Povestea lui Pipo de Ozora, unul dintre cei mai străluciţi administratori ai Timişului. A fost un mare conducător al luptei antiotomane
0
Pipo de Ozora (cunoscut şi ca Pippo Spano, Filippo Scolari sau Ozorai Pipo), a fost comite de Timiş în perioada 1404-1424, în vremea regelui Sigismund al Ungariei.
Pipo Spano (născut în 1369, la Tizzano) a condus destinele Timişului într-o periodă în care cetatea Timişoarei era un important centru al operaţiunilor contra turcilor.
Începând din 1390, în această zonă au avut loc primele pătrunderi otomane pe teritoriul Ungariei. Regele Sigismund de Luxemburg ajunge personal la Timişoara şi stă timp îndelungat pentru a conduce operaţiunile militare contra otomanilor.
Regele Ungariei emite de la Timişoara numeroase diplome de donaţii. El îl numeşte pe generalul Pipo de Ozora -unul din credincioşii săi, ca şi comite de Timiş şi ban de Severin. Lui Pipo i-a revenit sarcina să fortifice cetatea Timişoara şi întreaga linie de la Orşova până la Belgrad.
Pipo de Ozora, fiul florentinului Stephano de Scolari, a ajuns la Buda, la sfârşitul secolului al XV-lea, ca şi ajutor de comerciant. În 1397 era deja conducătorul cetăţii de la Kanizsa, iar din 1399 îl găsim deja în serviciul regelui.
În anul 1399, Pipo se căsătoreşte cu Borbala, fiica lui Andras din localitatea Ozora. În urma acestui mariaj, florentinul intră în posesiunile de la Ozora.
În 1401 era adminstratorul depozitelor de sare ale Regatului. Din 1404 devine comite (administrator) de Timiş, timp de 20 de ani. În acelaş timp a condus şi Cenadul, Aradul şi Caraşul. Din 1407 devine comite şi la Csongrad, iar din 1409 la Zărand. Până la moartea sa, a condus numai puţin de şapte comitate. În anul 1408 îşi câştigă şi titlul de ban al Severinului.
Statuia lui Pipo de la Szeged
„Filippo Scolari va reintroduce liniştea, va acţiona pentru dezvoltarea economică şi comercială a zonei. Se remarcă ca un foarte bun administrator, ca un bun diplomat dar şi un excelent comandat militar. Va conduce cu mână forte timp de decenii toate comitatele bănăţene, salinele şi minele regatului, va fi mare vistiernic regal iar economia se va înviora, chiar în condiţiile în care ofensiva otomană va continua la hotarele dunărene ale Banatului”, spune istoricul Ioan Haţegan.
Pipo a fost unul din membrii fondatori ai Ordinului Dragonului (un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor), ce s-a instituit în zona centrală a Europei. Acest ordin (din care a făcut parte, din 1431, şi Vlad al II-lea Dracul) a fost creat de regele Sigismund în anul 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea de ameninţarea otomană.
În 1410, Pipo este trimis ca reprezentant al regelui Sigismund l-a Papa Ioan al XXIII-lea. Cronicile de la Ferrara scriu că, în timpul războaielor veneţiene, Pipo a atras atenţia tuturor când a ajuns pe pământurile natale însoţit de un alai de 300 de călăreţi.
Pipo a condus cu succes luptele împotriva turcilor din Bosnia, Serbia, Florenţa, Boemia, Valahia. Primele sale campanii şi succese le va obţine împotriva otomanilor, atât la sudul Dunării (1405, 1409) cât şi în Bosnia (1406 -1408).
"Printre remarcaţii în aceste campanii se numără Voicu de Hunedoara şi nobilii Szilagyi şi Garazda. Voicu va primi, la recomandarea lui Scolari, domeniul Hunedoarei iar ceilalţi doi domeniul Horogszeg. Zeci de nobili şi cnezi bănăţeni, hunedoreni, maramureşeni vor beneficia de sprijinul comitelui în faţa regelui şi vor primi numeroase posesiuni. Talentul militar deosebit îl duce în fruntea armatei regale maghiare care luptă împotriva Veneţiei în trei campanii victorioase", mai spune Haţegan.
Pecetea lui Pipo de Ozora
Până la finalul vieţii, Pipo a suferit de gută - o boală definită de obicei prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută. Se spune că la ultima expediţie militară împotriva tucilor a fost condusă dintr-un scaun special.
Între 1423 şi 1425, Sigismund a dus bătălii împotriva turcilor în Valahia. Pipo avea misiunea să îl sprijine pe domnitorul Dan al II-lea, care a cerut sprijin regelui maghiar pentru menţinerea domniei, în folosul ţării şi al creştinătăţii. În 1426 a reputat o victorie răsunătoare împotriva trucilor, la Golubăţ.
Iată cum era descris Pipo de către Gian Francesco Poggio Bracciolini: „Se spune că era de constituţie mijlocie, cu pielea albă, cu faţa ascuţită şi ca a unui om care râde; corpul puternic, sănătos; în ultimii ani a suferit de gută. Purta barba lungă şi un acopermânt de cap lung ca şi costumul. A fost de o mare elocvenţă; era inteligent aşa că în afară de florentină (dialectul vorbit în Florenţa) şi de maghiară, mai vorbea germană, polonă, boemă, dar şi valaha, atât de bine încât fiecăruia i se părea că oricare îi este limba natală...”.
La 4 noiembrie 1426, Pipo a participat la o şedinţă la Lipova, în care se pregătea o nouă expediţie militară în Valahia. La puţin timp după această întâlnire, în data de 27 decembrie, Pipo avea să moară în oraşul de pe Mureş. Trupul său a fost depus la Székesfehérvár (Alba Regală), locul de încoronare şi înmormântare al regilor Ungariei.
"Onestitatea faţă de Sigismund îi va aduce nominalizarea în acel consiliu regal care va conduce regatul maghiar între 1415-1418. Campania anului 1419 va salva cetatea Severinului de asediul otoman. Oamenii lui Scolari vor ridica alte fortificaţii pe linia Dunării. Scolari a fost o figură emblematică a epocii sale. Datorită lui renaşterea italiană a trecut Alpii spre centrul Europei, iar limita estică a acestei prime renaşteri a ajuns până la Timişoara. Au venit şi au lucrat aici pictori, sculptori şi arhitecţi. Au venit la curtea sa timişoreană umanişti florentini şi i-au dat alură europeană", a explicat istoricul Ioan Haţegan.
Pe mormântul său (foto) se putea citi: “Locul de veci al curajosul şi venerabilul domn Fillipi Scolari, groful Timişoarei şi de Ozora. A murit în anul 1426, în 27 decembrie”.
Citiţi şi:
Comemorarea lui Pavel Chinezu, genialul comite care a condus Timişul timp de 16 ani
FOTO Bust pentru Carol Robert de Anjou, cel care a mutat capitala regatului Ungariei la Timişoara
Se încarcă comentariile...
