Cine se află în spatele adolescentei care i-a „trimis la dracu'“ pe liderii PSD din Bârlad: „Recunosc. În spatele meu chiar se află cineva“
0
Revolta manifestată pe internet de o liceană de 17 ani din Bârlad a stârnit valuri de comentarii şi nu au lipsit presiunile politice din partea celor împotriva cărora au fost îndreptate cuvintele usturătoare. Andra-Georgiana Pălmaciu a ţinut să spună cine se află în spatele acţiunilor sale.
O elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" Bârlad a reuşit să zguduie clasa politică aflată la putere în oraş prin reacţiile dure manifestate pe pagina personală de socializare. La trei luni după lansarea primei scrisori publice în mediul online, Andra-Georgiana Pălmaciu a ţinut să spună cine se află de fapt în spatele ei.
Noua scrisoare vine la puţin timp după ce deputatul PSD Adrian Solomon a jignit-o în cadrul unei conferinţe de presă, apoi i-au fost adresate direct sau prin intermediul comentariilor postate pe internet acuze că ar fi înregimentată într-un partid politic din opoziţie ori are sprijinul profesorilor şi al presei.
Scrisoarea deschisă a Andrei:
Recunosc. "În spatele meu" chiar se află cineva. Sunt ceea ce sunt datorită îngerilor ce mi-au construit un rai al scrierii. Scriu pentru că am avut parte de dascăli ce mi-au insuflat şi îngrijit acest dar. Mi-au îngrijit penele aripilor ajutându-mă să mă îndrept spre înalt.
Scriu despre orice, despre viaţă, iubire, moarte, dar mai ales despre ceea ce mă doare, şi nu voi permite nimănui să îmi fure acest har. Sunt capabilă să scriu singură, sunt capabilă să mă revolt şi să-mi cer drepturile, nu am nevoie de gândurile altora pentru a mă avantaja.
Vă mulţumesc pentru orice critică adusă, pentru fiecare jignire. Mă ajutaţi. Am învăţat să mă dezvolt şi să transform defectele în calităţi. Tot ceea ce fac este să lupt pentru ceea ce nu am avut deşi mi se datora, lupt să mă apăr şi nu permit nimănui să îmi aducă acuzaţii false, indiferent de statut.
Nu-mi place politica, nu-mi plac politicienii, şi niciodată nu voi permite cuiva să-mi folosească numele.
Nu am început să scriu pentru că am fost pusă să fac acest lucru, am scris deoarece ştiam că acela este punctul maxim de toleranţă pe care îl pot accepta.
Am ceva "în spatele meu". Am zile de singurătate, am lacrimi, am zile în care am îndurat ger în staţiile de autobuz, am zile în care am fost călcată în picioare din cauza îmbulzelii, am multă ură strânsă în piept pentru fiecare gest de "ridicare din umeri", aceştia sunt factorii ce m-au azvârlit într-o luptă continuă cu edilii şi simpatizanţii acestora.
S-au aplicat tot felul de tertipuri pentru a mă opri, pentru a ceda, însă nu am făcut-o.
Nu voi îngenunchia în faţa nimănui, nici în faţa unor acuzaţii false, aduse de persoane ce nu-mi cunosc reuşitele.
Astfel, chiar am "în spate" pe cineva, dascălii ce mi-au oferit posibilitatea de a mă destăinui prin darul ce mi-a fost oferit. Dumnealor sunt unicii vinovaţi pentru diplomele pe care le deţin, pentru concursurile la care am participat, pentru locurile fruntaşe pe care le-am obţinut, pentru revistele cu care am colaborat, pentru tot ceea ce sunt.
Să ştiţi că am fost implicată în alte zeci de proiecte, am condus alte multe activităţi, de toate felurile, am muncit pentru mine în primul rând, deoarece zâmbetele celor din jur mă satisfac.
Multe acţiuni la care am luat parte nu au fost mediatizate, iar acest lucru nu m-a împiedicat să fac ceea ce trebuie.
Chiar credeţi că mă voi opri din a fi eu, doar pentru că insinuaţi lucruri total neadevărate? Vă înşelaţi.
Toate acestea se obţin prin muncă asiduă, de aceea, presupun, vă este greu să acceptaţi şi să înţelegi.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
