinge Ucraina în braţele Europei

De exemplu, deşi o legătură terestră cu Crimeea pare perfect fezabilă din punct de vedere militar şi ar putea garanta aprovizionarea cu apă dulce pentru peninsulă, se realizează puţin din punct de vedere strategic. Aceasta ar provoca daune economice grave Ucrainei, în special în cazul în care ocupaţia se extinde dincolo de Nipru spre Transnistria. Dar schilodirea economică a Kievului nu garantează aspiraţiile regionale de securitate ale Rusiei. De fapt, acest lucru ar putea duce inevitabil la faptul că Ucraina ar începe să depindă mai mult de finanţarea din Vest şi, ca urmare, să se integreze şi mai mult în Europa.

Teritoriile din estul Ucrainei pe care separatiştii le-au obţinut cu forţa armelor şi cu sprijinul substanţial al armatei ruse oferă un tampon strategic pentru regiunile ruse Volgograd şi Rostov. Acest lucru nu este nesemnificativ, mai ales că aceste regiuni ruseşti fac conexiunea cu graniţa de sud a Rusiei în Caucaz, iar pierderea restului Ucrainei ca tampon tot reuşeşte să pună Occidentul mai aproape de Moscova. Chiar dacă separatiştii şi susţinătorii lor ruşi au reuşit să ia în întregime regiunile Doneţk şi Luhansk, o breşă în tampon tot ar exista la Kursk.

Având în vedere că Ucraina a angajat o parte considerabilă a puterii sale militare pe câmpul de luptă în estul Ucrainei, o ofensivă rusească cu scopul de a lua în întregime aceste regiuni ar putea distruge capacităţile militare ale Ucrainei. Rusia poate reduce în mod semnificativ eficienţa de luptă a întregii armatei ucrainene. Acest lucru însă nu ar elimina posibilitatea de aliniere a Kievului cu Occidentul, la fel cum şi schilodirea economică a Ucrainei, strivirea armatei sale, ar împinge Kievul chiar mai aproape de Occident, forţându-l să depindă de Statele Unite şi NATO pentru asistenţă în reconstrucţia capacităţii sale militare.

Rusia se poate opri la Nipru

Singura opţiune militară pentru Rusia, pe care Stratfor a analizat-o din punct de vedere al capacităţilor militare ale Rusiei respectiv strategiile sale geopolitice, este scenariul în care armata militară rusă se ancorează pe Nipru, în estul Ucrainei.

Aşa cum s-a explicat în partea întâi din seria articolelor Stratfor, forţa necesară pentru a efectua această operaţie ar reprezenta o importantă parte a forţelor terestre de care dispune Rusia. Prin această operaţiune, Rusia nu ar trebui doar să reutilizeze multe din  forţele sale de securitate deja existente, dar probabil şi-ar creşte dimensiunea militară prin recrutări şi extindere a mobilizăriii rezerviştilor, mai ales în cazul în care vrea să menţină o prezenţă în altă zone de-a lungul frontierei Rusiei şi, în periferia acesteia.

Starea economiei ruseşti ar împiedica astfel de eforturi. O mobilizare semnificativă ar presupune cheltuieli bugetare suplimentare. Chiar dacă Rusia a reuşit să lanseze operaţiunea, succesul său nu poate fi garantat. Mai mult decât atât, o intervenţie NATO în Ucraina nu ar anula doar eforturile Rusiei de a ajunge la obiectivele sale, acest lucru ar putea servi drept o lovitură paralizantă pentru capacitatea militară a Rusiei.

Riscul escalădării

O intervenţie SUA şi NATO împotriva unei ofensive ruseşti în Ucraina ar fi o escaladare semnificativă în sine. Cu toate acestea, în cazul unei astfel de intervenţii, ameninţarea  faţă de operaţiuni militare şi represalii extinse până în ţările baltice, sau în interiorul Rusiei, ar putea fi cât se poate de reale. Ca parte a strategiei de război, ambele părţi ar putea încerca să lovească în infrastructură şi în resursele militare dincolo de teatrul de operaţiuni ucrainean, folosind rachete balistice şi rachete de croazieră sau lovituri aeriene. Astfel de acţiuni ar putea, desigur, să escaladeze rapid în război total, şi în acest punct posibilitatea de represalii nucleare ar aduce o dinamică imprevizibilă în cadrul conflictului.

Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca

Toate scenariile sunt posibile din punct de vedere logistic, deşi unele ar avea un cost incredibil, iar puţine dintre ele ar satisface aspiraţiile Rusiei, şi nici un scenariu nu garantează reuşita atâta timp cât rămâne posibilitatea unui răspuns militar din partea SUA sau NATO. În cazul în care perspectiva unui astfel de angajament militar descurajează Vestul să ia măsuri directe împotriva unei ofensive ruseşti, opţiunea Occidentului de a subsuma celelalte părţi ale Ucrainei minimizează semnificativ beneficiile oricărei operaţiuni militare rusesti. Aşa cum a observat Iosua, computerul din filmul ”Jocuri de Război” (1983): "Singura mutare câştigătoare constă în a nu juca ".