Cum au ajuns zeii antici în cele mai vechi biserici ale românilor, bijuteriile de piatră din Ţara Haţegului VIDEO
0
Cele mai vechi biserici de piatră din România, aflate în judeţul Hunedoara, păstrează o mulţime de vestigii antice, provenite din construcţii romane.
Cele mai multe dintre bisericile medievale din ţinuturile Haţegului au păstrat încastrate în zidurile lor monumente romane închinate unor zeităţi sau blocuri de piatră care în Antichitate au fost folosite la construcţia unor temple precreştine.
VIDEO CU BISERICILE DIN ŢARA HAŢEGULUI
Vestigiile antice le sporesc atractivitatea, însă multe dintre ele au ajuns într-o stare precară, de degradare ireversibilă. Inscripţiile latine care le împodobeau s-au şters aproape complet, personajele înfăţişate pe monumente au fost aproape distruse, iar trecerea timpului a contribuit la erodarea lor.
Zeul Marte, venerat la Densuş
Cea mai neobişnuită biserică medievală din Ţara Haţegului se află la Densuş, un sat din vecinătatea Haţegului şi fostului oraş antic Sarmizegetusa. Potrivit unor istoric, biserica „Sfântul Nicolae” din Densuş a fost clădită în secolul al XIV-lea, pe ruinele unui templu roman închinat zeului Marte. În cinstea zeităţii, anticii aduceau sacrificii chiar în locul unde se află altarul bisericii creştine.
Biserica Densuş. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
La Densuş ar fi fost înmormântat generalul roman Longinus, care îşi luase viaţa după ce a fost luat prizonier al regelui Decebal. În zidurile bisericii au ajuns numeroase blocuri de calcar şi monumente funerare romane, cel mai probabil provenite de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Biserica medievală din Peşteana, fost templu precreştin
În satul Peşteana, învecinat Sarmizegetusei şi Densuşului, se află o altă biserică medievală, din secolul al XI-lea, despre care unii istorici susţin că a fost clădită pe ruinele unui edificiu precreştin. Mai multe blocuri de piatră masive din structura ei, care ar fi fost recuperate din zidurile unor clădiri romane ruinate, i-au adus pe cercetătorii ei la această concluzie.
Biserici medievale din Ţara Haţegului. ADEVĂRUL
Materiale romane, reciclate pentru biserica medievală din Sântamaria
Ridicată în secolul al XIII-lea şi aflată în prezent la marginea Haţegului, biserica medievală din Sântamaria Orlea se numără printre cele mai vechi aşezăminte din spaţiul românesc. Ea păstrează unele dintre cele mai vechi picturi murale din bisericile ţării. Oaspeţii bisericii pot observa podelele ei realizate din cărămizi romane, care păstrează urme lăsate din Antichitate.
Sântamaria Orlea. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Gardul bisericii, creat din monumente romane
Biserica de piatră din satul Ostrov, aflat în vecinătatea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, a fost ridicată în jurul anului 1360 de către cnezii locali şi este unică în ţară datorită împrejmuirii sale. Lăcaşul ortodox şi cimitirul său au fost înconjurate cu un gard format din peste 200 de pietre romane, cele mai multe inscripţionate cu litere latine, şterse de vreme.
Biserica de la Ostrov. ADEVĂRUL
„Numai pentru Ostrov, în contextul Ţării Haţegului, se poate discuta despre particularitatea îngrădirii cimitirului. El a avut 208 piese sculpturale şi epigrafice romane, colecţionate de către nobilul patron al bisericii, în perioada cuprinsă între anii 1553-1585, din diferite locuri din vecinătatea Ostrovului. Acum au rămas acolo doar pietre greu lizibile, deteriorate de intemperii. Dintre celelalte, care au avut noroc, au ajuns la muzeele din Sarmizegetusa şi Deva”, informa istoricul Adrian Andrei Rusu, în lucrarea „Biserici şi ctitori din Ţara Haţegului până la 1700” (Satu Mare, 1997).
Zeul Silvanus într-o biserică ortodoxă
Biserica „Sfântul Gheorghe” din satul Sânpetru, aflat în vecinătatea Haţegului, datează din secolul al XIV-lea, potrivit istoricilor. A fost ridicată din piatră brută, iar în faţada apuseană constructorii i-au încastrat mai multe elemente ornamentale, finisate în Antichitate, care îi sporesc atractivitatea.
Biserica din Sânpetru
Cea mai interesantă piesă este un altar votiv, refolosit după ce a fost luat din templul dedicat zeului Silvanus, descoperit printre ruinele fostului oraş antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa. O inscripţie în limba latină, vizibilă pe monument, arată că acesta ar fi fost închinat zeului Silvanus, al pădurilor, de către un oficial roman, pe nume Lucius Coelius Aelianus. Rămăşiţele templului antic pot fi văzute în situl arheologic de la Sarmizegetusa, aflat la circa 12 kilometri de Sânpetru.
Zeii somnului şi morţii în biserica
Biserica medievală din satul Strei datează din secolul al XIII-lea şi a fost construită din piatră pe ruinele unei aşezări romane, o „vila rustica” de pe Valea Streiului. Picturile sale murale, în culori vii, care din secolul al XIV-lea şi au fost realizate de meşteri străini. Impresionant este şi monumentul funerar roman aflat la temelia bisericii, pe care erau înfăţişate două personaje care simbolizau moartea şi somnul.
Piatra funerară din biserica Strei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Aici se poate vedea stela funerară de la temelie, cu cele două chipuri romane, în stare de doliu, sprijinte pe două toiege ciobăneşti, săpate în piatră de o parte şi de alta a inscripţiei. Cele două persoane de pe piatra de mormânt a Aureliei Lucilla, care stau rezemate, le-am considerat la început ca fiind simboluri ale morţii şi ale somnului. Este cunoscut că aceste modele erau obişnuite pe pietrele de mormânt romane.
S-a dovedit că romanii erau obişnuiţi să personifice somnul şi moartea sub chipul a două genii, spirite sau zei, care erau înzestrate şi cu toate farmecele tinerilor. Toiegele lor sunt făcute întru totul după modelul bâtelor ciobăneşti încovoiate, care se pot vedea încă şi astăzi la poporul de ţară al valahilor.
Biserica medievală de la Strei. ADEVĂRUL
Chiar şi îmbrăcămintea de astăzi este aproape aceeaşi cu care apar şi cele două persoane în doliu. Cămaşa ajunge până la jumătatea coapselor, peste care ei trag un laibăr scurt, mult mai scurt decât cămaşa. Bătrânii se înfăşoară într-o mantie şi-şi întreţin bărbile la fel cu ale celor care se pot vedea pe piterele funerare.
Aceste două stele funerare ne arată pe de o parte cât de puţin s-au schimbat locuitorii de azi ai acestori ţinuturi faţă de strămoşii lor de odinioară. Pe de altă parte, ele ne arată că aceste două chipuri prezentate nu însemnează altceva decât amărăciunea poporului”, scria baronul von Hohenhausen, care o vizitase în 1773.
Biserica împânzită de pietre antice
Biserica medievală Streisângeorgiu a fost numită de istoricul Nicolae Iorga „cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal”. Săpăturile arheologice au relevat vechimea neaşteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică. Pe iarbă, în jurul lăcaşului medieval de la marginea oraşului Călan, au rămas o mulţime de pietre funerare romane, unele păstrând inscripţii originale, vechi de aproape două milenii.
Biserica din Streisângeorgiu. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În Ţara Haţegului, alte două biserici medievale, Prislop şi Colţ, impresionează prin vechimea şi înfăţişarea lor, fără a păstra rămăşiţe ale unor construcţii antice.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Bucătăria Castelului Corvinilor în Evul Mediu. Ce alimente nu lipseau niciodată de la ospeţe
Se încarcă comentariile...
